2,820 matches
-
Și? Și gata. Părinte, cred că bărbatu-meu a murit, spune femeia. Părintele Ieronim nu zice nimic. ─ Azi e săptămâna de când n-a mai dat pe-acasă și ieri seară cineva a trecut pe la mine și a adus pachetul ăsta, cică de la el. Ce zici, părinte? Femeia scoate bancnotele cu Bălcescu, Cuza și Vladimirescu și i le întinde. Părintele le ia în mână, le pipăie, oftează. ─ Bietul Sofronie! Așa am zis și eu la început, părinte. Da’ după ce-a-nceput să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Afinoghiu Băcănel-Obănceanu, care într-un fel era șeful lui Nisip, ăla de-i în săculeț?! Numai să fi zis conu Tilică ceva, și crezi că inginerașu ăsta mai făcea fițele astea de le face acu’, cu tija și ghiventu’ care cică e lipsă de la inventar?! - Dom’ Afinoghiu nu i-a fost șef răposatului. Dom’ Băcănel era din partidul ălalalt. Erau la opziție la partide, pe vremea aia! S-au și bătut de câteva ori, la București. S-au contrat și aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
De câtva timp, se aciuase pe lângă el o tinerică, Mantinela, din neamul Brandaburlenilor, dar nu prea o trăgea inima la nevoile bătrânului. Fata făcuse doi ani de liceu. La începutul anului trei, avusese niște probleme cu un coleg de clasă. Cică acela ar fi violat-o pe la mijlocul lui octombrie 1984, când Nicolae și Elena Ceaușescu se aflau în vizită în Germania Federală, iar Mantinela fusese cu colegii ei la cules de porumb, la o fermă a Gospodăriei de Partid de la Șoptireanca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
voie la colectivă. Băteau majurii cu săculeți, să nu rămână urme. Nu bătea ăla. Goncea stătea pă scaun, citea ziarul Scânteia sau bea un pahar de șpriț, ciugulea semințe de bostan. De bătut bătea alți malaci, da’ Goncea stătea și cică lămurea omu’ cu ideologia și glasul partidului. Că era specialist. Câți a lămurit el... Oftă visător, scărpinându-se după ceafă. Era clar că treceau prin el imagini porno. - Seara Goncea avea plăceri și aducea fete, neveste, văduve, ce se nimerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
văduve, ce se nimerea la el la iatac. A dormit o vreme la alde Soporan. Adică nu le aducea el, le tocmea milițianul. Veneau alea, de ce să nu vină. Mai de frică, mai de curiozitate, mai de plăcere. La unele cică le dădea și basmale, din alea de cașmir. Era una, Sița, veterinara, care până la urmă l-a luat la ea să... Cum se zice p’aici să-i facă manejul complet. Satul știa, da’ tăcea, că era o frică... Tremura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai corect să mă exprim, de ce s-a mai stricat, dacă tot nu le-a dat atelajele înapoi, sau ce-o mai fi fost? I-a lăsat să fure, care a apucat și a fost pă fază. De despăgubirea țăranilor cică. Da lu’ tata ce i-a dat? Nu ziceți că se judecă și-acușica pentru via aia care-a luat-o ai lui Soporan și nu mai vrea să o retrocedează? În fine... Privi îngândurat în jurul lui prin atelier. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
poza pă afișe, de zice că vine la noi? Păi da e mare omul, ta... dom Pancras! E mare și gros la bani. S-a făcut și liste la disperare cu ajutoarele care le vrea lumea, acuma cu venirea lui. Cică dă bani, premii, chestii de-astea de disperă toată omenimea. Le dă... Spală și el niște bani, cum aud că se face acuma cu toți ăștia care împarte bani și ajutoare. Pancratz ridică din umeri. - Am auzit și eu chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
treabă. Făcuse și doi ani de liceu, pe vremuri. Poate chiar ați auzit de ea. E doamnă mare acuma. Ține stabilimentul cu acadele de pe Dumbrăveanca, unde-a fost grădinița aia cu orar prelungit. N-au lăsat-o ai ei, că cică eu nu eram de familie. Că eu la calapod și ea fată cu școală. Că făcuse, de, și doi ani de liceu, pe vremurile alea. Apoi a avut un accident de-a nenorocit-o unul și s-a retras. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
alta. - Katy, contină Pancratz. Cu i grec, râse el. Era din Cluj, dar cum-necum îi însoțea pe olandeji. Se dădea unul din ei la ea, dar Katy nu vroia să se-ncurce cu el și m-a luat pe mine, cică eram de logodnic. Pe Katy o știam de mai dinainte. Venea în vacanțe la noi, pe Șipotului. De când era printr-a patra, a cincea, venea și stătea vara la un unchi de-al ei. „Băi, mi-a zis Katy. Ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
tarafu’ să-ți cânte la mandole și ghitare? Cum vă petreceți în orăcăieli și chermezeală, de răsună Balta? Crezi că nu le știe lumea? Tot satul știe parangheliile voastre, da’ tace, că e frică de Chiru și de ăia care cică i-a trimis acu din nou să acționeze, mai ceva ca la Revoluția de la Județeană. Și taica părinte știe, da are legământul de taina spovedaniei și nu poate spune, că... Popa Băncilă își făcu grăbit cruce și întinse automat mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de căcărezele ei nenorocite, melenă sigură, să nu se mai dea mare că blamează acum arta revoluționară, devotată. Și cu Goncea, știe ea ce-a fost? Comenzi erau, da’ știe ea câți bani lua el și câți Goncea? Că sprijinea, cică, artiștii. Și dacă nu te lăsai sprijinit, pictai până la urmă afișe la Salcia, în Baltă. Sau la Chilia, cu tăietorii de stuf pentru export. Vedea tabloul. Îl pictase în 1957, pentru Expoziția Județeană organizată când, la 7 iulie, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Și țipă, că ăla a venit să semneze. Vă dați seama, câte mistere mai sunt pe lumea asta?“ Nu-i răspunse aceluia. N-avea chef de discuții de-astea aiurea. De câteva luni toți o țineau numai așa. Că ăia, cică, sunt iar printre noi. Da cine-s, ce vor, ce fac de fapt, nimeni nu poate să spună. Așa cum nu au putut să spună, nici atunci, când cu Revoluția de la Județeană, cine au fost teroriștii. A ieșit doar, așa, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se sfârșește sub sugrumarea ei, târzie sugrumare, așa cum dăduse să o facă de demult, de când îl prinsese cu securista aia de Aspasia chiar la el în garsoniera de la primărie, îl trimisesră primar aici, după ce îl scoseseră din minister, rotația cadrelor, cică făcea de gardă, băgase Ceaușescu chestia cu paza noaptea în instituții, umbla Aspasia aia lihnită după bărbații altora, nu putea unul să promoveze dacă nu o târnosea cel puțin odată, tot orașul o știa de lihnită, n-a putut s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
antilopa când o vânează șacalii sau beduinii când trece caravana. Am avut însă noroc pă timpul când mă frecau la anchete, că după ce m-au terminat acolo, la București, m-au trimis aici, acasă să mă prelucreze ai mei, că cică mă cunoștea mai bine, la sinceritate și observație personală, ani de zile m-au prelucrat cu interviuri, semnături și declarații, oricum, nu puteam pleca nicăieri, trebuia aprobare de la maiorul Goncea, da până să ți-o dea te deznoda, cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vroia, de vroiam puteam pleca și eu acum la Egipt, dar singură ce să mă fac, că nu mai era Păstrămaț să-mi arate ce e pe acolo, iar Sofronică îl împușcase când s-a dus să apere revoluția, plecase cică Goncea și Macatist cu niște tiruri cu ajutoare din alea care veneau de peste tot și s-au întors peste un an ca și cum erau de când lumea aici, nici nu ieșiseră din casă, nimeni nu i-a-ntrebat, nici nu avea cine, că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
aici, nici nu ieșiseră din casă, nimeni nu i-a-ntrebat, nici nu avea cine, că se organizase lumea nouă rapid, toată Județeana era la posturi, până și adjunctul primului secretar, unul Adumitresei, deschise mai întâi o firmă de taxiuri, cu bani cică luați de la Brandaburlea ăl Bătrân și p-ormă a făcut-o de transport internațional și a legat Europa de noi, că toți care pleacă la procopseală, de muncește în afară, el îi transportă. Rozica, cu care mai discutam povești de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
taină. - Acuma... Până și la teveuri dau de câtva timp chestii de-astea, mistice, cu niște trimiși de-ai Chirului ăsta. Sau cu ceva, niște d’ăia care au venit tot din Baltă, după democrația asta cu care ne sufocăm. Cică ăștia ar fi teroriștii care au fost la Revoluțiade la Județeană. Au intrat și teroriștii de-acuma în folclor. E greu să mai înțelegi cum gândește poporul nostru acuma, după ce l-au tot zăpăcit cu ’jdemii de chestii cu Revoluția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în Regele Lear. Și mai sunt vreo două chestii, cred. Încuviință din cap. — Da, o să facă o stagiune. După ce îl distribuie în Lear, o să mai fie câțiva regizori care aleg din grămadă, vezi tu, ca să facă ceva și pentru ei. Cică așa se face impresariatul acum. Probabil că e un coșmar administrativ, zisei eu. Margery ar fi în elementul ei. Ben pufni. Nu se lasă bătrâna Margery dusă de aici. O să plece numai cu picioarele înainte. Aoleu! Se uită la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
că aproape ai ajuns, zise el. Aoleu - nu, e bine, nu vă faceți griji. Ben tresări ca un iepure care zărește un câine. — Până la urmă el de ce s-a urcat până aici? făcui eu încet, către Bez. Ridică din umeri. Cică el răspunde pân’ la urmă, că el e șefu’. Ete na. Deși, să știi că tipul e de admirat. Sus de tot, deasupra noastră, omul se aplecă și-și prinse o mână în jurul scripetelui. Steve își duse o mână la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ai lui s-au adunat și ei. Ați auzit-o pe ultima? zise Bez. Au întrebat-o pe MM dacă vrea să candideze pentru postul lui Philip. Au venit vreo doi din comitet și au asistat la repetiția generală și cică le-a plăcut foarte mult spectacolul. Păi, cred și eu. Numai gândul de a conduce un teatru, cu toate conflictele lui de interese și de pretenții, cu orgolii de mângâiat, nume mari de atras, ca să nu mai vorbim de piese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mai fericiți din lume. Se întoarse către noul venit, dar îl arăta cu degetul pe însoțitorul său. — Ghicește cine e? Se întrerupse o clipă, ca și cum și-ar fi amintit ceva: Scuză-mă... Nu te-am întrebat... Unde e Paula? — Sus... „Cică“ face baie... Coboară acum... Îl privi curios pe celălalt, îl studie de sus și până jos și se întoarse din nou spre preot: Nu cumva o fi? — Chiar el... — Sfinte Dumnezeule! A venit muntele la Mahomed. De un an de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
tot acolo, ca și Andromeda și Perseu... și vor fi mereu tot acolo... ca și Orion. Il vezi... Sus, sus de tot.... Cât e de frumos !” Se minuna el căzând în extaz. Povestea lui e scurtă. Să ți-o spun. Cică, un pământean vestit vânător, în timp ce vâna în pădure, a fost omorât de Diana 5, și așezat apoi, pe cer între constelații... Constelația Orion cea mai frumoasă constelație.” ”- Ce frumos... ce frumos !” murmură ea fascinată. ”- Stelele... stelele, purtătoarele noastre de peceți
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
nume haios, măi fraților, are, și membrul ăsta, ultimul, până acum, al clubului nostrum, al Pieței muncii la negru, vreau să spun! Până s-a Întors acela cu berea, el, a explicat, cum e cu numele său atâta de haios . Cică, undeva, prin țară, este un fel de regiune, pe sub și prin al cărui pământ, s-ar găsi aur. Numai, că, aurul acela e foarte puțin, În comparație cu restul amestecurilor din pământul respectiv, și, ca să poți să ajungi că-l extragi, trebuie
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Sau bucurat, cu toții, de banii primiți. Și au stabilit să continue. Au adus, drept taxă de bară, câte două beri de persoană. După ce au sorbit câte o sticlă au trecut la Împărțirea câștigului. De aici a pornit cearta. Că, unul, cică, ar fi lucrat mai mult; că, altul, ar fi prestat operații de mai mare Însemnătate și valoare; mă rog, motive de scandal, și, de la scandal până la bătaie, a rămas foarte puțin. Când, bătaia, tocmai era să se declanșeze, s-a
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
rup batistele... - Și își caută soț. - Viața merge înainte. Daniel nici nu s-a mai întors la ea, a băgat divorț prin avocat. Cum a debarcat, s-a însurat cu alta... - Păi vezi? Miruna de ce nu se mărită „imediat”? - Acum cică vrea să plece din țara. Încearcă să își găsească soț pe mirc. - Ce-i aia? Mirc. - Mi-a dat adresa. Un site de chat pe internet. - Ce e aceea chat? - Of. Mi-am făcut cont, am intrat și eu. O
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]