3,264 matches
-
albe, își vârau boturile sub vinetele putrede, apoi adulmecau spre prăvăliile măcelarilor. Prin maghernițe se aprindeau lămpile. Era ceasul când soseau camioanele pline cu viței tăiați de la abator. Pe pietre, se scurgea sângele cald al boilor. Câinii se repezeau în cizmele parlagiilor. Ăștia nu se speriau cu una, cu două. Loveau cu topoarele și cu țintele. Câte unul din ceată trăgea o piele după el, dar n-apuca să fugă. Precupeții dădeau chiot și ieșeau cu ciomegele. Turma se întărită de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se auzeau cum le trosnesc spetezele. Au ajuns pe la patru. Moșii se întindeau într-un colț al Man-dravelei și auziră de departe tromboanele și lăutarii. Zarvă mare și lume, grenie. Numai fuste în altițe și floricele. Gheorghe puse ochii pe cizmele ardelencelor. Astea aveau figuri sănătoase și huiduma se dădea în vânt după ele. Le apuca pe la spate de cozi. Fetele țipau speriate și-l băgau în neamul mă-si. Paraschiv căsca ochii la bărci, cu privirile sub fustele ălor de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
măturase de mult. După o masă, pe un scaun ce scârțâia, ședea comisarul, o namilă de om, gras și burdușit. Pe cap ținea chipiul lui tivit cu fire de aur, cu cozorocul ridicat, dat pe ceafă. De sub masă ieșeau două cizme strânse pe pulpele groase, pline de praf, cu ținte de fier pe tălpi, descusute la carâmbi. Pungașii, cu sergentul lângă ei, rămăseseră încremeniți lângă ușă. Gheorghe își scoase pripit șapca, ascunzînd-o la spate. 235 - Ăștia sînt? întrebă șeful cu voce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
știa metehnele celui mai mare: - Spuneți, mă, până nu se supără dom'șef! 236 - Nu știu nimic! Să fie mama a dracului! se jură codoșul. - Zău! întări Paraschiv. Presarul se depărta de masă și veni spre ei călcând greu în cizme. Pe Gheorghe îl apucă un tremurat. - Caii! răcni. Se dădură doi pași înapoi. Celălalt stătu. Tăcură. - Caii, mă, caii! o îndulci comisarul. Avea niște ochi galbeni, de motan. Îi privea parcă pe dinăuntru. Paraschiv nu mai putu să rabde și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tu pepeni? Dumnezeul mă-ti de huidumă! Da când ați furat, tot la Tulcea ați fost? Caii! Unde sânt caii, că vă bag în pămînt! 238 Și-i lovi pe amândoi cu pumnii, fără milă. Pe Treanță îl pălise cu cizma în boașe. Bătrânul căzu pe dușumea, gemând. - Aoleu! Aoleu! - Scoal', că te fărîm! - Dom' șef, mor! mor! se tăvălea hoțul. - Ia-l! strigă comisarul la sergent. > Paraschiv se ținea cu mâna de fălci. Scuipă pe dușumea un dinte rupt și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
el, ar fi dat unde ar fi nimerit, și pe urmă totuna i-ar fi fost. Îi culcară pe dușumele și le cărau cu picioarele, lovituri după lovituri. Nici Gheorghe nu mai țipa. Se auzeau doar izbiturile. Comisarul tăbărâse cu cizmele pe capul lor, să-i zdrobească. Îi pisau, nu altceva. Hoții își fereau degetele și mâinile. Simțiră vârfurile ascuțite în coaste. O durere fierbinte li se adâncea în trup. Parcă i-ar fi tăiat cineva cu briciul. Când obosiră zbirii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
piele. Urlă ca un bou înjunghiat. Ochii i se roșiseră și se săltă din toți mușchii. Cei ce-l țineau se clătinară. Nu-l mai stăpâneau. Lovi ca un turbat în dreapta și-n stânga. Comisarul îl plesni peste glezne cu cizmele și-l doborâră. - Las', că spui tu! scrâșnea lunganul furios. - Nu spun! Nu spun! răcnea Paraschiv. - O să vedem... Îi răsuciră mâinile la spate și-l legară cu frânghia. Cu mâna lui, șeful u așeză cărbunii la subsoară. Pielea i se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
354 Caramangiii au auzit o voce la ușă: - În numele legii, deschideți! O dată s-a înverzit ăl bătrân. Paraschiv s-a ridicat în picioare. A dat să facă ceva, dar nu aveau pe unde să iasă. S-a uitat afară, numai cizme de gabori. Așa i-au luat, pe nemâncate, cu gazdă cu tot. - Ocna ne-a halit! zise codoșul. . " Cel tânăr se gândea. - Cine ne-o fi turnat? Gheorghe a înțeles numaidecît: - Asta numai de la Sandu ni se trage. Nu vezi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
liberi au acceptat sclavia, suveranitatea impuse prin violență 347. Și în vîltoarea acestor mișcări, urechile fine, ciulite asemenea celor ale iepurelui, și exact din aceleași motive, urechile fine ale evreilor începeau să audă zvonuri antisemite mai întîi, zgomotul apăsător al cizmelor naziste defilînd, mai apoi. Din străfundurile uneia dintre cele mai civilizate țări ale lumii mă refer la Germania într-o atmosferă de adevărată exuberanță intelectuală, debordînd de genii științifice, artistice și literare, urcau vestigiile unui trecut barbar. Loviturile rîturilor naziste
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și găsise moartea altundeva. Ori poate că nici nu murise și căuta încă bătălia care să-i împli nească destinul. Petrache ar fi vrut să-l ajute, dar nu știa cum. Se gândea uneori să-l lustruiască, să-i dea cizmele cu ceară sau, pur și simplu, să-l vopsească. Dar nu se încumeta să acopere cocleala verzuie a atâtor secole. Neputând să-l ajute altminteri, Petrache își apropia taburetul și-i citea, cu glas tare, pentru ca, astfel, cavalerul să nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spre stradă. Se trase puțin îndărăt, în beznă, și privi cu băgare de seamă ; precauție inutilă, căci nimeni nu se uita la el. Mergeau cu frunțile plecate, zgribuliți în haine de iarnă, bărbații târșâindu-și bocancii, femeile luptându-se cu cizmele de cauciuc, aproape încolonați, deși acum erau în afara oricărei supravegheri. Abia ieșiți din fabrica unde munciseră toată ziua, nu se dezmeticiseră încă. Petrache rupse, o clipă, rânduiala resemnată a siluetelor cu umerii încovoiați și capetele plecate. Făcu doi pași înainte
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-i-o soru-tii, spune-i că e din partea mea. Cum ziceai c-o cheamă ? Coltuc înghiți în sec și închise ochii, așteptând palma pe care o merita încăpățânarea lui de a nu răspunde. — Hai, interveni Ologu, înțepând cu vârful cârjei cizma vlăjganului. Ai luat ce era de luat. Acuma lasă-ne în pace... Namila își mută, brusc, interesul. Se plecă asupra Ologului și, brusc, lovi cu cizma într-una dintre cârje. Costică se clătină zdravăn, dar își regăsi echilibrul. Știi ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
merita încăpățânarea lui de a nu răspunde. — Hai, interveni Ologu, înțepând cu vârful cârjei cizma vlăjganului. Ai luat ce era de luat. Acuma lasă-ne în pace... Namila își mută, brusc, interesul. Se plecă asupra Ologului și, brusc, lovi cu cizma într-una dintre cârje. Costică se clătină zdravăn, dar își regăsi echilibrul. Știi ce se întâmplă noaptea, la câțiva pași de-aici, primprejurul Pieței Chirigiu ? N-ai auzit niciodată câinii lătrând ? Știi de ce latră, nu-i așa ? Costică nu știa
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
una tulbure, cu vinișoare sângerii, străduindu-se să oblojească ceea ce fusese vătămat pentru totdeauna. Nu-și amintea de tatăl lui dispărut decât prin vocea lovind în pereții odăii lui primitoare, strivind ochii vorbitori, ca niște bulbi de lalea sub tocul cizmei. El căpăta înfățișări diferite, de câte ori lumea din jur se învolbura și devenea amenințătoare ; vocea nu dispăruse niciodată și nici loviturile pe care continua să le simtă în oasele încă moi. O parte din trupul lui striga, ferecat. Atunci îl dureau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
păreau întunecate sub sprâncenele negre și groase. Deși sprâncenele și șuvițele încă negre din barbă și păr, amestecate cu altele albe ca neaua, arătau că e departe de soiul bălan al ucrainenilor, când veneau pescarii de la Dunăre, cu sumane și cizme de cauciuc, și se târguiau pentru pește, vorbea cu ei în ucraineană și, ca târgul să se încheie cinstit, chiar înjura pe limba lor. Vorbea cu un ușor accent care îl făcea să pară străin în orice limbă pe care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cum nu pot avea decât umbrele spaimelor și durerilor. Bătrânul simți împrejur toate acestea și, fără să se poată stăpâni, le răspunse cu spaimele lui. Se lăsă să cadă, ghemuit, pe trotuar. Maca se apropie și-l împunse cu vârful cizmei. — Scoală-te ! spuse. Doar nu vrei să cărăm noi, în locul tău, tot ce-ai făcut. — Să-l iertăm... șopti Jenică și parcă în rândul umbrelor se auzi un freamăt de nedumerire. Nu suntem judecători, spuse Tili. Cât timp nu s-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
stâng. Primul era vesel, acesta îngândurat. Nu arătau la fel nici linia ochilor, nici colțurile buzelor. În partea cea veselă părul era cârlionțat, în partea îngândurată cădea neted peste ureche. Avea un fel de pelerină neagră, lucioasă și, în picioare, cizme care scoteau un sunet sec, de parcă ar fi călcat pe lespezi. Străinul își întoarse, la un moment dat, obrazul vesel către planta ofilită și întinse palmele, de parcă ar fi vrut să o mângâie. Jenică văzu, mirat, câțiva lujeri înverziți și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
său de lucrător, Ioanide plecă cu Tudorel la munte, la terenul lui Conțescu. Luase cu sine și două corturi mici paralelipipedice, cu tot tacâmul lor, ca să doarmă afară la aer. Fu puțin cam surprins de a vedea pe Tudorel cu cizme în picioare. Niciodată nu purtase asemenea încălțăminte și ideea fiului său i se păru din cele mai năstrușnice. Nu-i făcu nici o observație. Pe tot traiectul, în tren, în trăsură, pe cai, Ioanide băgă de seamă că Tudorel era complet
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tot traiectul, în tren, în trăsură, pe cai, Ioanide băgă de seamă că Tudorel era complet nepăsător la peisaj, clocotul râului, pereții granitici ai muntelui, brazii nu-l putură scoate din absorbitoarea consultare a unei agende. Un timp chiar, punând cizmă peste cizmă, întins pe banchetă în vagonul gol, Tudorel dormi pe spate, cu mâinile sub cap. Ioanide se miră de completa nepăsare a lui Doru față de femei. Vagonul și coridorul fusese plin o vreme de femei și fete care se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în tren, în trăsură, pe cai, Ioanide băgă de seamă că Tudorel era complet nepăsător la peisaj, clocotul râului, pereții granitici ai muntelui, brazii nu-l putură scoate din absorbitoarea consultare a unei agende. Un timp chiar, punând cizmă peste cizmă, întins pe banchetă în vagonul gol, Tudorel dormi pe spate, cu mâinile sub cap. Ioanide se miră de completa nepăsare a lui Doru față de femei. Vagonul și coridorul fusese plin o vreme de femei și fete care se duceau spre
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
alege o dată pentru totdeauna unele materiale asupra cărora oamenii nu puteau decide. Când trecu în căruță, i se păru că vede de cealaltă parte a apei, rezemat de parapet, pe Doru împreună cu câțiva oameni, flăcăi după toate aparențele, toți cu cizme. Nu mi-am închipuit ca acest băiat să fie așa de sociabil", gândi el. G. Călinescu În altă zi, fiind duminică, Ioanide fu poftit la masă în vale de pietrar. Doru ceru îngăduința de a pleca mai de dimineață, voind
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lui mai notabile și în cele din urmă se abătu și pe la biserică. Acolo era slujbă. După ce dădu un ocol locașului pe afară, găsindu-l interesant, arhitectul își scoase șapca și pătrunse înăuntru. Doru și câțiva tineri țărani, toți cu cizme, ședeau îngenuncheați foarte spectaculos, nu departe de stranele ctitorilor, priviți de femei mai ales cu un interes acut. Preotul, foarte tânăr, cu barbă redusă la un vârf, ca la muschetari, slujea cu ochii tot spre ei, într-un spirit de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ei? - Era unul bubos la față, plin la trup și cam gălbicios,foarte politicos și ăla. Glasul lui se auzea mai tare, ca la comenzi. Striga la ei "camarade, nu e bine", de-am crezut că-s militari. Purtau și cizme. L-am și întrebat odată: "De ce purtați dumneavoastră cizme?" "E mai vitejește", mi-a zis cel cu bube. Băiat bun, bine crescut! - Altul? Mai țineți minte pe vreunul? - Era unul slab, deșirat, îmbrăcat mereu, chiar și pe frig,cu o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și cam gălbicios,foarte politicos și ăla. Glasul lui se auzea mai tare, ca la comenzi. Striga la ei "camarade, nu e bine", de-am crezut că-s militari. Purtau și cizme. L-am și întrebat odată: "De ce purtați dumneavoastră cizme?" "E mai vitejește", mi-a zis cel cu bube. Băiat bun, bine crescut! - Altul? Mai țineți minte pe vreunul? - Era unul slab, deșirat, îmbrăcat mereu, chiar și pe frig,cu o manta de ploaie de astea de doc gri, cum
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
comune. Cultivăm spiritul de "bandă". Spiritul romantic de întrecere, orgoliul nu sunt în vederile noastre, disciplina și uniformitatea stând la baza concepției dinamice pe care o profesăm. Acesta e motivul pentru care am adoptat o uniformă de aspect militar și cizmele: luptă, disciplină, camaraderie. Voluptatea noastră e de a trăi ca numere de ordine, respingând întrecerile calitative pe care le cultivă comuniștii, cum mi-a spus Gavrilcea. Dimpotrivă, elementul mai slab, dacă este camaraderesc, se bucură de atenția noastră deosebită. Adoptăm
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]