3,124 matches
-
bărci, lanțuri, zidul morții și Încercarea puterii la ciocan erau acum afară. Dacă ar descrie din amintire țigările de atunci, fumate de spectatorii care Înghițeau mirosul de balegă, spectatorii care-și holbau ochii la picioarele fleșcăite ale acrobatelor, Închise În ciorapi de plasă neagră, ar face plăcere fumătorilor colecționari și ar Începe cu: Olt, Mureș, Aviator, Victoria, dar existau și țigări România, fostele Regale RMS. Mult mai târziu au apărut țigările cu filtru, primele țigări românești cu filtru, Favorit; cică făceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
luat zece. La rusă sunt poezii pe care le Înveți pe dinafară, la germană sunt texte. Germania a pierdut războiul. Coborâți În oraș. Caști gura la vitrinele de pe Magheru. Ai vrea să mergeți la un film. Zăpada scârțâie sub oicioare. Ciorapii de lână te Înțeapă. Intrați la Muzeul Antipa. E gratis. Acolo este cald și miroase a naftalină. Te zgâiești la animalele Împăiate, la scheletul de mamut, la scheletul de brontozaur și la copilul cu două capete care stă În spirt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
e lină și te dai pe ea ore În șir. Aluneci lin În timp ce ei Își văd de chef cu bucurie. Când te Întorci acasă, neamurile au plecat, taică-tu, beat criță, doarme, iar mama Îți pune pe sobă, la uscat, ciorapii uzi. Te strecori În pat cu picioarele reci și putrezite de udătură lângă un frățior care doarme și el demult. Visează un prun cu crengile Încărcate de prune și un berbec care se uită la el. Ca să-l Împungă. Viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ți-a tras o castană. Nici cei care au văzut. Direcția Generală a Industriei tricotajelor și confecțiilor din M.I.U a luat măsuri În toate fabricile de specialitate pentru a pune la dispoziția comerțului În cadrul cantității planificate, cantitățile cerute de ciorapi de damă cu desen. Fabrica Ilie Pintilie, ținând seama de cererile de cravate cu modele plasate, a fost dotată cu șapte dispozitive Jaquard, astfel ca la sfârșitul acestui an să producă un număr sporit de cravate de mătase naturală, potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mici, momițe și rinichi iar la vioară le zice un țigan că: „Pe lângă plopii fără soț / Adesea am trecut/ Mă cunoșteau vecinii toți / Tu nu m-ai cunsocut” și Țiganca de Ionel Fernic. Deci tatăl tău Înaintează. Dunga dreaptă a ciorapilor chelneriței, la care s-a tot zgâit, Îi face drumul prin zăpadă, sinuos. Crai bătrân intră În curtea veche, puțin ciupit, adică beat, vesel și membru de partid. Dispozitivele Jaquard bat În noapte modele plasate pe cravatele din mătase naturală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de pe lume și unde a rămas doar norocul, și el orb, bântuind În devălmășie printre oameni și nimicuri de vânzare. Ăia care primesc pachete din Israel și Franța vând gumă de mestecat, lame și pastile, șampon, reviste Paris Match și ciorapi cu sau fără dungă. Sărăcimea și proletarii, cârpe și fiare. Scăpătații (burghezia compradoare), tot felul de lucruri bune la te miri ce. Pendule, covoare, ceasuri de masă, samovare, piulițe de bronz, rame, tablouri, tacâmuri de alpaca descompletate, porțelanuri știrbe, lame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
tu stai cu arma la picior, smirnă, În clădirea pustie a comandamentului. Păzești drapelul. Tot corpul Îți amorțește, ai vrea să te miști, să te Întinzi, dar ți-e teamă de nenorocitul de caporal. Dacă urcă la tine desculț, În ciorapi, ca să nu-l auzi și te prinde? Tribunalul Militar te mănâncă. Îți cauți o ocupație ca să te scoată din letargie. Armezi și bagi cartuș pe țeavă. Stai rezemat cu bărbia În țeava puștii și manevrezi cursa oarbă de câțiva milimetri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pâș, pe o scară de lemn spre camera unde locuia această fată. Pe fereastră se vedea Dâmbovița alunecând murdară În noapte, Baia Dâmbovița și chiar depozitul de blănuri de pe strada Oițelor. Femeia asta, Vera, avea mania să-i sfâșie cineva ciorapii Înainte, și fremătând, aștepta să faci operațiunea asta sub poruncă, era deja nervoasă, nerăbdătoare, aproape isterică. E, cum să nu-l iubești până la moarte și până În miez de noapte pe Popescu? Despre el se va ști așa: „Ce lungă este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ce-și mai dorea Ruby, era să iasă ca din pușcă din camera de consultații a lui B. În secunda În care el o lăsă singură În spatele perdelei, Își Înșfăcă lenjeria și fusta. Le puse pe ea Într-o clipită. Ciorapii lungi erau prea complicat de pus așa că Îi Îndesă În geantă. În mai puțin de un minut se Îndrepta către ușă. —Ăă, Doamnă Silverman, Îi spuse Butoiaș din dosul biroului lui, obligând-o să se Întoarcă și să-i zâmbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
funinginea, ca umbrele muritoare, îmi creez iluzia că scaunul acela gol se umple chiar și pentru o clipă cu o femeie, nu cu trupul ei, nu, ci cu mila ei. Văd o pereche de pantofi de culoarea vinului, picioarele fără ciorapi, fruntea prea înaltă. Iar femeia este deja în fața mea pentru a-mi aminti că sunt un unctor 1, un om care însemnează fără să vrea fruntea celui pe care îl iubește. Tu nu o cunoști, a trecut prin viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o cruce pe piept, o cruce argintată atârnată de un lanț subțire. O duce în gură în timp ce privește lumea neclară care, văzută prin parbriz, pare atât de departe. Puțin mai înainte am întrebat-o dacă nu-i este frig fără ciorapi, mi-a spus că nu, că nu-i este niciodată frig. Și-a prins părul cu o grămadă de agrafe din metal smălțuit, din care multe sunt crăpate. Este o țărăncuță care se îmbracă din piață sau din magazinele acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și ofiliți care îmi plac atât de mult. Nu mă oprește: — Iubitule, spune, iubitul meu... și mă strânge în brațe. O iau de mână și o conduc spre pat, vreau să stea comod, să se odihnească. Îi scot pantofii. Are ciorapi deschiși, de nylon dur, îi mângâi coapsele, picioarele care par ale unui manechin. Își scoate fusta, o împăturește cu grijă și o așază pe marginea de metal a patului. Face la fel cu bluza. Gesturile îi sunt lente, încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
parte cuvertura din partea ei de pat, se întinde și trage cearșafurile peste ea. Mă vâr lângă ea, în patul încă rece. Stă întinsă cu mâinile de-a lungul trupului, își încrucișează picioarele, unul îi alunecă, pentru că nu și-a scos ciorapii. — Nu trebuie s-o facem neapărat. — Știu. Ce amant gentil am devenit dintr-o dată! Ce ridicol trebuie să par! Nu avea nici un chef să se dezbrace. Ar fi rămas cu plăcere lângă perdeaua ușor trasă să privească lumea de la înălțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
peste tot, un burete ud pe masă, mătura lângă un scaun. La fel făcea cu ea însăși. Avea ochii perfect machiați, părul legat, dar nu era atentă, se ducea la w.c. și se întorcea cu o bucată din fustă în ciorapi. Mă apropiam și-i aranjam fusta, ca și cum ar fi fost o fetiță. Atunci îi simțeam trupul, îi respiram parfumul pielii. Erau momentele cele mai grele, cele în care aș fi vrut să iau o canistră de benzină și să aprind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
zgomotul ploii îl acoperă pe cel al pașilor mei. Nu mă vede, pentru că își ține capul sprijinit între mâini. Îi privesc ceafa aplecată. Nu mai are părul de paie, acum îl are scurt, negru, lipit de pielea capului ca un ciorap lucitor. Acolo îmi așez mâna, pe capul incredibil de mic, pe părul ud. Tresare, gâtul, spatele îi vibrează ca și cum ar fi fost atinsă de o lovitură de bici. Nu mă aștepta. Chipul îi este o mască macerată de apă, dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
s-a făcut întuneric, Italia nu mai cânta, ascultam o voce care spunea că apa mărilor era agitată. Tremura, îi tremurau picioarele și mâinile uitate în mijlocul scobiturii albe și slăbănoage unde carnea devenea mai fragedă. — De ce nu ți-ai pus ciorapi? — Suntem în mai. Am dat mai tare căldura. După puțin timp, eu transpiram și Italia nu încetase să tremure. Poate e mai bine să ne oprim să dormim undeva. — Nu. — Cel puțin să mâncăm. Nu mi-e foame. Privea hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
așezat pe un povârniș, în înălțime, ducea cu gândul la craterul stins al unui vulcan. Casele de un ocru-deschis cățărându-se îngrămădite una într-alta păreau păreau bucăți de sulf cuibărite în stâncă. Femei greoaie în costumele lor tradiționale, cu ciorapi negri de lână, încălțăminte de lucru și șaluri pe spate, mergeau pe mijlocul drumului care ducea la cimitir și fără să se dea la o parte, ne priveau neîncrezătoare ca niște capre. Am sosit înaintând la pas în piațeta din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
s-a ocupat de lenjeria mea, mi-a schimbat hainele, m-a înzestrat cu șosete noi. Acum sunt toate găurite, destrămate, pesemne ca să mi se poată spune ce și-a spus Don Quijote, Don Quijote al meu, când a văzut că ochiurile ciorapilor îi scăpaseră, și anume: „Oh, sărăcie, sărăcie!“ și cele ce urmează și pe care le-am comentat cu atâta pasiune în cartea mea Viața lui Don Quijote și Sancho. Joc oare o comedie, chiar și pentru ai mei? Nicidecum! Fapt e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
am așa ceva). Auzind cuvintele astea a Început să râdă din nou, un râs delicat și plăcut, ca apa proaspătă susurând Într-un izvor. Avea umeri Înguști, gâtul ușor ridat, Însă pieptul și pântecele erau frumos rotunjite, iar pulpele strânse În ciorapi de mătase cu modele circulare. Combinația de rotunjime și vulnerabilitate era atrăgătoare și Înduioșătoare totodată. Sau poate emoționant era doar contrastul dintre chipul de Învățătoare obosită și trupul bine proporționat. «Am o fetiță de la tine», a spus, «a venit timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
câteva străzi și alei, pe scări și pe porți, apoi prin curți pietruite din orașul spaniol Valladolid, dar de fapt era, mai mult sau mai puțin, cartierul buharilor de-aici, din Ierusalim. Cu toate că femeia În rochie copilărească de bumbac și ciorapi sexy Îmi era complet străină și era prima oară când dădeam ochii cu ea, voiam totuși să văd fetița. Ne-am continuat deci drumul prin intrări de case care dădeau În curți dosnice, pline de frânghii cu rufe Întinse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Împrăștiate pe jos, focul pe cale să se stingă și papucii Îmblăniți aduși de Uri din Portugalia zăcând lângă ușă ca doi pisoi morți. Fima dispăruse. Dar observă că terminase băutura și că uitase cartea despre Leibowitz, dar și unul din ciorapii săi, ce atârna pe spătarul scaunului din fața focului, care mai pâlpâi o dată cu un ultim rest de putere și se stinse. Nina ridică hainele și papucii, strânse paharul, castronul de supă și ciorapul și Îndreptă un colț al covorului. Degetele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
uitase cartea despre Leibowitz, dar și unul din ciorapii săi, ce atârna pe spătarul scaunului din fața focului, care mai pâlpâi o dată cu un ultim rest de putere și se stinse. Nina ridică hainele și papucii, strânse paharul, castronul de supă și ciorapul și Îndreptă un colț al covorului. Degetele ei subțiri, frumoase, ca ale unui copil chinez, bâjbâiră după o țigară. Zâmbea printre lacrimi. 7 Cu pumni slabi La șase și un sfert dimineața nota În carnetul maroniu de vise ce văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ni le trezește? Oroare față de misterioasa longevitate a unei ființe care nu poate nici Înțepa, nici mușca și care se ține Întotdeauna la distanță? Fima se retrase Într-o tăcere Încărcată de respect. Își Încălță din nou pantoful, ignorând mirosul ciorapului. Și Închise cu grijă ușa dulăpiorului de sub chiuvetă, ca să nu sperie creatura. După care se ridică icnind și hotărî să amâne treburile casnice pentru altă dată, Întrucât nu erau doar una sau două și păreau nedrept de Împovărătoare. Aprinse ceainicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
astăzi am să mă comport impecabil. Ai să vezi. Promit. Nina spuse: —Întâmplător azi am o zi foarte grea. Dar sună-mă la birou pe la șapte și jumătate-opt, să vedem care va fi situația. Și numără, te rog, Fima, câți ciorapi ai acum În picioare. Fima nu se supără și Începu să-i explice punctele principale din noul său articol despre prețul moralității și prețul renunțării la moralitate, și sensurile diferite pe care le are cuvântul „preț“ În ochii oamenilor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ebraica la fiecare a treia propoziție. Nu e ușor de trăit cu tine. Când Îmi pensez sprâncenele sau mă epilez pe picioare, te uiți de parcă ai fi găsit un păianjen În salată. Dar dacă eu Îți spun că Îți miros ciorapii, Începi să miorlăi că am Încetat să te iubesc. În fiecare seară provoci discuții, al cui e rândul să ducă gunoiul și cine a spălat ieri vasele și dacă astăzi sunt mai multe vase de spălat decât ieri. Apoi te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]