2,672 matches
-
ploaia, zăpada, răsăritul și apusul soarelui. Și în cadrul orelor de literatura pentru copii ( disciplină opțională), elevii au posibilitatea să cunoască mai îndeaproape lucruri interesante despre lumea minunată a viețuitoarelor - pornind de la cele mai mărunte ( gândăcelul, furnica), până la păsări și animale (ciocârlia, calul, câinele, căprioara). Edificatoare, în acest sens, este volumul lui Emil Gârleanu - „Din lumea celor care nu cuvântă”. În acest volum, viețuitoarele gândesc, vorbesc, își trăiesc bucuriile și durerile într-un microcosmos propriu, intim, numai al lor. Scriitorul coboară la
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
acum și nu te vei speria..." "Bine, am zis, înotînd în ninsoare, mă plictisești, îți cunosc glasul de mult... Florile câmpului îmi șopteau și ele același lucru, ca și cântecul greierilor sau apariția berzelor în grâu, strigătul pitpalacului și țipătul ciocârliei, nu te uită nimeni, fii fără grijă." În nopțile lungi de iarnă săream din somn chemat de un glas pe care îl auzeam aievea, glas de fată care îmi striga numele la geam. Nu era glasul lui, al pământului, erau
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
amurgul se umple de rugină: a venit iar toamna? Aceasta-i întrebarea! Din vii se culeg boabe de chihlimbar, coșurile se-ndoaie sub greutatea lor. Frunza de viță, o pun într-un ierbar și licuricii i-așez în calea astrelor. Ciocârlia a părăsit câmpia. Doar greierii vioi mai cântă sub fereastră imnul verii. Se cheamă: „aleluia” și-n spatele decorului, rămân sihastră. Deși-mi zvâcnesc clipele cu doruri, iubitule, mă dăruiesc ofrandă, toamnei. Pe ea să o rogi de câteva zboruri
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Cântec de singurătate Pomii au fâlfâit din aripi și toate florile sau transformat în îngeri. Buchete ruginii de liliac păstrează parfumul amărui al iubirilor pierdute. Primăvara se încheie cu nebunia florilor de salcâm iar vara vine tiptil pe tril de ciocârlie. Munții îmi îngână o simfonie de dragoste închisă într-o colivie, împletită din fire de dor de parcă ar împărți amintiri din altă lume. Nu-mi doresc decât o clipă înghețată, de fericire, din clepsidra timpului care a trecut prin mine
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
unui zeu, să împlinească tot ritualul zilei. Iubesc vara pe muzica lui Vivaldi; parcă din fiecare acord răsare câte o pasăre și înflorește o floare, în apă, lebedele, rațele sălbatice se răsfață, iar bobul de grâu se coace în trilul ciocârliei. Iubesc fiecare firicel de iarbă care te face să fii optimist, lanurile de floarea soarelui, luminându-mi chipul, albinele care știu să fructifice timpul... Când pleacă vara simt că pierd ceva din mine, mi se pare că am ratat iubirea
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
primit - cu dărnicie - de la Cel de Sus... Vioara parcă este mângâiată de lăutarul care își pleacă obrazul pe trupul ei, făcând-o să sune tremurat, a tulnic îndepărtat, să ofteze ca un îndrăgostit sau să zboare ca un tril de ciocârlie... În umbra ei, cobza murmură acorduri profunde, line, ca o apă scăpată la loc deschis sau năvalnice ca o furtună iscată din senin... Totul e armonie de sunete ce picură peste fiorul cald dat de vinul gustat cu măsură... Mă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
picură peste fiorul cald dat de vinul gustat cu măsură... Mă simt plutind ușor printre funigeii ce se mlădie alintat purtați de zefirul abia șoptit. O liniște moale se revarsă asupra mea. De nicăieri nu se mai iscă tril de ciocârlie, nu se mai aud chemările năvalnice în zeci de „limbi” ale păsăretului... Iată-mă-s în vremurile când pe la poarta hanului treceau legănându-se harabalele dinspre sau spre Pietrărie ori Păun... În ușa hanului se ivesc doi cotiugaragii. Își scot
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
sceptic de felul său, dar a cedat până la urmă după ce i-am povestit da capo al fine "Bibliografia generală" și după ce i-am împănat memoria cu nume rebarbative ca Mircea Ivănescu, Leonid Dimov, Radu Petrescu, Costache Olăreanu, M.H. Simionescu, Livius Ciocârlie, Vasile Andru și mai toți poeții și prozatorii optzeciști. La petrecerea de adio s-au făcut glume 93 pe seama postmodemismului românesc, ceea ce dovedește că, măcar în subconștient, ideea a prins și își face loc cu coa (Ludwigsburg văzut de sus
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ultimele decenii ale perioadei comuniste a fost una a "calmului valorilor". "Lista lui Manolescu" a funcționat extrem de eficient (dacă nu și ireproșabil) în întreaga perioadă. Ea a fost în același timp și lista lui Simion, a lui Martin, a lui Ciocârlie, a lui Ion Pop, a Monicăi Lovinescu și a altor, mulți și valoroși, critici literari. Diferențele dintre criteriile lor au fost minime, cel mult chestiuni de gust. Ierarhiile lor au fost în linii mari asemănătoare. Nu au existat între ei
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și la aceleași ore, atunci când se resimte evident sentimentul de foame. Cu toate acestea, regulile generale ascund uneori varietatea caracteristicilor individuale ale ritmurilor biologice. Nu pentru toți oamenii sunt caracteristice vibrațiile uni-tipice de capacitate de muncă. Unele persoane, așa-numite „ciocârlii” lucrează energic În prima jumătate a zilei, În timp ce alții „bufnițe” seara. Oamenii care fac parte din categoria ”ciocârlii” seară simt somnolență, se duc devreme la culcare, dar se trezesc dimineața, se simt veseli și capabili de lucru. Mai ușor se
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
varietatea caracteristicilor individuale ale ritmurilor biologice. Nu pentru toți oamenii sunt caracteristice vibrațiile uni-tipice de capacitate de muncă. Unele persoane, așa-numite „ciocârlii” lucrează energic În prima jumătate a zilei, În timp ce alții „bufnițe” seara. Oamenii care fac parte din categoria ”ciocârlii” seară simt somnolență, se duc devreme la culcare, dar se trezesc dimineața, se simt veseli și capabili de lucru. Mai ușor se instalează aclimatizarea la persoanele care consumă mâncăruri calde și adaptate la regimul de efort, complexe de vitamine, iar
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
și șerpi (gușterul, șarpele lui Esculap, vipera comună). Păsările au o largă răspândire atât ca număr de specii cât și ca număr de indivizi: vulturul de stepă, uliul păsărilor, uliul găinilor, uliul de stepă, potârnichea, dropia mare, găinușa de stepă, ciocârlia de câmp. Dintre mamifere, cele mai răspândite sunt rozătoarele: cârtița europeană, iepurele comun, orbetele, șoarecele de stepă, hârciogul, popândăul comun; carnivorele: lupul, vulpea comună, dihorul de stepă, viezurele, nevăstuica. Solurile caracteristice stepelor europene fac parte din categoria molisolurilor, între care
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
ceea ce trebuie să fie, prin necesitate internă și naturală. Traducere: în artă, artiștii fac toată munca, opera se impune de la sine. Zâmbetul indulgent al lui Castelli se transformă aici în sarcasm. Ca și cum i s-ar fi adus opere gata făcute, ciocârlii deja fripte și bune de servit. De parcă el, inventator a patru sau cinci avangarde succesive, n-ar fi fost decât chelnerul acestor domni. Vasăzică era numai o umbră în acest teatru? Nu el a creat creaturile, el și toți profesioniștii
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
considerat de cei mai mulți lingviști din superstratul slav; nu lipsește însă nici ipoteza originii autohtone a cuvântului (la fel ca gorun și gârniță, termeni sinonimi cu stejar). Lucrurile se prezintă în mod similar și în cazul unor nume de păsări. Pentru „ciocârlie“, dintre termenii vechi latini nu s-au păstrat, în limbile romanice, decât alauda, care era și în latină de origine galică (v. fr. aloe > alouette, v. sp. aloa) și *calandría, împrumut din greacă în latină (sp. calandría). În română, cuvântul
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
dintre termenii vechi latini nu s-au păstrat, în limbile romanice, decât alauda, care era și în latină de origine galică (v. fr. aloe > alouette, v. sp. aloa) și *calandría, împrumut din greacă în latină (sp. calandría). În română, cuvântul ciocârlie are origine controversată (onomatopeică, creație românescă de la cioc sau chiar din substrat). Slavona vs latina medievală La începutul mileniului 2, în toate limbile romanice are loc fenomenul care se numește extindere stilistică, adică îmbogățirea diverselor varietăți stilistice, strâns legată de
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
puiului golaș de pitpalac să-l ciugulească și să-l înghită pe nemestecate în gușa lui îmbrăcată în puf bogat, moale și dulce. Smărăndița mamii Ilinchii era tânără ca o dimineață de primăvară caldă, blândă, senină, mănoasă și încropită, când ciocârlia se avântă și-și dă drumul, nebună, săltătoare, zglobie, pe aripele vântului ușuratic și zburdalnic, spre a arunca, către cerul albastru și limpede ca peruzeaua cea mai nestimată, ciripiturile ei argintii și călduroase, aprinse, fierbinți. Când luna măreață și plină
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Și, tot așa, brusc, stihia se potoli, ploaia a stat și a ieșit soarele; și, sus pe deal s-a înseninat un colț de cer. În fața ochilor, ca un miracol, curcubeul lucea deasupra norilor, care încet-încet se ștergeau... Acolo, cântecul ciocârliei care se înălța în văzduh curat, îi dezmierda auzul într-un chip îmbucurător; toată viața aceea proaspătă, care plutea în jur, o simțea pană în adâncul inimii, mângâindu-i parcă, toate fibrele trupului. Privea și plângea cu singurul său ochi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
păsărilor... chiar și al frunzelor... și, ce putea fi mai minunat?!... Ea înțelegea altfel, decât copiii de anii ei... chiar și decât adulții, urletul lupului flămând, pe vreme de iarnă, strigătul jderului când își ucide prada... ori, cântecul privighetorii, al ciocârliei sau, mai ales, al măcăleandrului care făcea să răsune pădurea... „Ce îmbrăcăminte frumoasă are!“, se minuna ea, când îl zărea, sus pe o cracă, cu penajul colorat de o rară frumusețe. Visa și ea în felul ei și singurătatea îi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de duhuri rele se țineau lanț, nu mai știam dacă trăiesc, dorm ori visez... dar, nu aveam de ales și m-am hotărât... ...Când am pornit într-acolo, era într-o după amiază caldă de toamnă, pe la mijlocul lui septembrie, cântecul ciocârliilor care se înălța în văzduh îmi dezmierda auzul într-un chip fermecător; toată viața aceea proaspătă care plutea în jurul meu, o simțeam până în adâncul inimii mele mângâindu-mi parcă toate fibrele trupului meu. Soarele asfinți curând și înserarea căzu tristă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Fănuță, cel mai mare dintre cei trei copii, zace de-o săptămână la pat. Cât ar fi vrut s-o ajute... cât!... Anuca se transforma de la o zi la alta, uimitor de repede. Copilăria ei creștea, spre viață, ca zborul ciocârliei spre soare. Frumoasă la chip, înăltuță, subțirică, purtând o rochiță, cusută de doamna învățătoare pentru ea anume, albă înflorată, cu o fundiță roșie la mânecuțe și la piept... Cu buzele vii și obrajii fragezi și rumeni, când mergea în sat
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
avut el ce „văd idei“. (vineri) În mai, când rozele Înfloresc, profesorul meu din clasa a V-a ne-a dat o compunere liberă: „O zi În natură“. Mi s-a părut un lucru foarte ușor să descriu culorile, chiotele ciocârliilor, mieii, iarba etc. Zis și făcut. Mi-am citit descrierea și am constatat că tot ce pusesem acolo era cu totul altceva decât ce trăiam eu afară. Am rămas complet dezamăgit de descoperirea făcută. Ceea ce rezulta În urma scrisului meu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-mă, o tăcere la pândă ce așteaptă doar momentul propice spre a mă devora. În aceeași clipă, s-au declanșat muzicile; treptat, În schimbarea de percepție, am constatat că privirile mele mai Întâi și apoi auzul meu au descoperit cântecul ciocârliilor și zborul lor vertical. Mi-am proptit ochii În sus, Îmbătat de o stare euforică nemaiîncercată vreodată. Am simțit că pot muri de fericire În acea clipă; era pentru prima dată când adoram boarea morții concrete (orice copil refuză să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-ncredințezi că n-ai visat. Ai uitat tot, ca și cum ai fi fost hipnotizat. Nimic nu mai există acum În tine care să-ți confirme că tu erai acela și că experiența aceasta extraordinară a fost chiar a ta. Deodată, trilul ciocârliilor devine banal, observi că, prin grâu, sunt doar pietre și mărăcini, nu ai nici o poftă să mergi mai departe, praful se ridică gros, te Împiedică să respiri, te Îneacă; vezi că te afli pe un drum gloduros, pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acum se aud strigăte, bătăi din palme; ei umplu spațiul de voci, se joacă, aleargă, nu mai rămâne nimic din singurătatea aceea a ta, nu se mai văd prin ierburi nici păsări, nici fluturi, nu se aud, nu se simt ciocârliile acelea, oare au existat cu adevărat? Te Îndrepți repede spre un grup de colegi, te avânți cu ei să jupuiți acel șarpe-copil găsit din Întâmplare pe răzorul Înflorit, zgâindu-se la o vrabie. El, șarpele nu e decât un element
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ultimele sâptămâni. Ar fi interesant să vedem dacă romanele criticilor seamănă Între ele. Minus tema erotică (și Încă!), nu există cine știe ce legătură Între Intermezzo și Caiet pentru... al lui Alexandru George. În schimb, cu Un Burgtheater provincial al lui Livius Ciocârlie are destule puncte comune. Apărute cam odată, nu despre influență poate fi vorba, și faptul e cu atât mai instructiv. Trecând peste detalii, În cel puțin două privințe, aceste romane merită să stea alături: ele se recomandă ca fiind scrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]