1,960 matches
-
făcut cloacă Și-au dorit ca Eminescu să fie închis, să tacă! Nu degeaba în instanțe fac gargară ipocriții - Legea apără corupții, doctrinarii și corciții! Nu degeaba chiar și astăzi politicieni de-a dura Dau năvală-n ordonanțe și invocă-ades cenzura! Nu degeaba El Dorado azi se cheamă România, Unde vin tîlhari de-a valma ca să-și umfle avuția! Dar e-o sfântă datorie ca noi să ne ținem gura, Cenzurați încă din leagăn, bagatelizând cultura. Azi pe noi ne reprezintă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cum gândește. Mardare absolvise un liceu economic și era student la fără frecvență la Academia de Studii Economice, nu era căsătorit și locuia singur într-o casă cu mulți chiriași, pe care-i bănuia că-l spionau și că îi cenzurau corespondența. Un nou prieten pe care și-l făcuse Virgil, odată cu revenirea lui acasă, era vestitul Vencu Picior de Lemn, cel despre care Stelian nu avusese niciodată o părere prea bună, socotindu-l un om nesincer și cu apucături pungășești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai asculta. Lângă sobă, cu un șorț colorat la gât, gusta scrupulos și pofticios când supa, când friptura. Varza călită era gata de mult. Mai rămânea „pireul”. 2. Gheretă a ieșit În curte Într-o ceață vineție, deasă, care Îi cenzură pe loc elanul Întoarcerii la realitate. Se grăbi să-și Încheie nasturii mantalei până sub bărbie. În ultima vreme Îl cam durea sciatica. I s-a recomandat schimbarea locului de muncă. Un sfat pe care Gheretă Îl respingea cu fermitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
verde - sau femeie verde, așa cum a imaginat-o W. H. Hudson -, văzută ca emblemă a strânsei legături dintre actualitatea conștiinței prezente (nu În ultimul rând prin obișnuința ei de a se retrage Într-un codru mental) și ceea ce știința a cenzurat În atitudinea omului față de natură - adică latura „sălbatică“, sentimentul interior opus chipului exterior, Întors spre fapte, modelat și impus de modă -, m-a ajutat să-mi pun la Îndoială vechiul meu eu pseudo științific, În același timp Însă, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
astea puteau să mai aștepte. Acum se bucura de felul în care, în mod evident, accidentul îl schimbase pe Nick. Susan vedea acum iubirea din ochii lui, îi simțea îngrijorarea și savura afecțiunea pe care, până atunci, Nick și-o cenzurase în public. — Îmi pare rău că te-am făcut să treci prin asta, a murmurat ea. Cred că a fost un coșmar pentru tine. Mai ales după câte ai îndurat când a murit Caitlin. Nick i-a pus un deget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
un leagăn și cu două astfel de femei, nu puteai să nu fii voios. Iar Vultur-în-Zbor chiar așa și era. Elfrida în leagăn. Mai sus! porunci ea. Vultur-în-Zbor împinse mai tare, iar leagănul se înălță. Pleoapele Irinei, închise precum umbreluța, cenzurau scena. O astfel de inocență ostentativă nu prea o atrăgea. Elfrida Gribb era tovarășa permanentă și vecina ei - și totuși, se gândi ea, ele două aveau prea puține atribute în comun, în afara frumuseții. Trecuse mult timp de când Irina mai gândise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
menținerea siluetei devine pentru dandy nu numai o chestiune estetică, ci, după cum susține cu Îndreptățire G. Matzneff, și una morală. Un corp stăpânit, ținut sub control, dovedește o dată În plus că dandy-ul se supune total propriilor exigențe. Așa cum Își cenzurează emoțiile, neliniștile, suferința, un adevărat dandy trebuie să-și strunească și stomacul și mușchii. S-a văzut cât de riguroase ar trebui să fie dietele. Dar nu toți dandy-i pot face față unor asemenea canoane. După cum nu toți Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
prezenta, dimpotrivă, lui Antonio Maria de Silva telegrame trucate, cum a fost, bunăoară, aceea a revoltei trupelor din Sudul țării. La Lisabona, Manuel Murias este acela care anunță lovitura de la Braga, știre repede difuzată de nucleele civile revoluționare. Guvernul instaurează cenzura și dă următorul comunicat oficial: "Liniștea domnește în toată țara. Doar o parte a garnizoanei din Braga s-a revoltat, sub comanda generalului Gomes da Costa. La Porto, liniștea e absolută. S-au organizat două coloane care se îndreaptă spre
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cândva că, de fapt, pe noi nu ne-au pregătit să construim socialismul, ci să devenim file de autobiografii, foi, poate nici măcar atât, petice de hârtie, capsate, parafate și pierdute într-un munte imens de dosare. Ciorne de autobiografii mereu cenzurate de un Mare Cenzor, nevăzut, neștiut, ascuns în negurile construcției pe care, chipurile, ne tot pregăteam să o terminăm, ba chiar să o și desăvârșim, când vom prelua ștafeta fericirii în multilaterala noastră dezvoltată. O construcție uriașă, cu fel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Nu am fost în situația de a scrie prea multe sau prea grave. Dar de scris le-am scris. Din acea credință cu care am fost îndobitocit în anii tineri, din acea frică mereu în noi, între noi, în mine, cenzurându-mi gândurile, gesturile. Nici acum nu-i cu mult altfel. Mercenari ai pervertirilor sufletești își fac din plin datoria. Bine plătiți, sunt maeștri ai îndobitocirii generale, ai exhibiționismului, ai nimicului. Își iau banii și puțin le pasă de dezastrul produs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
textul minciunii. Mi-a prezentat într-o bună zi un unchi de-al ei care prin ’37-’38 lucrase la cenzură. Apoi fusese dat afară. Simpla rostire a cuvântului cenzură îmi stârnea frisoane de spaimă. Știam prea bine ce era cenzura, cum cotrobăia prin toate cotloanele textului (începusem deja să public câte ceva), cum construia ea însăși din interdicții, suspiciuni și amenințări un text cu aparență de adevăr. Mi-era teamă de cenzură, de puterea ei nevăzută, ocultă, pentru că știam, simțeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
un text cu aparență de adevăr. Mi-era teamă de cenzură, de puterea ei nevăzută, ocultă, pentru că știam, simțeam că-mi modifica însuși textul meu autentic. Trăiam parcă după canoanele ei, după tainele ei, după calapodul ei. Începusem să mă cenzurez chiar înainte de a-mi da seama că mă las biruit. Nu pot decât să zâmbesc acum, când citesc, pe ici, pe colo, despre minunile de vitejie făcute de unii, de alții în lupta cu cenzura. Nu au existat prea multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care îl construiau ei, la cenzură. Al realității rescrise. Nu înțelegea ce vreau să aflu. Nu pricepea ce-i acela text. Îmi repeta doar: „Dom’le, nu noi scriam. Textele, cum le zici, articolele le scriau alții. Noi doar le cenzuram. Aveam o listă cu indicații, creionul roșu și ștampila verde. Mergea articolul, bine. Nu mergea, îi puneam ștampila și gata. Sau îl mai țineam între cartoane până se mai dumireau alții ce și cum și p-ormă îi dădeam drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sărută mâna Melaniei Lupu. Avea expresia particulară a oamenilor care au trăit toată viața singuri. Privirea sumbră se datora sprâncenelor groase, negre și îmbinate. Era de fapt stângaci și nesigur, mereu atent să nu comită vreo inconveniență. Timiditatea bolnăvicioasă îi cenzura reacțiile determinîndu-i pe cei din jur să-l creadă rigid și uscat. Din cauza obiceiului de a se înclina adânc de câte ori intra sau părăsea clasa, elevii îl porecliseră pe vremuri Echer. Melania Lupu îi zâmbi fermecător. ― Ai venit pe jos, dragul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Domnule Popa, mi se pare că anul trecut ați primit o carte poștală de la Panaitescu. Era cu soția dumnealui pe litoral. Cred că vă ruga să dați anumite relații elevilor care-l caută la telefon... ― Trebuia să-mi închipui că cenzurezi totul, mârâi bătrânul. Nu știu dacă o mai am. ― Oh, sânt convinsă că da. Declară candidă: în locul dumneavoastră aș căuta în cutia aceea mică, din lemn de santal. Omul o privi perplex. Vru să spună ceva, dar renunță și o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fatal. O civilizație a indivizilor puternici și coerenți i-ar fi interzis istoriei agonia, accesele de nebunie care i-au permis să existe. Ieșirea poetului din clandestinitate a cutremurat-o estetic: în momentul în care o civilizație își întreține și cenzurează iluziile cu eleganța pretextelor sublime, poetul devine un sabotor al marilor instincte care dezlănțuie istoria. * E timpul ca neantul timpului să își piardă autonomia, forța de seducție; e timpul ca timpul neantului să devină timpul meu. * Marile întrebări ale omului
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
vorba, cei cărora le revine partea cea mai mare de responsabilitate pentru ceea ce se întâmplă sunt alegătorii din capitală, nu ceilalți, cei din provincie, din nefericire, pe deasupra și în ciuda tuturor rugăminților noastre, guvernul nu ne autorizează să facem o ediție cenzurată pentru aici și alta liberă pentru restul țării, chiar ieri, un înalt funcționar din ministerul de interne ne spunea că cenzura bine înțeleasă este ca soarele, când răsare e pentru toți, pentru noi nu e nici o noutate, știam că așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cei din provincie, din nefericire, pe deasupra și în ciuda tuturor rugăminților noastre, guvernul nu ne autorizează să facem o ediție cenzurată pentru aici și alta liberă pentru restul țării, chiar ieri, un înalt funcționar din ministerul de interne ne spunea că cenzura bine înțeleasă este ca soarele, când răsare e pentru toți, pentru noi nu e nici o noutate, știam că așa merg lucrurile în lume, dar întotdeauna cei drepți sunt cei care plătesc pentru păcătoși. Cu toate aceste precauții, atât legate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
intervenție editorială modul în care basmele „populare” au ajuns pînă la noi : edulcorate, moralizatoare și, mai presus de orice, asexuate. De la mărunți culegători sătești de folclor autentic la Petre Ispirescu, basmele povestite de țărani erau „civilizate” în vorbe și simțiri, cenzurînd la greu expresii nepotrivite și castrînd îngăduitor firea țăranului. Strămoș întemeietor al culturii noastre naționale, acesta a devenit astfel o icoană bizantină, cu mîinile pe plug și ochii la Dumnezeu. Prea omeneasca sa fire trebuia ascunsă privirilor candide ale urmașilor
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mi-a venit, din ceață, ca o corabie, un prieten vechi. El și doctorul Margulis sunt deocamdată singurii oameni în care am încredere, ceilalți mă irită, mă fac să fiu ca un arc. Alexandru mi-a făcut mărturisiri parțiale și cenzurate despre o poveste urâtă în care-a intrat și despre-o fată, Iulia, pe care zice că pesemne n-o iubește, deși se vede de la o poștă că îndoiala nu-și are rostul. Ea i-a dat o întâlnire, dar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
atat de mare. Discernământul ar trebui să fie cenzura fundamentală a faptelor noastre. Idealurile sunt precum merele. Chiar și în cele mai frumoase dintre ele se poate ascunde câte un vierme. Elita autentică înseamnă aristocrația spiritului. Dependența de confort ne cenzurează idealurile. Fă tu măcar jumătate de drum spre celălalt. Zvâcnim încă între imediat și cosmic. Omul este o individualitate, nu un generic. Suntem profani, dar măcar speranța să ne fie sfântă! Numai oamenii foarte puternici pot da totul fără să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
individualitate, nu un generic. Suntem profani, dar măcar speranța să ne fie sfântă! Numai oamenii foarte puternici pot da totul fără să primească nimic. Complicitatea unui ideal se dobândește cu efort și ingeniozitate. Rolul rădăcinii e să amplifice ori să cenzureze entuziasmul vârfului. Scriu ca să găsesc un modus vivendi cu gândul morții. Duelul era totuși superlativul onoarei. Șansa omenirii ar putea consta în revitalizarea civilizației occidentale printr-o iluzie de orientalism. Bărbatul își dorește o femeie inteligentă ca să-i poată observa
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
trupul este o soluție. Discreția în suferință este un semn de noblețe spirituală. Voluptatea este superlativul sperat de orice dorință. Tandrețea ne-ar putea vindeca multe hârtoape sufletești. Nu e ușor să învingi. Dar e mult mai greu să-ți cenzurezi după aceea entuziasmul. Munca pasională poate da sens vieții. Modestia este, poate, cea mai dificilă probă a valorii. Atâta timp cât e verde, orice fir de iarbă rămâne un învingător. Câteva genii pot da de lucru omenirii secole întregi. Succesul poate fi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
moșului. Foarte mulți tineri scriu poezii. Deși par oameni serioși. Și imbecilii cred că sunt în slujba unei utopii. Sub masca bufonului mustăcește cinismul. Când afară plouă cu găleata, se adună multă lume în sălile de expoziții. Iluziile ne mai cenzurează cât de cât disperarea. Parâmele te sprijină. Dar îți interzic zborul. Speranța poate învinge orice Goliat. Ideea de paradis terestru nu mai rezistă nici ca utopie. Frenezia tinerilor are ritm, nu și stil. Operele avangardiste sunt greu de citit, nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
celelalte calități mor de inaniție. Sunt prea mulți supărați pe mine. De ce aș mai face - o și eu ? În privința demonilor din noi, nu există decât două soluții : exorcizarea ori umanizarea lor. Omul vomită binele băgat cu forța pe gât. Luciditatea cenzurează nebunia care este atât de necesară marilor proiecte. Sarea și piperul jurnalului e cancanul. Concurența îi dă capitalismului identitate. În fața ei, mila și indulgența devin incomode și inutile. Marea voluptate a formelor e să epateze fondul. Alerg continuu. Dacă eram
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]