6,424 matches
-
îl refuza. Darius rătăcea prin odăile primitoarei case, decorate, pentru acea serată, cu organzine și verduri, cu ghirlande de cetină și merișor. Până la urmă, nimeri într-un cabinet de lucru, plin de cărți, colecții de jurnale franțuzești, teancuri de hârtii, cerneluri și pene de scris. Descoperi și câteva obiecte mai ciudate, un cvadrant, un fel de microscop și încă un instrument cu o vergea verticală fixată pe o placă orizontală, în centrul unor cercuri concentrice. După toate probabilitățile, un antic gnomon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
stăpânul său nu era capabil să pescuiască nici măcar una. Și iar i se înroșise fruntea de la degetele cu care și-o tot freca neputincios. Nasul fin al cățelușului prinse chiar și o undă neplăcută de sudoare iute, pe lângă cea de cerneală și de gâscă, de la pana pe care Ledoulx o ținea strâns între degete. Era o liniște suspectă în toată casa. Bucătăreasa, grasa aia care îl gonea mereu din bucătărie cu mătura, plecase după fel de fel de cumpărături. Julien dispăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ca și vacanța unor școlari fără griji. Grație generozității prințului Manuc, avuseseră parte de mese îmbelșugate, de vinuri, cafele, ciubuce și încă multe altele, după pofta inimii. Spre final, însă, când soarele și adierea vântului prin ferestrele deschise uscau rapid cerneala risipită în coloane nesigure de semnături pe marile coli ale tratatului de pace, cei prezenți se treziră animați dintr-odată de o grozavă poftă de șampanie. O salvă de dopuri trăsni din zeci de sticle deodată, marcând începutul banchetului. Turnuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Recunoscuse pecetea lui Nicolae cu armele Văcăreștilor. Fusese ruptă, apoi lipită la loc cu cocă. Vigilenții lui paznici își băgaseră deja nasul. Amână, însă, plăcerea lecturii. Deocamdată îi era de ajuns că vedea scrisoarea. Netezi hârtia cu palmele. Examină scrisul, cerneala. Aspiră prelung, cu ochii închiși, acel vag parfum. Acasă. Mireasma odăilor în care se născuse, crescuse și visase de nenumărate ori că va fi poet, un poet asemenea Luminăției Sale... sau ceva mai mare. Privi încă o dată scrisoarea, pipăi fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
gura mare, peste urletele celorlalți: Dar uitați-vă bine! Așa suntem noi! Chiar așa! Biete păpuși jucate de puternicii lumii. Intermezzo informativ: Despre o ciudată melancolie imperială și despre tulburătorul efect al veninului strecurat de agenții francezi din Balcani în cerneala numeroaselor lor rapoarte. Și nu numai. Agenții încercau, prin toate mijloacele și pe toate căile, să orienteze furia sultanului asupra celor care acceptaseră sfârșitul războiului și semnaseră tratatul de pace, membrii delegației turce de negociere. Îi cuprindea turbarea când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ciudată a unei broaște în noapte, orăcăitul, din ce în ce mai puternic odată cu înserarea care se scurgea din pământ și din umbrele întunecate din jurul său. Ieșise din burțile negre ale tuberculilor de sub pământ, din ghiocurile ascunse de semințe și flori, din cărăbușii ca cerneala și din bambusul gol pe dinăuntru. Văzuse petalele albe ale florilor de noapte desfăcându-se, o spuză de stele lucitoare apărând deasupra sa; mirosise iasomia plantată de mama sa și laurul otrăvitor, privise fluturii de noapte traversând întunericul ca să plutească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
frig și se înfofoli în jaique, pe când un fior inevitabil îi străbătea spatele; nu știu dacă fusese din cauza frigului sau a înspăimântătorului neant al nopții ce se deschidea în fața lui. Era ca și cum s-ar fi scufundat într-o mare de cerneală neagră; și de-abia făcuse primul pas, că Suilem se ivi din întuneric și îi întinse frâul lui R’Orab. — Noroc, stăpâne, zise, și dispăru ca și cum n-ar fi existat. Obligă animalul să îngenuncheze, se urcă în spinarea lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Mă privi bănuitor. — Vreți să vă uitați? l-am Întrebat. Fac minuni cu o periuță de unghii. Omul scutură din cap. Mergeți, atunci, dar grăbiți-vă. Am zorit către toaletele de la etaj, ca să-mi curăț cât mai bine degetele de cerneală. Deși m-am spălat suficient cât să evit să pătez tot ce atingeam, rezultatul era totuși jalnic; tipul ăsta de cerneală pare să-și croiască drum prin porii pielii. Asta mi-a mai amintit și de ultima ocazie În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Mergeți, atunci, dar grăbiți-vă. Am zorit către toaletele de la etaj, ca să-mi curăț cât mai bine degetele de cerneală. Deși m-am spălat suficient cât să evit să pătez tot ce atingeam, rezultatul era totuși jalnic; tipul ăsta de cerneală pare să-și croiască drum prin porii pielii. Asta mi-a mai amintit și de ultima ocazie În care mi se luaseră amprentele, una nu tocmai fericită. Mă hotărâsem să-i las să afle despre asta mai târziu. N-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
vorbi doar În treacăt despre acest naufragiu. Alții decât mine au cântărit nenorocirea În dolari, alții decât mine au inventariat cum se cuvine cadavrele și ultimele cuvinte. După șase ani, nu mă mai obsedează decât acea ființă de carne și cerneală, al cărei nevrednic păstrător am fost pentru o vreme. Oare nu eu, Benjamin O. Lesage, am fost acela care a smuls-o din Asia ei natală? Oare nu În bagajele mele s-a Îmbarcat ea pe Titanic? Și cine oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
doamna Wygor. La ea, relațiile nu te ajutau cu nimic. Doamna Wygor era bătrână, avea burta revărsată și, lipit de ea, ducea catalogul, unde eram trecuți fiecare cu numele complet, având alături și rezultatul strădaniilor noastre, în cifre scrise cu cerneală albastră. Notele mele la obiectul „limba și literatura română” lăsau de dorit, a anunțat ea în auzul întregii clase, înainte de vacanța de vară. Eu am înghițit în sec și mi-am dorit s-o văd dispărând ca prin farmec. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dorit s-o văd dispărând ca prin farmec. Așa privind lucrurile, numele de familie i se potrivea cum nu se poate mai bine: în limba noastră, putem renunța foarte ușor la litera W. Eu mă pricepeam de minune să întrebuințez cerneala albastră când se simțea nevoia să-mi îmbunătățesc rezultatele la învățătură. Nu-mi trebuiau decât o lama de ras și o mână hotărâtă. Din păcate, aveam succes numai cu caietul de dictări, catalogul era păzit ca secera și ciocanul. Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
atunci când se servea supa de legume cu parmezan și orez. Tata, eu, signora Maria, signor Giovanni și Pietro. Scrisoarea a trecut dintr-o mână în alta, hârtia fusese împăturită cu cea mai mare precizie și n-avea nici o pată de cerneală pe ea. În schimb era plină de ștampile, rotunde, dreptunghiulare, denumiri prescurtate ale unor instituții oficiale și două-trei semnături. Persoana cea mai importantă eram eu, fiindcă traduceam pentru tata. Scrisoarea ne invita la o întâlnire cu reprezentantul unei organizații umanitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
schimbat mult În ultimul timp, trebuie să actualizăm mijloacele și sistemele, să ne punem la curent cu noile tehnologii, de exemplu, să utilizăm poșta electronică, am auzit că este tot ce poate fi mai igienic, că nu lasă pete de cerneală, nici nu murdărește degetele, În afară de asta e și rapid, exact În momentul În care omul ar deschide outlook express-ulde la microsoft, gata, l-am prins, inconvenientul ar fi că m-ar obliga să lucrez cu două arhive separate, una a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
nu utilizează, În orice caz avem mult timp să ne hotărâm, apar mereu modele noi, design-uri noi, tehnologii tot mai perfecționate, poate Într-o zi mă hotărăsc să Încerc, până atunci voi continua să scriu cu stilou, hârtie și cerneală, are șarmul tradiției, și tradiția cântărește mult În treaba asta de a muri. Moartea privi fix plicul de culoare violetă, făcu un gest cu mâna dreaptă și scrisoarea dispăru. Am aflat astfel că, Împotriva a ceea ce credeau atâția, moartea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
om liber, dar eu nu renunț, îi citesc cuvintele tare, cu aplomb, se strivesc de pielea ei nelăsând acolo nici un fel de cicatrice, apoi îmi smulge pixul din mână și semnează, aproape cu ochii închiși, un ghem de firișoare de cerneală albastră în josul paginii, treaba a fost făcută, este greu chiar și când este ușor, oftez, indiferența ei mă deprimă, deși lucrurile au mers ușor, nu a fost nevoie de discuții interminabile, de explicații, de consolări și încurajări. Ea scoate un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
timpului. Lumina lunii era foarte puternică, așa că am stins lumina și m-am întins pe canapea, ca să-l ascult pe Bill Evans la pian. Trimițându-și razele prin fereastră, luna arunca parcă umbre lungi pe pereții ce păreau stropiți cu cerneală neagră, diluată. Am scos din bagaj o ploscă din metal pe care o umplusem cu băutură. Am luat o înghițitură și am lăsat lichidul să alunece pe gât în jos, până în stomac, simțind cum se răspândește în fiecare colțișor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
sublinieri, vreun indiciu... Și, În sfârșit, am luat cu neîndemânare În mână un volum vechi cu legătură masivă, acesta căzu și din el se ivi o foaie scrisă de mână. După tipul de hârtie de caiet cu pătrățele și după cerneală, nu părea prea veche, putea să fi fost scrisă În ultimii ani din viața lui Ingolf. Am parcurs-o cu privirea În grabă, destul ca să citesc o adnotare de pe margine: «Provins 1894». Cred că vă Închipuiți emoția mea, valul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mă muște. Astăzi n-a mai rămas nimic. Decât blocuri de șobolani gri. Cum să mai găsească străbunica drumul înapoi în cimitir când ăștia au demolat totul? Sabina zâmbește. În spatele ei apune un soare feliat de nori. Are părul de cerneală și pielea străvezie. Râde: tu, Piti, chiar ai vrea să te cred? LVI Doar două rude mai aveam în Botoșani: tanti Clemanza și tanti Mizi. Două surori care la un loc adunau 189 de ani. Doar ele mai rămăseseră dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe care-l avusese Leo în căruță, atunci când adormise cu capul sub pieile de oaie. Sabina rupsese foaia, pentru că avea un conținut compromițător pentru ea și familia ei. Cosmin se apucă să introducă în computer textul aproape ilizibil din auza cernelii apoase: miercuri era termenul limită. Adică deadline-ul la care trebuia să predea organigrama, împreună cu anexa motivațională și cu itemii aferenți. Bineînțeles că era vorba de un deadline orientativ, stimulator, el însă nu se cuvenea să gândească așa. Leo (de la Leonard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nou, cu fața la fereastră: Măi, a mai venit o prăjină, o momâie creață, lângă Călăreți... Ăia o escortează. Merge încet, pe jos, are un cearceaf cenușiu pe ea și mânuiește o sculă, o baritai secera, cu lama lungă, lungă, plină de cerneală. Ba nu, nu de cerneală... Un falx. Un falx thracic, precizează Dănuț doct, numele instrumentului. Moartea! gândește Fratele. Deci, s-a terminat... Nu. Nu este Moartea. Este Astaroth! grăiește Îngerul. Sephirahul devorator de oseminte. Regina stolului de asasini. Ucigașul androgin
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mai venit o prăjină, o momâie creață, lângă Călăreți... Ăia o escortează. Merge încet, pe jos, are un cearceaf cenușiu pe ea și mânuiește o sculă, o baritai secera, cu lama lungă, lungă, plină de cerneală. Ba nu, nu de cerneală... Un falx. Un falx thracic, precizează Dănuț doct, numele instrumentului. Moartea! gândește Fratele. Deci, s-a terminat... Nu. Nu este Moartea. Este Astaroth! grăiește Îngerul. Sephirahul devorator de oseminte. Regina stolului de asasini. Ucigașul androgin suprem, din inima tenebrelor. Nici
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cuprins de o nostalgie dureroasă, vru să se apuce pe loc să răspundă, ca și când numai astfel și-ar fi putut ușura inima. Pe masă erau câteva cărți aduse de acasă, biblioteca lui, apoi caiete cu însemnări, cu crâmpeie de poezii, cerneală, tocuri... Numai hârtie de scrisori n-avea. Căutând un petic de hârtie potrivită își aduse aminte de Iuga, coborî în realitate și hotărî să amâne răspunsul până ce va putea comunica lucruri mai multe și poate mai bune. De altfel, se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
râs puțin bațjocoritor. Goana vijelioasă ținea de un ceas. Trecură prin Ruginoasa, prin Bîrlogu, prin Babaroaga, prin Gliganu. Pe când alergau acum spre Lespezi, văzură de departe un cârd de ciori, poate câteva sute, de-a curmezișul șoselei, o împroșcătură de cerneală pe o colosală coală de hârtie. Flămânde și obraznice, ciorile numai când sania era să dea peste ele zbucniră brusc de pe pământ cu zgomotos fâlfâit de aripi și croncăneli. Iapa înaintașă, într-un acces de spaimă, făcu o săritură în dreapta
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fost zadarnice, nu se mai stăpâni și izbucni deodată dîrz: ― Apoi, domnule, de ce să ne ia alții pământul... Nu avu răgaz să isprăvească. Directorul general sări în picioare, cu fața și chelia parcă i-ar fi turnat o călimară cu cerneală roșie în creștetul capului, răcnind: ― Taci din gură, obraznicule! Să taci, că imediat te trimit la poliție să-ți înmoaie oasele, nemernicule!... Eu îmi sfarm pieptul și-mi pierd vremea să-i învăț și să-i luminez, iar el necuviincios
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]