17,584 matches
-
el? —Eu. Chiar acum mă duc cu el la veterinar. Ai sămi dai niște bani? — Vezi? Deja încep grijile și-i pune banii pe masă. l-a luat în brațe și l-a dus la doctorul veterinar. Acesta l-a cercetat și i-a spus că din fericire nu are decât lăbuța din față ruptă și cea din spate puțin julită. —E câinele tău? Cum îl cheamă? — L-am găsit pe stradă. Nu mai putea merge și scheuna. —Sărăcuțul! Îi pansez
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
după ce a bătut la ușă. —Bună! Ești gata? —Brr! S-a lăsat frig afară. De unde știi? 183 —Am fost la mașină s-o alimentez, să pornesc motorul. —Ai fost cu capul descoperit? —Așa cum mă vezi. — Vino, te rog încoace! îl cercetează Cecilia. N-ai un pulovăr mai gros? — Am în valiză. — Deschide-o, te rog, să căutăm unul care să-ți țină cald, dacă spui că s-a lăsat frigul. Cecilia găsește pulovărul potrivit, îi spune lui Matei să-l îmbrace
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
a mers încet, încet, oprindu-și respirația până a ajuns în spatele lui, punându-i palmele pe ochi, moment în care el s-a speriat gata să se ridice de pe scaun, dar simțind inelul de logodnă pe palmele pe care le cerceta și parfumul ei tot mai pregnant, a intrat în joc ca de obicei, fericit din cale afară simțind-o în spatele lui. —Sărut mâinile cu inelul de logodnă ale unei ființe dragi mie a cărei prezență mi-a parfumat cabinetul, mi-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
rămas încântate. Ce frumoasă rochie ai, fata mea! Îți vine atât de bine! Am făcut multe probe. Am sâcâit-o pe prietena mea de la casa de modă din Germania. Ce material frumos! o pipăia Elena. — O mătase dantelată nemaipomenită, o cerceta și Silvia. Vei fi o mireasă frumoasă. Când te-o vedea Matei, pică-n fund de dragul tău, o încredințează Elena. Aveți grijă că Matei poate mai vine pe aici. Să nu cumva să-mi vadă rochia. — Nu te îngrijora că
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
din gură de șarpe. — Mi-e foame, hai să mâncăm! Hai, se conformează Matei fericit. —Dar ce mâncăm? Opincile Sfântului Sisoe? că aici nu avem nimic. —Bate și ți se va deschide! Cecilia bate în ușa frigiderului și o deschide. — Cercetează și vei găsi! o îndeamnă Matei. —Oaa! Avem de toate. Ciorbă, friptură, garnitură, salată, prăjituri, bere, vin, sucuri, fructe. Sare la Matei, își pune mâinile după gâtul lui și-l sărută cât îi place. Când le-ai adus, scumpete? Unde
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
bun prieten cu Matei, însoțit de o asistentă. Ajungând la locul accidentului, văd nenorocirea. Cecilia era inconștientă, plină de sânge, Sebastian și Camelia răniți și ei. Între timp sosesc și cei de la poliție care fuseseră anunțați și care trebuiau să cerceteze cazul. Răniții sunt duși la spital, iar Cecilia, care era în situația cea mai gravă, în sala de operație. În acest răstimp, în drumul spre spital, se așternuse o liniște mormântală, fiindcă toți erau șocați. Matei, care-și vedea soția
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
pas, ea începea să înțeleagă cam ceea ce se petrecea cu ea din ce în ce mai mult și mai bine, și nu se simțea deloc în apele ei. Privea adesea spre dânsa și, întradevăr, se mira de ceea ce vedea. Oricât de atent ar fi cercetat, nu-și găsea chiar niciun fel de realizare avută până la vârsta pe care o avea și, mai mult decât atât, nici nu întrevedea ceva de nădejde către viitor, iar asta îi năștea stări sufletești dintre cele mai jalnice, mai ales
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fii cu adevărat fericit. Ei bine, întocmai lucrul acesta se trudea să-l facă și Adriana în treapta vieții sale, asupra căreia m-am Istorisiri nesănătoase fericirii 125 oprit eu cu istorisirea de față, căci femeia era din ce în ce mai doritoare să cerceteze toate laturile problemei din ea, fără să-i scape nici cea mai mică eroare sau nelămurire. Nu era deloc încredințată că se află, într-adevăr, pe drumul cel bun, dar știa aproape sigur că, prin ceea ce face, l a părăsit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de câteva lacrimi ale Adrianei nici nu părură că-i aduc ei vreo atingere, măcar cât de mică... - Și de ce, mă rog, a murit, știi? - Pare-se, a murit în timp ce dormea, pur și simplu. După ce au găsit-o și au cercetat-o cum se cuvine, doctorii au 130 Rareș Tiron spus că suferea de apnee în somn. Cu alte cuvinte, a uitat să mai respire în vreme ce se odihnea, închipuie-ți! Biata de ea... - Iar acesta spui tu că este motivul principal
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
plutesc în fața mea, ca prin fum. Le văd sânii mici, cu sfârcurile uriașe, ieșite în afară, ca de cireașă neagră, răscoaptă. Și eu învăț, Imam. Ochii mei orbi se lipesc de aceste trupuri străine, aureolate de nimbul prosopului alb, le cercetează, le dumică, le înfulecă, fierbinți cum sunt, leșuite de apă, de susur, de abandon. Între picioare, părul aspru și negru se adună ca o perdea sârmoasă, de cânepă, neîmblânzită nici de izvor, picură încordat ca un arc, până la jumătatea coapsei
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
un fel de paste japoneze, amestecate cu pește sau cu alge nori), waka-take-ni (o mizerie din muguri de bambus fierți, combinați cu alge wakame, într-un revoltător sos de zahăr). Ca odinioară lui Argus, privirea mi se multiplică însutit, ochii cercetează, flămânzi, împrejurimile. Printre zecile de kanji cu numele magazinelor și ale localurilor tradiționale, retina înregistrează, la un moment dat, ceva familiar. Un M galben-aprins se profilează în depărtare, precum Meka emirului macedonskian. Este doar simbolul unui McDonald's, dar, pentru
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cer și, cum era puțin timp după ridicarea soarelui de la orizont, a propus crăiesei: -Să mergem, că timpul își face datoria. Și acum pe care din cei șapte cai îți alegi? arătând către caii săi, în cale afară de fălos. Crăiasa cercetă din ochi pe fiecare în parte: iapa era slabă, noroc de piele care îi ținea oasele să nu se împrăștie, mânjii erau frumoși dar prea sprinteni, de aceea s-a temut. Pentru că era în încurcătură, a cerut părerea craiului: -Dumneata
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Uneori ne învârtim într-un cerc cu multe galerii pentru a ne găsi un culcuș convenabil în care să ajungă aerul prin mușunoaiele care ies la suprafața pământului prin ogrăzile moldovenilor. Dar asta este un motiv, însă cauza este alta, cercetăm și spionăm omul ca să nu folosească otravă prin acele locuri unde ne-am găsit noi culcușul sau prin împrejurime. -Bine, a zis Căiță după ce a ascultat foarte atent cârtița. Stup, dă fuga și spune tuturor, să fie pregătiți de drum
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
fără să mă întrebi, s-ar putea s-o pățești urât. De obicei, cu musafirii sunt cumsecade la început până aflu dacă sunt buni pentru burta mea. După ce cred c-o să-mi placă încerc să-i mănânc, a zis șarpele cercetând cu cei patru ochi, atent pe Stup. -Cât mă costă să-mi vinzi un secret? a întrebat Stup aruncându-se din ce în ce mai viteaz, deși inima-i bătea cu putere și abia dacă mai putea sta pe picioare de frică ce-i
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și eram bucuros că cineva m-a găsit și nu m-a lăsat acolo să mor. Când am deschis ochii, nu era nimeni prin preajmă. Am privit în toate părțile cărarea în ambele direcții, drumeagul ce ducea spre țarnă, am cercetat cu privirea liziera pădurii în ambele laturi, dar nu se zărea nimeni. M-a speriat faptul că eram singur și puteam să mor, deși nu-mi venea să cred asta, pentru că am fost salvat de cineva și nu știam cine
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
1967, nici unul dintre cele 353 de studii la care se face referire, nu pun în legătură problemele psihopatologice sau dificultățile de adaptare ale copiilor adoptați cu particularitățile părinților biologici. În ultimele decenii însă, diferiți specialiști, pornind de la teoria biologică, au cercetat legăturile existente între ereditate și particularitățile de dezvoltare și adaptare ale copiilor adoptați, demonstrând efectele geneticii în aproape toate ariile psihologice. De exemplu, cercetările genetice, au demonstrat, în mod consistent, influența eredității asupra dezvoltării personalității și mai ales a temperamentului
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
deviație standard de 7,5. Vârsta minimă înregistrată este de 27 de ani, iar cea maximă de 67 de ani. În majoritatea studiilor naționale și internaționale interpretarea vârstei părinților adoptatori se face raportat la vârsta părinților biologici la prima naștere. Cercetând datele culese prin analiza documentelor sociale din dosarele părinților constatăm însă că numai pentru 70,5% dintre părinți copilul adoptat este și primul copil, restul părinților mai având în momentul adopției unul sau mai mulți copii biologici sau adoptați. Pentru
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
preoții au început a oficia serv. Religios decedaților, ce urmează a fi incinerați și care aparțin de parohiile lor, așa cum s-a întâmplat zilele acestea, la decesul unei doamne ce a fost incinerată"108. Din acest unghi nu am constatat, cercetând statisticile incinerărilor de la Crematoriul Cenușa, o creștere semnificativă în urma apariției articolelor semnate de Șerboianu, fiind vorba, după cum am precizat, de o exagerare evidentă. Dimpotrivă, după cum se poate vedea mai încolo, numărul incinerărilor scade înspre anul 1940 cu aproape jumătate față de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cuviincios alcătuite, decât cele de aici. De câte ori n-am admirat eu în București curățenia cimitirului Bellu; modestele lui morminte; bătrânețea arborilor; fâșâitul brazilor și a teilor; mutismul teilor; jalnicul și duiosul plânsul al clopotelor, apoi cuvioșia și respectul trecătorilor, cari cercetau mormintele? Iată atâtea lucruri care lipsesc, celui mai mare cimitir din Paris, cimitirul Pere Lachaise. Așezat aproape de mijlocul orașului zgomotos; înconjurat de case și fabrici mari; aliniat ca toate celelalte străzi ale orașului; lipsit de arbori și verdeață; cu morminte
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Dar, vai! Lipsea repausul; lipsea liniștea și totul mă tulbura mai mult. Mergeam încet, privind o mică bisericuță, unde se află înmormântat prințul român George Bibescu (1887), când deodată mă pătrunse un miros urât de carne friptă și de păr. Cercetez și cam la mijlocul cimitirului văzui o casă mare; cu un coș ca de fabrică, de unde țâșneau valuri groase și negre de fum. Era multă lume adunată înăuntru acestei case. M-am strecurat și eu, cum am putut, până înăuntru, ca să
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de spus în ceia ce privește lupta neleală ce se dă, nu atât de oficialitatea bisericească, gata întotdeauna a ceda în fața marilor probleme sociale, ce nu vin în contradicție flagrantă cu dogmele sau canoanele, cât de unii preoți interesați și cercetați cu cultura teologică. Aceștia, neadâncind bine nici Scriptura și nici problemele sociale, se sugestionează unii pe alții în câte o direcție și sugestia lor devine o nevroză pentru toți, cum s-a întâmplat cu problema cremațiunii la noi. În loc să sfătuiască
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Cercului Ieșan" și mare iubitor al trecutului românesc din dragul său Iași, mi-a dat prea dureroasa, dar și prea grațioasa sarcină, să spun cele ce am spus, în numele D-sale și al Cercului Ieșenilor, acest Cerc, care voiește să cerceteze toate urmele trecutului românesc din Moldova și Iași, să facă cunoscut tuturor, marile figuri ale Moldovei, strâns legată de Iași și să îndemne generația prezentă și pe cea viitoare la cultul marilor dispăruți. Dl. Ministru Gr. Trancu-Iași, Președintele Cercului Ieșenilor
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
din care este alcătuită, elementele între care se instituie aceste relații sunt ele însele de natură estetică, se situează în interiorul acestei dimensiuni de irealitate principială care este cea a operei. Când pictorul introduce o culoare pe pânză, el nu o cercetează pe aceasta, ci vede compoziția, vede în ea ceea ce corespunde unei anume trăsături de penel sau unei anume pete de culoare, vede, pe scurt, efectul său estetic, care se integrează în ansamblul efectelor, adică în Întregul operei. Astfel, în fața unei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
reprezintă ele, care este acest conținut care nu este îndeajuns calificat prin afirmarea irealității sale? La Daphni, ca și în cazul a numeroase edificii contemporane sau similare, este vorba de un ansamblu de scene religioase despre care spunem atunci când le cercetăm că "reprezintă" viața lui Hristos, precum și întâmplările personajelor care, într-un fel sau altul, au făcut parte din această viață. Astfel ni se dezvăluie unitatea superioară de care vorbim: toate reprezentările dispuse pe pereții interiori ai bisericii și ai exonartexului
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
care-și dă spre simțire ceea ce este în tot ceea ce poate fi. Prin această negare a vieții subiective știința, după cum am văzut, se contrazice în mod grosolan, ea care-și află esența într-o modalitate specifică a acestei vieți. Dacă cercetăm cu mai multă atenție această negare a vieții galileene pe planul patetic, atunci ar trebui să spunem: această viață nu este doar o plăcere, cea de a înțelege și de a cunoaște. Faptul de a vrea să elimini viața, când
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]