7,296 matches
-
o mediocritate călduță, dacă nu către ceva mai rău. De această mediocritate se teme și fiul. Tăticul încă mai vâslește neajutorat în cerc, fiindcă din greșeală trage mereu doar într‑o parte și nu în ambele. În ultimul timp îl chinuie și sciatica și reumatismul cu vârf și îndesat, când lipsa piciorului îi dădea și‑așa destul de furcă, iar altceva nu are cu vârf și îndesat. Se rotește în jurul axei sale și încearcă să se ridice pe picior, ceea ce nu‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nu-i lua țipătul În serios. Țipătul ei Îmi persista În urechi, cu toate că nu simțeam nici o compasiune pentru ea, ci doar o plăcere sadică. Mie Își pierduse complet mințile și nu-și dorea altceva decât să se pedepsească, să se chinuie și mai mult. Reiko, care era foarte reținută și nu m-aș fi așteptat la așa ceva de la ea, s-a apropiat de Mie și i-a urinat pe față. Asta o distra așa de tare Încât s-a forțat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pielea Îi lucea ca a unui nou-născut. De atunci, Mie nu a mai dat curs vreunei invitații din partea bărbatului. Din câte spunea el, se pare că refuzul ei nu avea nimic de-a face cu teama de a nu fi chinuită din nou de trei persoane, și nici nu era din cauză că ar fi fost complexată de viața neînsemnată și ștearsă pe care o ducea. După aceea, el a mai Întânit-o o singură dată pe Mie, când s-a dus special pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Urma să fie o partidă pe cinste! Aveam deja câteva picături de spermă În vârful penisului. Pe vremea aceea eram deja pe culmile cele mai Înalte ale sadismului. Toată lumea Își face o părere greșită: sadismul nu Înseamnă să te bucuri chinuind o femeie, ci Înseamnă să o ajuți să se dezbare de orice rușine, așa cum și-ar Îndepărta hainele, una câte una. Cel mai plăcut e s-o abandonezi după ce ai adus-o În starea de maximă dorință, să o privezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
teamă, încât sunase la fel de neatrăgător precum trebuie să-i fi părut și noi înșine. Nu există o astfel de voce pentru Becker, răgușită sau altfel. Țipând la Poliza să se oprească, el se lansă într-un sprint susținut. M-am chinuit să țin pasul cu el, dar după numai câteva salturi se afla cu mult în fața mea. În câteva clipe l-ar fi prins. Atunci am văzut arma din mâna lui, un Parabellum cu țeava lungă, și am urlat la amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
tăietură din ziarul Beobachter: — Ia uitați-vă la asta, domnule. Am găsit-o aici în sertar. Era o reclamă pentru firma „Rolf Vogelmann - Investigator Privat, specializat în dispariții de persoane“, același anunț pe care îl folosise Bruno Stahlecker ca să mă chinuie cu el. Becker indică data din partea de sus a tăieturii: — 3 octombrie, zise el. Patru zile după ce Liza Ganz a dispărut. — N-ar fi prima oară când oamenii se satură să aștepte ca poliția să descopere ceva. La urma urmei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Vogelmann și uitându-mă din nou la el. Nu când cheltuiește așa de mult pe aceste anunțuri. 16 Marți, 18 octombrie Ea era, într-adevăr. Capul auriu și picioarele frumos sculptate nu puteau fi confundate. Am privit-o cum se chinuiește să iasă pe ușa rotativă de la Ka-De-We, încărcată cu pachete și pungi, arătând ca și cum și-ar fi făcut cumpărăturile de Crăciun în ultimul moment. Flutură mâna la un taxi, scăpă o pungă, se aplecă să o recupereze și ridică privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
nu va vorbi decât dacă este sub influența spiritului, zise el. Vocea mea va fi cea pe care o veți auzi vorbind cu el în timpul transei. Stinse lumina și după câteva clipe l-am auzit revenind în cadrul cercului. M-am chinuit să mă uit prin întuneric spre locul în care stătea Weisthor, dar, oricât aș fi încercat, n-am putut să văd nimic altceva decât umbrele stranii care se formează în spatele retinei atunci când aceasta este privată de lumină. Ceea ce spusese Weisthor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cor de mulțime. Demonstrația a fost făcută într-o zi cu ajutorul unui pește. în portul Atenei, ori poate din Sinope sau Corint, Diogene a ochit, într-adevăr, un pește - un morun? un calcan? o pisică de mare? un barbun? - care, chinuit de dorință, se freca de o piatră; și s-a simțit de îndată mai bine, în stare să reia cursul normal activităților sale filosofice. îM-am informat, peștii nu se masturbează; femela își depune icrele, care sunt apoi acoperite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de a regăsi seninătatea firească. Nu toate durerile pot fi astâmpărate la fel de simplu. Viața ar fi fericită și veselă dacă singurele suferințe ar fi cele legate de lipsa băuturii sau a mâncării. Epicur o știe, litiaza renală și hidropizia îl chinuie destul ca să nu ignore că există și dușmani mai înverșunați decât foamea și setea care pot să chinuie trupul. Cu atât mai mult cu cât trăiește într-o epocă în care nici chirurgia, nici farmacopeea medicului nu pot face mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
veselă dacă singurele suferințe ar fi cele legate de lipsa băuturii sau a mâncării. Epicur o știe, litiaza renală și hidropizia îl chinuie destul ca să nu ignore că există și dușmani mai înverșunați decât foamea și setea care pot să chinuie trupul. Cu atât mai mult cu cât trăiește într-o epocă în care nici chirurgia, nici farmacopeea medicului nu pot face mare lucru în materie de anestezic sau de antalgic. Atunci când Canguilhem definește sănătatea prin liniștea trupului, el se exprimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
inhibiției, complexelor și mizeriei corporale a adversarilor săi: platonicienii și stoicii în linie de bătaie, urmați de creștini, au dezvăluit din plin, fără să știe, insatisfacția încercată în privința propriului trup, pe care au simțit nevoia să-l deteste, să-l chinuie, să-l urască în așa un hal... Antihedonismul își dezvăluie în mod simptomatic ura de sine, concentrată, transfigurată, deplasată, inversată ca sens, iar apoi îndreptată asupra unui obiect fantasmatic susceptibil de a incorpora totalitatea negativității acumulate în sine: plăcerea. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
partenere adorabile, iar istericele, niște blânde complice. Nimic nu falsifică mai tare privirea lucidă asupra noastră înșine, asupra celorlalți și a lumii ca dansul atomilor îndrăgostiți într-un trup supus legii lor! Iubirea-pasiune e o catastrofă. Pulsiunea de moarte care chinuie cele două trupuri debordează dimensiunile patului și se tot întinde, se revarsă: epuizare a forțelor, supunere față de capriciile celuilalt, cheltuieli extravagante, demobilizare socială, cheltuire nesocotită a averii, șubrezire a sănătății... Starea fiziologică și psihică a individului străpuns de săgețile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
epuizare a forțelor, supunere față de capriciile celuilalt, cheltuieli extravagante, demobilizare socială, cheltuire nesocotită a averii, șubrezire a sănătății... Starea fiziologică și psihică a individului străpuns de săgețile lui Cupidon ține de patologic: compulsiv, masochist, furios, sadic, gelos, solipsist, repetitiv, alienat, chinuit de remușcări, neliniștit, umblând ca un mort viu, nemaiaparținându-și, cu mâinile și picioarele comandate de bunul plac al celuilalt, aflat și el în aceeași tristă stare psihică și mentală. Nu e deloc grozav pentru cei doi protagoniști... Multe sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
unei povești de iubire homosexuale... - sau femeia ispititoare reprezintă niște pericole de care trebuie să te ferești cu strășnicie. Idealul constă în a nu ajunge în situația de îndrăgostit, pentru că pare mai ușor să eviți o durere decât să te chinui s-o faci să dispară. Dacă nu ți-ai putut construi existența departe de asemenea afecțiuni pustiitoare, rămâne o soluție: să dai fuga la bordel și să-i ceri primei profesioniste întâlnite ajutorul talentului ei mercenar. întrucât dorința sexuală ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
această cetate de provincie din Lycia antică, Diogene din Oenanda investește o avere cu unicul scop de a-l învăța ceva pe omul obișnuit, de a-l trata, de a-l vindeca de spaime, temeri și angoase. întreaga epocă pare chinuită de incertitudine, de necunoașterea a ceea ce va aduce ziua de mâine: ea trosnește, crapă, stă să explodeze. Nimeni nu știe acest lucru, doar inconștientul unor firi deosebit de sensibile poate înregistra zguduirile seismice ale civilizației antice, ale cărei ceasuri sunt numărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
sprijin pe Lumină, să analizez cu atenție mersul vremurilor. Stau de vorbă cu El, până când negura zdrențuita a zorilor de zi cade silențios, ca o cortina veche, amestecându-se cu dimineață învelita în aură lăptoasa a zilei neîncepute încă. Mă chinuie setea, dar imi opresc tentația la gură sticlei, cu gândul îndurerat căzut în genunchi lângă cei însetați, sub acoperișul alb încremenit și mut al necruțătorului februarie. Tăcerea îmi sparge timpanele. Într-un târziu înțeleg de ce este atâta liniște. În alb
T?cerea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83352_a_84677]
-
ai mai da o șansă . Nu-ndrăznesc să-Ți cer, o, Doamne, să treci pragul meu umil, dar dacă mi-ai bate-n ușă Ți-aș zâmbi ca un copil . Te-aș striga, dar n-o pot face, remușcări mă chinuiesc, mi-este atâta de rușine să Te chem, chiar nu-ndraznesc. Mă retrag mai bine-n casă, să-mi ascund, să-mi plâng amarul, căci în casa-mi șubrezită n-ai să treci Doamne hotarul . Tu nu poți privi păcatul
Trezirea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83357_a_84682]
-
scurt trecând cu privirea peste obraznicia sânului ce-și scosese gureșeala afară, bâlbâindu-se de la stânga la dreapta. La intrare îmbrăcat la patru ace (deși asta nu-l făcea să arate mai bine) bâlbâindu-se ca de obicei, Gicu se chinuia să încropească un discurs la fel de aprig ca "stăpâna" lui care călca hotărat spre ei. -Nu, nu, nu se poate să intrați! Nu sunteți invitați! - De când ne oprește pe noi o invitație, Gicule? - Nici măcar nu aveți o ținută adecvată! Uitați-vă
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364313_a_365642]
-
am plătit cursa cu anticipație, mai mult decât îmi ceruse și s-a lăsat convins dar cu jumătate de gură. M-a abandonat la intrarea în parc, pe tânăr l-am zărit destul de rapid, își pierduse cunoștința și când mă chinuiam să-l scot pe alee, aud în spatele meu: - E greu, nu? Am tresărit ca la o mie de volți. Era șoferul meu, care își călcase pe inimă și venise să îmi ajute. I-am mulțumit în gând, l-am urcat
BANII CARE ADUC FERICIREA de ION UNTARU în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364354_a_365683]
-
deschise multe răni supurânde în sufletul unora dintre noi. Îmi trec din ce în ce mai des prin gând ultimele cuvinte ale bunicului meu rostite cu puțină vreme înainte de a pleca pe tărâmul de dincolo de aici: „Pentru ce-am luptat?!... Pentru ce ne-am chinuit ?!... Pentru ce am înghițit atâta mizerie?!... Ca să vină tâmpiții ăștia să își bată joc de tot?!...” Nu știu nici azi să dau un răspuns exact acestor interogații pline de năduf. Dar, vorba lui Nichita Stănescu în „Recele echilibru al stelelor
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
de mâine nu știi dacă va mai veni. El le-a privit cu dispreț și le-a spus pe un ton aspru: -De astăzi înainte vă iau dreptul a mai vorbi și influența pe această femeie pe drumul păcatelor. Ați chinuit-o destul cu duhul răutății voastre! Ajunge! Veți sta tăcute și nemișcate până când femeia acasta va face din nou un păcat. Atunci va fi a voastră pentru todeauna. Când zidul va fi terminat și ea nu a greșit cu nimic
VIAŢA CA UN ZID de SILVIA KATZ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364441_a_365770]
-
haine frumoase dar ea l-a refuzat. Spre seară a apărut un altul să-i dea drgouri și să ascundă în zid lucruri furate dar ea l-a alungat Prefera să moară decât să mai facă păcate și să o chinuiască din nou pietrele. Seara a a dormit și s-a trezit înfrigurată. Venise iarna. Ningea pestea tot dar ea nu s-a mișcat. Fulgii mari o acopereau iar ea simțea cum somnul o cuprindea lin, lin. A închis ochii și
VIAŢA CA UN ZID de SILVIA KATZ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364441_a_365770]
-
crezut că în curtea mea va fi sărbătoare? atârnam ghirlande în colțuri ca sărutul să nu se rănească îi mai aud gâlgâitul acum peste granitul ceruit cu atâta migală viața a căptușit flori de piersici prin pețiolul căruia se mai chinuie să treacă un cerb morți care mă trag în iarbă amintindu-mi că doar ramul mai e pe post de dădacă nu te las, cerbule! buzele mele vor fi barieră pentru cel care vrea să să închidă ochii melcului ce
NU TE LAS, CERBULE! de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364467_a_365796]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > SPONSORULUI NECUNOSCUT Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 231 din 19 august 2011 Toate Articolele Autorului În somn ne chinuie himere Mereu tot mai puțină pâine Și-aceeași falsă mângâiere: Azi e mai multă decât mâine! Și lumea merge mai departe Că n-are cum să stea pe loc Și tot mai greu se scrie-o carte Și nu se
SPONSORULUI NECUNOSCUT de ION UNTARU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364460_a_365789]