4,347 matches
-
Personalul expert le va Îngădui să-și satisfacă necesitățile la prețuri modice, dotându-i cu brevetata Mănușă Maestră, ale cărei două piese (care corespund riguros celor două mâini) comportă următoarele prelungodegete: poanson, tirbușon, stilou, sigiliu artistic de cauciuc, stilet, sulă, ciocan, șperaclu, umbrelă-baston și lampă pentru sudură autogenă. Poate că alți clienți vor prefera Pălăria-Magazin, care asigură transportul de alimente și valori, precum și de obiecte de orice soi. Nu a fost Încă pus În vânzare Costumul-Arhivă, care va Înlocui buzunarul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
am târât ca tenia chiar până-n față la ușile lu menționata locantă dă restorant. Între garaju lu Q. Pegoraro și fabrica dă sifoane am Înregistrat de visu o coșmelie c-un singur cat, două balconașe dă imitație și poartă cu ciocan. Pă când măsuram șandramaua aia cu vizualu, ca s-o jicnesc bine, a dășchis poarta o insă respetabilă, sex femenin și umblători papuci, care am indentificat-o, cu toată vârsta, că iera văduva lu salvatoru meu și mama lu pretenaru meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Victor Cojocaru „Astăzi la orele 11.00, în timp ce acorda în parcul central al orașului un interviu postului nostru de televiziune, scriitorul V. a fost grav agresat de un alienat mintal care i-a aplicat patru lovituri de ciocan în zona capului și a cefei“. Iată-mă, surîzător, cu microfonul în față, vorbindu-i tinerei fete. Printre frunze, voalat, în spatele meu, se zărește chipul imbecilului care se apropie cu un mers de cimpanzeu. Vorbesc despre frumusețe. Un zgomot sec
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Vorbesc despre frumusețe. Un zgomot sec și...stupoare: stropi de sînge roșu strălucitor îmi acoperă fața, pleoapele se închid pentru o clipă. Urmează un geamăt și imaginea se mișcă. Țipătul fetei și al doilea zgomot înfundat. Oligofrenul triumfător, lovind cu ciocanul. Țipete, voci, trupul care se rotește ușor și se prăbușește cu fața în jos lăsând la iveală o gaură în craniu, plină de noroi roșiatic. Ciocanul ținut de mîna noduroasă care mai izbește odată cu putere. Imaginea se schimbă: sirene, ambulanța
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
imaginea se mișcă. Țipătul fetei și al doilea zgomot înfundat. Oligofrenul triumfător, lovind cu ciocanul. Țipete, voci, trupul care se rotește ușor și se prăbușește cu fața în jos lăsând la iveală o gaură în craniu, plină de noroi roșiatic. Ciocanul ținut de mîna noduroasă care mai izbește odată cu putere. Imaginea se schimbă: sirene, ambulanța și oameni în halate împingînd în fugă targa pe marginea căreia se bălăngăne ca pe o undiță o pungă de perfuzie. „-Agresorul-continuă frumoasa prezentatoare-a fost
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
în aerul cleios și mișcările ei împrăștie, izbindu-se de magmă, în jur, sunete de bronz: bang, bang! E clopotul de-ngropăciune. Acum văd clar în viitor fiindcă nimic nu mă mai sperie. Clopotul răsună. Un oligofren îmi lovește creierul cu ciocanul și sunetul se împrăștie în tot trupul cu un ecou prelungit. „-A gemut! A gemut!”-strigă o soră și toți se apropie de trupul întins pe un pat de spital care se mișcă sfîșiindu-și brațele în acele tuburilor de perfuzie
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
-îi spun în gînd. „De vrei să mă lovești, fă-o. Eu n-am să-ți fac nici un rău. Asta îmi e răscumpărarea. Tu nici n-ai cum să mă lovești. Fiindcă suferința mea a ispășit-o, deja, altul.” Și ciocanul din mîna lui izbește. Țipete, voci, trupul care se rotește ușor și se prăbușește cu fața în jos. Numai gîndul continuă a-i spune: „Nu te teme, agresorule! Și nu te gîndi la mine cu părere de rău. E groaznic
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
plimbam prin alte stațiuni, rămâneam noaptea în cort. Eu nu aveam putere să înalț și să fixez cortul, dar îmi ajutam părinții. Le dădeam în mână ceea ce îmi cereau ei. Ba o sfoară, ba un țăruș de fixare sau un ciocan și eram grozav de mândru că făceam și eu treabă ca oamenii mari. Seara, îmi venea foarte greu să adorm. Ascultam până târziu vaierul valurilor mării când năvăleau și se spărgeau la țărm. Parcă îmi spuneau mereu câte o poveste
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
credeam eu. Dar oamenii continuau să mă sâcâie. Într-o după-amiază, stăteam întinsă-n pat (Nu știu de ce zic într-o după-amiază. Doar era o chestie care se întâmpla cu regularitate), când un tânăr cu aspect de gorilă, cu un ciocan în mână, a intrat în cameră în pas de plimbare. Reacția mea inițială a fost că am stat prea mult timp închisă în casă și am început să am halucinații. Apoi mama a dat buzna în cameră agitată și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
adevărul este un lucru bun, dar să inventezi adevărul este un lucru și mai bun. Realitatea nefiind Întotdeauna adevăr. Și viceversa. Adevărat este Însă muncitorul român, de exemplu, agitat și-n același timp visător ținînd În mîini de regulă un ciocan, secera s-a prăfuit, unealtă cu ajutorul căreia rezolvă orice tip de problemă, de la cele cosmologice pînă la cele familiale, oarecum din aceeași categorie, legate de vacă, mamă, grindă sau nevastă. Concomitent, acest muncitor posedă cu briliant dramatism și ceea ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ales de poezie, nu societatea ce se-nchidea În urma noastră odată cu ușa, n-am auzit pe nimeni În rolul unui Maiakovski contemporan În tricou eroic dar Îmbrăcat pe dos, recitînd Într-o germană aproximativă versuri de subminare a secerelor și ciocanelor de pretutindeni bătînd. Probabil că simpla adunare a unor artiști Într-un loc ferit de binecuvîntarea colectivă putea fi considerată În anii ’80 subversivă, doar trăiam vremuri În care printr-o simplă expirație ți se părea că scoți aburi clandestini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
repară continuu șinele plesnite-n timpul zilei, practic nu poți dormi fără dopuri de bumbac În urechi, fără cerumen, căști stereo cu sonorul dat la maximum În care-asculți Messa În si minor a lui Bach sau Mai la stînga trei ciocane, nemuritoarea piesă de teatru a lui Paul Everac de la-nceputul anilor cincizeci, plus trei somnifere, perna pe cap și tabloul de deasupra patului Înclinat Într-un unghi cît mai apropiat de frunte. Acum m-am obișnuit cu casa. Greu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
limpede, Însă mă tem că-n America prea puțini știu asta, În special În sălile de cinema. Avionul este distrus sistematic, fie În Încercările eșuate de decolare, fie În cele de zbor, fie de Lili care, geloasă, Îl avariază cu ciocanul. Tare interesant personajul lui Lili Taylor, și jucat excelent. Imaginați-vă, spune Emir, o tînără În America zilelor noastre, cu o veșnică țigară-n colțul gurii, Îmbrăcată dubios și cîntînd din zece-n zece minute, la acordeon, frînturi dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
taică-su doar o ilustrată din America invitîndu-i Însă acolo pe socri pentru că pe Răzvan Vasilescu Îl iubește mai mult, ceea ce-i pune capac lui Niki care se Îmbracă-n uniformă, traversează aleea, și-i zdrobește lui Flo capul cu ciocanul În bucătărie. Sfîrșit. „Toate poveștile sînt bîntuite de fantomele poveștilor care ar fi trebuit să fie”* Salman Rushdie. De cîteva ori am ațipit. Niki este uluitor de soporific. La un moment dat am deschis ochii tocmai cînd ofițerul Își tăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În schimb, găsesc o informație utilitară. Doi copilași au fost adoptați de Unitatea Militară 0829. „Ocrotiți de sticlirea prietenoasă a scuturilor Țării, orfanii Își regăsesc copilăria.” CÎnd scuturile sticlesc ca mama și ca tata. „Orgasmul era deplin, continuu, aidoma unui ciocan mare, mînuit de un demon În delirul ei interior.” Am citat dintr-un număr al revistei Bordel. Dacă orgasmul interior vă strică buna dispoziție, citiți și fraza de dedesubt. „Dar membrul lui Își găsi drumul, pătrunzînd În uter, extrem de vioi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un șemineu uriaș și două ferăstruici prin care nu se vede nimic, nici măcar contesa. Urmează apartamentul contelui, mult mai mare, unde-s expuse ordonat instrumente de tortură, cam aceleași ca la noi, mă Înviorez, Încă un punct comun, securi, clești, ciocane, căști prevăzute cu țepi În interior, care se strîngeau cu șuruburi pe capul osînditului pînă ce acesta spunea ceva, foarfeci, cuțite de diferite dimensiuni, un ferăstrău, bile, mese de elongație și o ghilotină mică, toate autentice, uzate, le privesc cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
frenetic. Sigur că Roth scrie bine, allegro, fluid, schimbă la perfecție vitezele, dar așa scriu cel puțin zece mii de oameni de pe planetă, nu e suficient. Ceea ce lipsește este tocmai miza, cuvînt făcut praf și pulbere, redus la dimensiuni subatomice de ciocanul realismului socialist, dar totuși Încă viu, Încă important, chiar dacă nu se mai vede. Care este ea, aici ? Ni se explică, pe coperta IV, că legătura dintre Eros și moarte. Dar cele două imagini cu care rămîi după ce-nchizi cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din alamă e În mașină. Poate că drăguțul de Sid se Înmoaie și reușește să plece cu dosarul personal. Jack plecă brusc și ajunse la locuința lui Hudgens. Luminile erau stinse. Packardul lui Sid parcat lîngă trotuar. La ușă un ciocan de alamă cu aspect de box. Treizeci de secunde. Nici o mișcare. Jack Încercă ușa, care nu cedă. Împinse un umăr În țîțÎni și ușa ieși din balamale. Mirosul acela... Cu Încetinitorul: scoate batista, scoate pistolul, cotul pe perete, Întrerupătorul. Nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
nu a luat prea multe. Teancul din fața lui putea să umple fișetul pînă la refuz. UN ALIBI! Jack Îngrămădi dosarele În dulap. Puse pe ușă tăblița cu „Nu deranjați!“ și se Întoarse În apartamentul lui. Ora 5.10 dimineața. Sub ciocanul de la ușă: „Jack, nu uita de Întîlnirea noastră de joi“. „Jack, drăguțule, hibernezi? XXXX - K“. Intră și Înhăță telefonul, formînd 888. — Poliția, Urgențe. Voce tărăgănată, de șmecher. — Dom’le, vreau să raportez o crimă. Dacă mint, să mă trăsnească! — Domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Păi, Exley și Gallaudet au un cuvînt greu de spus, iar mahării de pe aici nu au avut timp să se pregătească. Acum fii atent la bunătățile pe care le-am adus. Pe o masă din camera de zi: răngi, dălți, ciocane, o tijă lungă și subțire, avînd la capăt un cîrlig. Pe o pătură: un magnetofon și o Încîlceală de sîrme. Goddard spuse: — Mai Întîi jumulim tot nivelul. Recunosc că probabilitatea e mică, dar am adus un magnetofon, În cazul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Și săpară și tot săpară. Goddard trase o linie dreaptă de la conducta de Încălzire care ducea spre celula lui Cohen pînă la cea din celula lui Goldman. Desenă linia pe tavanele celor două celule și Începu să sondeze cu un ciocan și o daltă. Jack desfăcu un capac de protecție de la conducta din peretele lui Mickey și Începu să scotocească Înăuntru cu tija cu cîrlig. Nimic, doar pereți subțiri de tablă. Nici un fir În apropiere de gaură. Aveai toate motivele să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
era pornită mai tot timpul, acoperind orice discuție. Verifică pereții și tavanul, În căutarea altor conducte - nimic -, apoi zona din jurul gurii de ventilație. Umplutură de ipsos aplicată neuniform și ciuruită de găuri subțiri chiar lîngă capacul de protecție. Izbi cu ciocanul pînă cînd doborî jumătate de tencuială și văzu bălăngănindu-se la capătul unei sîrme un mic microfon Învelit În ghips. Firul Îi scăpă din mînă, tras Înapoi În zid. Peste cinci secunde Goddard era acolo și ținea În mînă firul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
în absența stăpânei. Fiica doamnei Marga Pop plecase. Casa era liniștită, cu urme vagi de mirosuri de bolnav. Părea pustie. Telefonul suna rar și cel mai adesea erau apeluri greșite. Ticăitul diferit al ceasurilor și ornicelor răsuna ca lovituri de ciocan în tăcerea încăperilor cu mobile vechi pe care se așternea praful. Primul lucru pe care Andrei Vlădescu îl făcea când se întorcea acasă era să deschidă larg ușa-fereastră a balconului-terasă, acceptând zăpușeala ce pătrundea odată cu respirația precipitată și plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
celălalt, Patriciu, dați-mi voie, a zis Anton Ionescu, dați-mi mie voie, a zis celălalt, dați-mi voie, a repetat Anton Ionescu, dar vocea lui înceată era deja acoperită de timbrul aspru al celuilalt, care arunca vorbele ca niște ciocane, sacadat, ridicând tot timpul din sprâncenele lui negre și stufoase, impunător în costumul impecabil, cămașă albă, cravată cu nod imens, impunător mai ales prin privirea pe care o rotea peste capetele tuturor, superioară, fără să se fixeze pe chipul cuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pur și simplu le blocau vederea laterală. Când și acest procedură s-a dovedit greoaie, s-a străduit să găsească o metodă cât mai eficientă de dez-ciocare. La început se executa cu o o lampă de sudură, apoi cu un ciocan de lipit. În cele din urmă, proiectanții ei au conceput o mică ghilotină dotată cu lame încinse. Era destul de eficientă, numai că dacă lamele erau prea încinse, provocau bășici în gură: deasemenea, întrucât era necesar să se dez-ciocheze circa cincisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]