2,485 matches
-
nu se lega nimic, astfel încât mintea se apăra, iar evidența era restructurată, exact ceea ce încercam să fac în dimineața aceea - să restructurez evidența care părea să aibă un sens - și la asta am eșuat. Undeva în spatele meu se ascundea o cioară în copacii desfrunziți și puteam auzi fluturatul aripilor și când am văzut-o zburând neobosită deasupra mea, în cercuri, m-am zgâit la ea până când n-a mai rămas nimic la ce să mă uit în afara aerului invizibil și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mai văzut familia împreună.) Apoi - ca și cum ar fi fost prestabilit - toate aceste gânduri au declanșat ceva. O forță invizibilă mă împingea spre o destinație. Simțeam efectiv că mi se întâmplă asta. A avut loc o mică implozie. Mă uitam la ciorile care se roteau deasupra mea și în clipa aceea am realizat ceva. Existau attachments. Unde? Existau attachments la e-mail-urile provenite de la Bank of America din Sherman Oaks. Am simțit o durere în piept și nu mai puteam sta nemișcat, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am început să scanez la întâmplare șirurile mașinilor parcate, iar teama frenetică s-a întors atunci când am simțit mirosul sărat al mării deși știam că Pacificul se afla la mii de mile depărtare, iar norii dădeau rapid cu spatele și ciorile zburau deasupra parcării nepavate, prăfuite. Mi se părea că temperatura scadea cu grade întregi în fiecare secundă și în timp ce mă uitam la cele aproximativ două sute de mașini din parcare am văzut cum îmi ieșeau aburi din gură. Crezând că disting
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a siderat campusul, pârlindu-l. Pături de frunze moarte acoperind împrejurimile au explodat în aer, formând mosoare maronii care goneau care încotro. Haina mea se zbătea sălbatic la spate, înaintând anevoie în parcare. Aerul rece se năpustea ca un pumnal. Ciorile se roteau acum deasupra mea, negre, blestemând, croncănitul lor ascuțit de rafalele de vântul care scutura atât de tare steagul încât din coada pe care era tras răzbăteau niște sunete aidoma unor trosnituri. Vântul se potoli o clipă, apoi o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în valea de sub campus. Caii pășteau pe un câmp lângă un cort și un tractor galben se însăila printre stejarii și arțarii uriași care se înălțau în continuarea pădurii care ne separa de oraș, apoi l-am văzut pe tata, ciorile rotindu-se pe cer deasupra lui, el stând la capătul pajiștii Commons, fața albă și privirea lui fixându-mă intens, ținând mâna întinsă, și știam că dacă aș fi atins mâna aceea ar fi fost la fel de rece ca a mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
până la câmpul din dreptul autostrăzii. Ridicând-o pe Terby de o aripă din portbagaj, mi-am întors privirea în timp ce păpușa urina descriind un arc galben ce pornea din trupul negru și se revărsa pe pavaj. Scriitorul mă îndemnă să observ ciorile aliniate pe firele telefonice de deasupra mea, iar eu am azvârlit păpușa pe câmp, unde a aterizat imobilă. Frunzele moarte săltau în briza care vălurea câmpul. Auzeam ropotul unui râu, sau erau valurile care se zdrobeau de țărm? Terby se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
15 scriitorul a insistat să schimb canalul ca să urmărim știrile, fiindcă un cal fusese mutilat pe câmpul de lângă Pearce în apropiere de locul unde mă debarasasem de păpușă. Și apoi totul a revenit: pe ecranul televizorului se vedeau cerul și ciorile care se decolau de pe firele de telefon și zburau în stoluri ciclice de dans deasupra unei mașini a poliției oprită pe autostradă și a unor privitori care își lungeau gâtul să vadă mai bine, iar camera de luat vederi a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
convorbirii cu Clayton, băiatul care vroia să fie Patrick Bateman. După ce am devenit foarte încet conștient că nu mai dormeam ochii mi-au rămas închiși și am simțit o greutate pe piept. Încă mai trepidam de pe urma unui vis în care ciorile se transformau în pescăruși. - Tată? Un ecou. Nu-mi puteam deschide ochii. Dacă i-aș fi deschis, l-aș fi văzut pe Robby apărând în contre-jour în cadrul ușii, având în fundal lumina pâlpâitoare a holului.) - Ce e? s-a auzit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
golire și-și dau drumul. Așa ceva nu se poate. Prea patetic. Și înseamnă a uita Ierusalimul. Șicanele și dedesubturile sale. Să strivim infamul*: "Urăsc ferocea imbecilitate a credințelor religioase, urăsc aceste sisteme de intoleranță care ne fac să luăm niște ciori drept porumbei și alter-ego-ul nostru drept un neprihănit contagios. Cer o contracarare a educației religioase. Cer dreptul de a nu se inventa bomba atomică și punerea în afara legii a energiei electrice, precum și restabilirea în toate drepturile și în starea de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sate de troglodiți, găuri mizerabile scurmate în pământ. Și cernoziomul se întinde cât vezi cu ochii. Pământ negru, mănos, de o bogăție fără păreche, pământ pe care se face pânea albă în cantități nemăsurate. E vreme de secetă. Stoluri de cioară și de grauri se învălue în zare. Iazurile sticlesc în bătaea amurgului. Înserează. O seară cenușie coboară. Departe se vede un foc, undeva, în depărtate singurătăți. Și vântul trece șuerând ușor. care păzește la coșere, coșărar = humelnic. calfă Faliboga UN
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Să dorești mult, să nădăjduiești puțin, să nu ceri nimic. Pânea altuia nu mă satură. Mânâncă mărul, nu te îngriji de pom. Cine dă săracului dă lui Dumnezeu. Mulți plâng pe orfan, puțini îi dau să mânânce. Am crescut o cioară, după ce s-a făcut mare a vrut să-mi scoată un ochiu! Păzește-te de cel căruia i-ai făcut un bine. După ce s-a săturat, prostul zvârle lingura. Numai pomul cu roadă e bătut cu pietre. Găina vecinului pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
suman și cu varga subsuoară. Pășesc încet, printre burueni îngălbenite și spinării, de-acurmezișul haturilor, după grămăgioara amestecată de vite: câțiva cârlani, doi mânji, câteva junci. Un câne merge alene pe urmele lor. Pe lanuri arate, zboară la fața pământului negre ciori. De pe miriști, spre cerul sur, se ridică câte un stol de grauri. Vântul fâșâie ușor. Încolo-i liniște și tristețe în întinderi. * Pe imaș gol, pâlcuri de peliniță ca pete de brumă. * Vreme ploioasă de toamnă, ploaie putredă. Un foc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
galbior de fel/ Și-i gălbior de flori,/ Cu șeaua de aurel,/ Cu scări dalbe d-argințel,/ Cu pohe cu năsturei,/ Cu frâu cu ghiocei,/ Cu bici cu măciulie/ Cu chingi late,/ Pin fir trase./ Galben Soare și-mi răsare” (Cioara Radu Vodă - Brăila). Lumina emanată, metalele care concurează la realizarea senzației de strălucire și acțiunea de regenerare a naturii sunt comune „colindei soarelui” și colindelor adresate direct feciorilor de însurat. Alegerea calului ce-l va însoți pe voinic în expediția
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-te-n raza soarelui,/ Din vederea șearpelui,/ Taie capu șearpelui!” (Giurgiu). Apelativul Galben al calului, frecvent întâlnit, are echivalențe multiple în textele citate. Jocul și săriturile lui furnizează însă unul dintre cele mai impresionante implicații solare. În colinda soarelui din Cioara Radu Vodă, Brăila, calul strunit de ipostaza antropomorfă a astrului, calcă în spații pârjolite și le redă vitalitatea: „Galben Soare în cânchi pârliți -/ Cânchi pârliți mi-a otăvit,/ Mari boiri caii și-a priponit./ Care cum i priponea,/ Tot Soarelui
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Pasteur” din București, unde și-a Însușit tehnica de cultivare a micoplasmelor și a făcut infecția experimentală a puilor lipsiți de germeni (SPF). A continuat apoi În Iași experimentarea pe pui convenționali și a izolat câteva tulpini de micoplasme de la ciori (Corvus spp.), ceea ce ne-a determinat să le comunicăm În țară, la simpozionul anual din 1983 cât și la simpozionul Internațional de Micoplasmologie de la Bordeaux (Franța) sub titlul Experimental studies of the Pathogenicity of Mycoplasma gallisepticum asssociated with infecțious bursal
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
în istorii sau antologii literare. Nu sufăr niciodată de pe urma ingratitudinii cuiva pentru că m-am auto-antrenat să primesc totul așa cum vine. De altfel, versurile astea le-am scris eu: iubesc ce mi se acordă din inimă / Sf. Francisc al găgăuților al ciorilor / care-mi dau importanță. Scriu și eu despre poezie și înțeleg un text critic în latura lui profesionistă, niciodată nu am crezut că o cronică mai critică la vreo carte a mea a constituit un atac premeditat. Dacă s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fac Istoria, alții o trag. * Cel mai vizibil semn particular este prostia. * Bogatul nu risipește, săracul nu are ce economisi. * În lumina zilei, nu chiar toate sunt clare. * Nu poți lua ceea ce nu poți oferi. * Nu toată lumea cântă de bucurie. * Ciorile trăiesc mult pentru că știu puține. * Nu toate împerecherile sunt fertile. * Pământul nelucrat e ca un creier în paragină. * Nu toate casele mari sunt și încăpătoare. * Deșteptul crede că moare prost; prostul crede că moare deștept. * A merge nu echivalează întotdeauna
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
urmează alte întrebări, cu răspunsuri la fel de incomplete. * Privește cu ochii tăi și înțelege cu mintea ta. * Iarna, nopțile sunt lungi; în mintea unora e iarnă polară. * În apele adânci nu se îneacă peștii. * Și gândurile pot să cadă din zbor. * Cioara e mereu invidioasă pe privighetoare; dar trăiește mai mult. * Deși nu a pierdut nimic, porcul caută într-una ceva. * Lumina îi ajută pe cei ce vor să vadă. * Pasările călătoare nu sunt emigranți politici. * Negura e o ceață care seamănă
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
cârtița. * Melcul și racul nu se iau la întrecere, pentru că ei merg în sensuri diferite. * Omul de la cocostârc a învățat să bată toaca. * De frica vânătorilor, cerbul și-a pus coarne și s-a travestit în copac. * De frica vrăbiilor, ciorile umblă în cârduri. * Privighetorile sunt fete care nu au vrut să se mărite. * Pasărea de gripă aviară piere. * Albina nu atacă decât în legitimă apărare. * Țânțarul atacă numai în picaj. * Au și mincinoșii o limită: nu pot face din armăsar
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
realizarea lor. * Munca făcută cu plăcere nu e niciodată istovitoare. * Lenevia nu este o stare de odihnă. * Nimic din ce a creat Dumnezeu nu este de prisos. * Salutul de complezență este o impolitețe mascată. * Nu da vrabia din mână pe cioara din par; dă-o pe pielea ursului din pădure. * Egalitate există doar în aspirațiile celor tratați ca neegali. * Medicul îl tratează pe om cu medicamente; politicianul cu indiferență. * Îndepărtarea celor apropiați lasă loc însingurării. * Soarele răsare pentru toți, dar nu
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
părea, oficial, să se fi renunțat. El a pretins, așadar, că în ultimul timp se devia ideologic, că apăreau prin revistele Uniunii poezii mistice, și a furnizat exemplul unei poezii de Leonid Dimov, unde, chipurile, ar fi fost evocată Fe cioara Maria. Așadar, se cam întrecuse măsura cu dezghețul ideologic, voia să spună respectivul scriitor, iar unul ca el găsea că era cazul să ia atitudine. Să mai notez că poezia incriminată fusese publicată de revista Luceafărul, seria Ștefan Bănulescu. Perfida
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
În sânul său. Rezultatul? Odată dispărut omul, deci - permiteți-mi a visa puțin - a biocâmpului său, negentropic, natura are mâinile dezlegate. Acele vagi Încercări ale ei, dintre care am amintit mai an vreo câteva: mușchii și lichenii, dar și vrăbii, ciori, gâzgănii, care Încearcă cu destul de puțin succes colonizarea spațiului antropizat, acele Încercări deci, devin mai insistente. Dacă depășim stadiul acestui spațiu, lărgindu-l la scara unei așezări, fie și urbane, vedem aceleași Încercări, și tot cu rezultat incert. Iașii sunt
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
roșii la aceea a Copoului, care nu se rușinează să traverseze chiar bulevardul ori, cățărate pe vreun gard, să ronțăie ceva; ba chiar să se Înfrupte din cuiburile vrăbiilor; ca ’n pădure. Mai pe urmă, au apărut chiar fazanii. Despre ciori și câini vagabonzi, ce să mai spun? Sunt peste tot. Iar despre plante și atacul lor vorbesc de obicei. Toată această Viață nu așteaptă decât absența omului, pentru a realiza un nou Borobudur... Adică ceva asemănător acelui oraș din “Cărțile
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
acea invazie, căci a te opune naturii e o cauză pierdută din start, ci chiar să stimulăm invazia, dar prin specii care nu deranjează. E o atitudine ceva mai inteligentă sau, dacă vreți, negentropică. Un exemplu Îl avem În Iași: ciorile care invadaseră Piața Unirii au dispărut de acolo prin anii ’60, atunci când a fost stimulată, prin adăpost și hrană, popularea cu porumbei. Și, dacă am amintit de câinele vagabond, cred că sunteți de acord că el e totuși oarecum artificial
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
18 câini vagabonzi și i-a Îndopat la propriu cu ciocolată, i-a dus la stomatolog. De fapt, i-a scos din mediul lor obișnuit. Dar nici să acționăm brutal. Putem limita acest pericol În mod inteligent, Învățând din pățania ciorilor. Adică, favorizând alte specii, acceptabile pentru noi, asigurându-le adăpost și hrană dar, În același timp, și un factor de stress pentru concurența vagaboandă. Ar fi deci de pus două Întrebări. Iar dacă aș avea mijloacele financiare necesare, aș urma
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]