1,905 matches
-
la Muzeul Palatelor Brâncovenești Mogoșoaia, nu are o îndreptățire de tehnicism estetic, nu se revendică de la analogii din istoria spectacolului - cutare parte precedând intrarea Corului, la antici, ori articulând uvertura și primul act, în partiturile tragediei lirice, cum o elaborase clasicismul. Dacă adopta scriitura greacă, Prologos și o întipărește în suprafață efigiei pictate, că urma a unei strădanii impavide, calm încrezătoare, este pentru că, astfel, devenite un soi de labarum al dreptei vestiri, tablourile să desfacă, mereu emergentă din axul lor constructiv
Paul Gherasim () [Corola-website/Science/311937_a_313266]
-
considerat ultimul mare romantic european. Deoarece romantismul a fost primul curent literar manifestat la români în condiții tipice, neelitiste (cum a fost cazul umanismului, ai cărui autori aveau înalte poziții sociale ), existența sa se înscrie într-un complex stilistic alături clasicism, iluminism (curente din trecut care nu se manifestaseră în Țările Române). Cu toate că un asemenea conglomerat are la bază doctrine contradictorii, existența acestor elemente se reflectă în scrierile unor autori ai aceleiași perioade sau chiar în opera unui singur autor - cea
Literatura română romantică () [Corola-website/Science/312376_a_313705]
-
desemnează un ansamblu de norme sau reguli privind „nașterea“ sau „facerea“ poeziei, ori, în general, tehnica literaturii - cu abordări dinspre genuri sau specii literare, dinspre prozodie, figuri de stil, compoziție, stilistică -, în funcție de doctrinele și dogmele curentelor înregistrate în plan diacronic: clasicismul, romantismul, realismul, parnasianismul, simbolismul, expresionismul, suprarealismul, dadaismul etc.» . Prima Poetică a fost semnată de Aristotel, în orizontul anului 330 î. H., axându-se pe conceptul de "mimesis" («arta - imitare a naturii»). Alte celebre arte poetice - pentru literaturile antice - au ca
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
de Aristotel, în orizontul anului 330 î. H., axându-se pe conceptul de "mimesis" («arta - imitare a naturii»). Alte celebre arte poetice - pentru literaturile antice - au ca autori pe Horațiu "(Epistola către Pisoni)", Quintilian ș. a. Pentru ilustrarea principiilor estetice ale clasicismului, celebră este "" de Nicolas Boileau, din anul 1674: Literatura română a fost înzestrată cu arte poetice de C. Conachi («Meșteșugul stihurilor românești»), Ion Heliade Rădulescu («Regulile sau Gramatica poeziei»), Eminescu ș. a. O veritabilă ars poetica a romantismului, poate, cel mai
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
10.000 de persoane, are 260 de ferestre, și adăpostește o școală religioasă, un spital, un caravanserai și o cantină gratuită. . Ridicată la începutul secolului al XVII-lea, Moscheea Albastră este considerată a fi ultima mare moschee construită în perioada clasicismului otoman. Se pare că Mehmet Ağa a făcut, înainte de a concepe planul construcției, un tur al monumentelor otomane importante. Astfel că, din punct de vedere arhitectural, caracterul clădirii incorporează o serie de idei ale arhitecților care l-au precedat, îndeosebi
Moscheea Albastră din Istanbul () [Corola-website/Science/309065_a_310394]
-
de sânge și a marii burghezii în era proletară. În prefața cărții autorul își anunță cititorii că nu scrie o istorie a literaturii spaniole ci își publică propriile considerații sub forma unor eseuri. Studiul se deschide cu un celebru articol, "Clasicism, romantism, baroc" și analizează motive celebre ale literaturii spaniole, curente literare(picarescul), sau opere fundamentale care îi drept autori pe Miguel de Cervantes, Baltasar Gracian, sau Calderon de la Barca, se ocupă de misticii spanioli sau de literatura mariologică, de geneza
Opera lui George Călinescu () [Corola-website/Science/309249_a_310578]
-
în România în anul 1898 și nu era membru al "Ilenei", el a împărtășit năzuințele generoase ale acesteia. El s-a simțit puternic atras de opera lui Nicolae Grigorescu, cu toate că era tributar prin prisma educației sale, de linia impusă de către clasicismul academic. De asemenea, atenția i-a fost atrasă de tendința unei exprimări cât mai sincere și mai realiste, astfel că pendularea sa între academism și impresionism a determinat ca opera sa să fie caracterizată de un eclectism vizibil. În anul
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
Deși racursiurile utilizate, compozițiile dificile și pozițiile teatrale cu grandoarea căutată a personajelor înfățișate, par să aducă pictorului satisfacție Totul contrastează cu lirismul peisajelor pictate cu o reală efuziune la Brăila, pe Olt sau la Herța. Admirator al Renașterii, al clasicismului și chiar al barocului, Arthur Verona spre deosebire de pictorii educați în spiritul artei bizantine, a considerat că pictura decorativă este inevitabil subordonată arhitecturii. El a fost convins că pictura murală trebuie să se ridice la nivelul arhitecturii pentru simplul fapt că
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
concentrează pe calitățile esențiale ale obiectelor și ființelor. Realismul artei, ne îndeamnă la cunoașterea și redarea omului așa cum este, iar idealizarea ne arată așa cum ar trebui să fie, tinzând spre perfecțiune. Perfecțiunea în arta greacă ajunge la apogeu în perioada clasicismului, fiind o perioadă în care idealismul este la el acasă. Astfel templul este considerat un lăcaș idealizat, demn pentru o ființă perfectă cum este zeul. În sculptură, statuile de zei sau atleți sunt idealizate prin realizarea perfectă a trupului într-
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
bătrâni penru că aceștia erau imperfecți și nu erau compatibili cu idealul. "Arta greacă cuprinde 4 perioade de dezvoltare: - perioada homerică(sec. XII-VIII î.Hr.) - perioada arhaică (sec. VII-VI î.Hr.) - perioada clasică (sec. V-IV î.Hr.) care cuprinde 2 perioade: - clasicismul dezvoltat (sec. V î. Hr.) - clasicismul târziu (sec. IV î.Hr.) - perioada elenistică (sec. III-I î.Hr.) Arhitectura greacă urmărește realizarea unor construcții funcționale ce participă la organizarea orașelor- cetate. Pentru greci arhitectura exprimă spiritul raționalist al artei și se adresează unor
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
imperfecți și nu erau compatibili cu idealul. "Arta greacă cuprinde 4 perioade de dezvoltare: - perioada homerică(sec. XII-VIII î.Hr.) - perioada arhaică (sec. VII-VI î.Hr.) - perioada clasică (sec. V-IV î.Hr.) care cuprinde 2 perioade: - clasicismul dezvoltat (sec. V î. Hr.) - clasicismul târziu (sec. IV î.Hr.) - perioada elenistică (sec. III-I î.Hr.) Arhitectura greacă urmărește realizarea unor construcții funcționale ce participă la organizarea orașelor- cetate. Pentru greci arhitectura exprimă spiritul raționalist al artei și se adresează unor ființe raționale convingând prin ordine
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
ritualuri religioase sau adunări, din cetate cu diverse prilejuri. Pentru fiecare oraș-cetate, exista cel puțin un templu dedicat unui zeu. Templul putea fi în două planuri: dreptunghiular(perioada arhaică), dar cel mai adesea fiind construit în plan circular sau tholos(clasicismul târziu). Templul în plan dreptunghiular este alcătuit dintr-o singură cameră sau 3 camere, pronausul(sau vestibulul), naosul(cella), și opistodomul(sau camera tezaurului). Camera statuii zeului numită cella se desprinde dintre vechiul megaron micenian(sala centrală a palatului). În funcție de
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
1833, în urma unui schimb, palatul a ajuns în posesia statului, devenind sediul Biroului Național al Datoriilor de Stat (Riksgäldskontoret). Astăzi este sediul unor secții ale Curții de Apel Svea. Palatul Rosenhane este primul palat nobiliar ridicat pe Riddarholmen în stilul clasicismului francez. El a fost construit între 1652-56 de sfetnicul regal Schering Rosenhane, prin arhitecții Nicodemus Tessin cel bătrân și Jean de la Vallé. După mutarea casei regale în palatul alăturat, în palatul Rosenhane a fost localizată cancelaria regală. Din 1775 până în
Riddarholmen () [Corola-website/Science/309754_a_311083]
-
care, la sfârșitul secolului al XVIII-lea și la începutul celui de al XIX-lea, pășea într-o nouă fază a dezvoltării sale. Pe tărîm literar se dădea o luptă aprigă între tendințele realiste din ce în ce mai puternice și dogmele rigide ale clasicismului. Pe de altă parte, adepții curentului sentimentalist și ai romantismului pasiv, conservator, capitulau în fața noii orientări, aceea a realismului consecvent și integral. I. A. Krîlov a ridicat pe o treaptă nouă aceste tendințe realiste, iar fabulele sale au constituit, la
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
veacuri. Folosind cu măiestrie proverbele și zicătorile populare, Krîlov a îmbogățit limba și literatura rusă cu noi zicători. În fabulele sale se simte influența folclorului. Krîlov apare ca un inovator al fabulei ruse. El frânge cu hotărâre regulile convenționale ale clasicismului, înlătură morala seacă și didacticistă cultivată de fabuliștii dinaintea lui. La Krîlov, concluzia izvorăște în chip firesc din însuși conținutul fabulei, îmbrăcată în forma bogată și concisă a limbajului său poetic. Numele lui Krîlov figurează în rândul acelor scriitori rusi
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
încercat să ia titlul pentru sine (fără a mai aminti beneficiile legale care le-ar fi putut avea). Fără îndoială, sosirea lui Napoleon Bonaparte schimba lucrurile. De-a lungul secolului al XVIII-lea s-a produs o puternică renaștere a clasicismului român, Neoclasicismul, care vehiculă ideea că acea capacitate umană care permite a căuta satisfacție și a rezolva probleme va depăși obscurantismul cu care se identifică Evul Mediu. În plan politic (și de asemenea artistic), Napoleon a încercat în mod just
Împărat () [Corola-website/Science/306088_a_307417]
-
mai mult în plan ideologic. Se dorește renunțare de către arhitecți la tendințele moderniste corespunzând modelelor occidentale „decadente” și „lipsite de fantezie” corespunzătoare regimului anterior, în schimb indicându-se ca surse de inspirație arhitectura vernaculară românească și, într-o măsură, estetica clasicismului (acesta din urmă se reflectă mai ales în aspectul edificiilor culturale - de pildă, teatrele de vară, Teatrul de operă și balet -, mai rar vizând clădirile de locuințe, cum este cazul câtorva ansambluri din cartierele Drumul Sării și Cotroceni). Dacă imobilele
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
și pasajele grave în basul continuu și câteodată se folosea o aceeași știmă pentru mai multe instrumente, în limita disponibilităților: contrabas ("violone"), clavecin, lăută, teorbă ș.a. În barocul târziu au apărut partituri bine delimitate pentru instrumentul grav cu coarde. În clasicism, perioada uniformizării unor orchestre tot mai mari, instrumentului nu i s-au oferit decât arareori ocazii de a depăși statutul de susținere a balansului orchestral. ul se bucură de o diversificare a materialelor pentru orchestră în perioada romantismului, când apar
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
au circulat prin Rusia la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul celui de al XIX-lea. Universitatea din Harkov a devenit un important centru cultural care atrăgea tinerii studioși cu predilecție din sudul Rusiei. În această efervenscență a ideilor, clasicismul cu vechile lui tipare este influențat de mișcarea idelogică a lui Johann Gottfried von Herder, clasicismul reorientându-se către valorificarea creației populare și idealizarea trecutului. Cea mai parte a lucrărilor lui Alexandru Hâjdeu sunt tributare acestei mișcări. Din anul 1829, Alexandru
Alexandru Hâjdeu () [Corola-website/Science/303463_a_304792]
-
-lea. Universitatea din Harkov a devenit un important centru cultural care atrăgea tinerii studioși cu predilecție din sudul Rusiei. În această efervenscență a ideilor, clasicismul cu vechile lui tipare este influențat de mișcarea idelogică a lui Johann Gottfried von Herder, clasicismul reorientându-se către valorificarea creației populare și idealizarea trecutului. Cea mai parte a lucrărilor lui Alexandru Hâjdeu sunt tributare acestei mișcări. Din anul 1829, Alexandru urmează cursurile facultății din Harkov unde studiază științele naturale, istoria, dreptul, filozofia, etnografia și limbile clasice
Alexandru Hâjdeu () [Corola-website/Science/303463_a_304792]
-
sensibilității și a talentului său este însă acuarela, căreia îi conferă o vibrație intensă, fulgurantă, de un autentic și interiorizat lirism, fiecare lucrare echivalând cu o mărturie de o religioasă sinceritate asupra motivului înfățișat. „Un romantic care ascultă de legile clasicismului, pentru că vede în ele triumful rațiunii atotcuprinzătoare. (...) O artă de mare sinceritate în care culoarea plutește, irizată de o lumină calmă; pictura lui delicată, discretă, ascunde un simț sigur al construcției care nu devine niciodată ostentativ. Acuarelele sale nu se
Gheorghe Mocanu () [Corola-website/Science/313240_a_314569]
-
în limba germană: "Hellenismus"), implică o vastă arie geografică și o îndelungată perioadă de timp, fapt din care decurge și o mare varietate a producțiilor artistice din epoca respectivă. a fost mult timp considerată decadentă în comparație cu "epoca de aur" a clasicismului atenian. Plinius cel Bătrân, în ""Istoria Naturală"" (XXXIV, 52), după ce descrie sculptura din perioada clasică, scrie: ""Cessavit deinde ars"" ("după aceea arta a dispărut"). Totuși, un număr de opere ale artei grecești dintre cele mai cunoscute, ca "Venus din Milo
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
origine greacă, care a impus limba, cultura și obceiurile comune grecești, absorbind în același timp importante elemente din tradițiile populației locale. Arta elenistică, ca și alte manifestări ale culturii și civilizației din epoca respectivă, s-a dezvoltat din simbioza dintre clasicismul artistic grec și tradițiile popoarelor din Asia Mică, Siria, Fenicia, Mesopotamia, Persia și Egipt, datorită schimburilor permanente dintre dominatori și localnici. Suveranii elenistici, urmând exemplul lui Alexandru, au favorizat propria lor divinizare, în interesul dominării unor teritorii atât de întinse
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
Clasicismul a fost o mișcare de largă întindere în arhitectură, pictură și alte arte vizuale care a început în anii 1760, a atins apogeul între anii 1780-1790 și a durat până în anii 1840-1850. Acest curent a răsărit în mare parte ca
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
frivolului stil decorativ Rococo, care a dominat arta europeana începând cu anii 1720. Dar un și mai profund stimul a fost un reînnoit și profund studiu științific manifestat fața de antichitatea clasică ce a răsărit în Secolul 18. Interesul pentru clasicism a fost declanșat de descoperirile arheologice, în particular explorarea și excavațiile orașelor romane îngropate de la Herculaneum și Pompeii (excavații ce au început în 1738, respectiv 1748), iar începând cu a doua decadă a secolului al XVIII-lea, un număr însemnat
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]