1,904 matches
-
Sala cu oglinzi, VR, 1986, 6; Aurora Hrițuleac, Privirea ca fir al Ariadnei, „Dialog”, 1986, 115-116; Rotaru, O ist., III, 871-874; Marian Papahagi, Confesiune și livresc, TR, 1988, 13; Ioan Holban, Omul de răspântie, CRC, 1988, 15, 16; Gheorghe Grigurcu, Clasicism și angajare, ST, 1988, 5; Cornel Moraru, Destin de scriitor, VTRA, 1988, 5; Michael Astmer, În căutarea punctelor de sprijin, „Dialog”, 1988, 124-125; Gheorghe Grigurcu, Între vis și istorie, RITL, 1989-1990, 3-4 (1-2); Viorel Cacoveanu, „Niciodată nu m-am simțit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
matematică. Originalul profesor suplinitor ajunge asistent, conferențiar și apoi profesor universitar. Pentru el, „geometria elementară nu e numai o categorie seacă, didactică, ori paradisul arhaic și naiv al gândirii matematice; dar, dimpotrivă, un model al esențialității și eleganței formulării, un clasicism”. Se consideră un reprezentant al Programului de la Erlangen, conform căruia cercetarea matematică majoră „primește o organizare și o orientare învecinate cu aceea a funcțiunii poetice, care, apropiind prin metaforă elemente disjuncte, desfășoară structura identică a universului sensibil”. Elementele disjuncte vor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
al istoriei literaturii și al celorlalte arte, în paginile revistei întâlnindu-se Mihail Dragomirescu (cu secvențe din Știința literaturii ori cu „dialoguri”), Tudor Vianu (Psihanaliza și morala), Lucian Blaga (Polivalența estetică a naturii, Weltliteratur și Daimonion), Scarlat Struțeanu (Arta nouă, Clasicism și romantism, Hedonismul estetic, Este arta un joc?), F. Aderca (Mic tratat de estetică literară și o suită de interviuri care vor intra în Mărturia unei generații), N.N. Matheescu (Instinctul artistic, Conceptul estetic al lui Auguste Comte, Considerațiuni asupra catharsisului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
el scrie și câteva eseuri despre literatură (serialul Romanul românesc), despre teatru și pictură clasică, precum și o suită de nuvele - și de Constantin Fântâneru - ce dă număr de număr, până în decembrie 1941, cronici literare, studii întinse (Cercetare asupra poeziei noi, Clasicism și creștinism), dar și un articol prolegionar circumstanțial -, Mihai Niculescu este titular al rubricii „Cartea franceză”, iar din 1942 al cronicii literare (are în primul an și câteva poezii), C. Postelnicu (secretar de redacție) are articole și „note românești”, Radu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
Între aceștia primul loc revine „gândiriștilor” Nichifor Crainic (care publică, până în 1939, eseurile Închinare lui Eminescu, Grigorescu, interpret ideal al frumosului românesc, Fr. Jammes și poezia catolică, Genialitate și sfințenie, Arta în artist), Ovidiu Papadima (Poezia sentimentelor mari, Folclor și clasicism, Între povestire și roman, O ordine creștină a noastră: rânduiala etc.), N. Roșu, Toma Vlădescu, Radu Gyr (Adevăruri simple despre poezie, D’Annunzio artistul, Fericirile stalactitare, o suită de medalioane memorialistice, Privighetoarea oarbă), Ernest Bernea ș.a. Urmează „trăiriștii” Mircea Vulcănescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
Zola de a fi creat �o lume infam? � �n românele lui88. Punctul culminant al respingerii curentelor literare moderne va fi atins �ns? dup? primul r? zboi mondial. Recomandă scriitorilor modelul clasic latin �ntruc�ț latinii �aduc logic? , limpezime, armonie ? i m? sur? �n civiliza? ie�. Clasicismul lui Iorga era identic cu cel din tabloul Greciei antice zugr? vit de Winckelmann: edle Einfalt, stille Grosse, descriere pe care Iorga o considera potrivit? pentru satul s? m?n? torist. A fost un romantic �ndr? gostit de clasicism. �nainte de a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
civiliza? ie�. Clasicismul lui Iorga era identic cu cel din tabloul Greciei antice zugr? vit de Winckelmann: edle Einfalt, stille Grosse, descriere pe care Iorga o considera potrivit? pentru satul s? m?n? torist. A fost un romantic �ndr? gostit de clasicism. �nainte de a veni �n contact cu societatea �Junimea�, istoriile lui literare s�nt opere de pionierat scrise cu scrupulozitate. Dup? aceea, pur ? i simplu i? a atacat pe cei care nu se �ncadrau �n na? ionalismul s? u cultural, mai ales pe cei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
un loc de muncă și atunci când pentru un rol așteaptă sute de oameni totul devine mai dur, dar și mai selectiv. Actorii ruși sunt un izvor nesecat de vitalitate, emană o forță sentimentală și expresivă care îi ajută să depășească clasicismul de calitate al teatrului lor. Dincolo de toate aceste diferențe specifice, în lumea de astăzi există o mare și puternică familie artistică și ea nu poate fi decât în slujba gândurilor bune, indiferent de locul unde trăiește pe suprafața globului pământesc
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
1972). A fost cercetător la Institutul de Cercetări Socio-Umane „Titu Maiorescu” din Timișoara (1966-1985), redactor, redactor-șef și director la Editura Facla (1985-1990), redactor la Editura de Vest (1991-1995), apoi redactor-șef la Editura Amarcord. Tipologic, poetul tinde spre un clasicism al rigorii constructive. Această opțiune este susținută și de trăsăturile ce țin de profilul său individual: elevație, austeritate. Afirmația este valabilă și pentru domeniul poeziei, cu o corecție însă: D. vizează o arhitectură răsturnată, reliefarea, căutarea intimității. Demersul poetic parcurge
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286834_a_288163]
-
est” -, datorită extensiei sale, poate fi considerat o compoziție autonomă. Trei exemple faimoase aparținând unor maeștri celebri. Dar au existat mulți alții, mai puțin cunoscuți, în toată Europa muzicală catolică. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în cadrul clasicismului vienez, s-au dezvoltat noile forme de sonată, simfonie și concert. În realitate, nu este vorba de trei forme diferite, ci, mai degrabă, de trei moduri de a exprima o unică sensibilitate „simfonică”: aceea a unei muzici care își găsește
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
dar este servit cu doar unele dintre nenumăratele sosuri - toate variante ale celor cinci „mari sosuri“ - și poate fi acompaniat doar de către unele dintre la fel de numeroasele garnituri) și 25 o permanentă preocupare pentru mascarea alimentului în starea sa primară. După clasicism... revoluția! Adică La Nouvelle Cuisine Française, denumire sub care se regăsesc maeștri precum Alain Chapel, frații Troisgros, Alain Senderens, Michel Guérard sau Bernard Loiseau. Spiritual născută din tumultul anului 1968, din mentalitatea studenților stângiști care au baricadat străzile Parisului, această
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
de acompaniamentul acordic, vertical, ce caracterizează mai ales creația clasică. Diversitatea exprimării muzicale începută în Preclasicism, va culmina cu stabilirea cadrului sonor tonal-temperat. Formele și genurile muzicale încep să aibă un contur clar, reprezentând un mod de gândire organizat odată cu Clasicismul. Dar în secolul al XIX-lea, structurile intonaționale și cele arhitectonice vor cunoaște treptat o disoluție radicală concomitent cu o atitudine conservatoare. Romantismul ca și Secolul al XX-lea prezintă fenomene sonore contrastante care dau mai multă expresivitate lumii muzicale
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
1973, pagina 3, dovedește concepția melodică în care modurile vor avea treptat sunetul al șaptelea alterat suitor, devenind sensibilă (eolian pe la) pregătind apariția sistemului tonal. Afirmarea tonalității în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, respectiv în Preclasicism și Clasicism, a condus la conceperea unui nou tip de melodie - delicată, ornamentată. Importante pentru această perioadă vor fi creațiile lui Antonio Vivaldi, Johann Sebastian Bach, Georg Friderich Händel. Exemplul extras din tratatul lui Alexandru Pașcanu - Armonie, București: Editura G.P. da Palestrina
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
numărul 7 și 20). Muzica polifonică instrumentală a secolului al XVII-lea, ilustrată prin lucrările unor compozitori ca Georg Friedrich Handel, Johann Sebastian Bach, François Couperin, Jean Philippe Rameau, va constitui un moment de referință pentru muzicienii epocilor următoare, în Clasicism, Romantism sau Secolul al XX-lea (Max Reger, Anton Bruckner, Arthur Honegger). În țesătura polifonică, întâlnirile periodice sau neperiodice ale vocilor dau ritmului o anumită structură. Simultaneitatea sonoră care se realizează prin suprapunerea sunetelor rezultată din desfășurarea melodică a mai
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
de național, renaștere românească, mesianism istoric și politic, cu rădăcini, uneori explicite, în programele culturale ale lui Mihail Kogălniceanu și în dezideratele revoluției pașoptiste. Poemele din R.M. evoluează de la un romantism minor, posteminescian (Tiberiu Crudu, sub pseudonimul T. Mârza) până la clasicismul livresc (G. Tutoveanu), de la simbolism (George Voevidca), uneori de nuanță decadentistă, bacoviană, până la tradiționalism (G. Pallady), de factură pillatiană, prin invocarea universului copilăriei (V. Gh. Petrescu), sau „purist” (V. Voiculescu, Răsărit pe câmpie). Mai semnează versuri D. Baciu, Petru I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289233_a_290562]
-
intelectual modern, de "un comic amar", nu întreține decât o nefastă dialectică istorică, atât la nivel cotidian cât și dintr-o perspectivă a gândirii negânditului. Istoricisme după istoricisme... Foucault a gândit cu istoria, cu evidențele acesteia, iar afirmații de genul: "Clasicismul a inventat internarea, cam așa cum Evul Mediu inventase segregarea leproșilor" se fac pe baza unei cunoașteri din arhive și din cărți de istorie, pe baza unei comparații de tip istoric. Istoria ca forma mentis, indiferent dacă aceasta este fictivă sau
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
își făcuseră studiile. Nimic nu lăsa să se vadă că asistentul de atunci, după ce trecuse printr-un stagiu la Paris, traversase experiența teribilă a războiului și a prizonieratului. „Vrem a spune doar că un clasic - scrie G. Călinescu în Sensul clasicismului - nu e absorbit de evenimente, nu e surprins de ele și în momentul chiar când le trăiește, le contemplă cu un ochi străin, cu un «calm» propriu clasicului”. LIVIU LEONTE SCRIERI: Calistrat Hogaș, București, 1960; G. Topîrceanu, București, 1966; Mihail
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
capitolul Limba și stilul lui Macedonski în Istoria limbii române literare (II, 1969). Semnează studii substanțiale despre parodie, grotesc, realism, comentarii pe marginea poeticii și stilisticii moderne, precum și analize formaliste sofisticate ale dramelor lui Racine, trădând un interes constant pentru clasicism, care va rodi în cărțile de maturitate. Prima sa carte, eseul Fragmente despre cuvinte, apare în 1968. Puțini știu că P. este autorul unor mici romane: Le Miroir persan (1977) și La Sixième branche (2003). În ciuda etichetei generice de pe copertă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
ficțiunii. Altă linie ordonatoare a gândirii lui P. pleacă de la studiile românești despre dramaturgia lui Racine și conduce către prima sinteză de proporții publicată în Occident: La Syntaxe narrative des tragédies de Corneille. Recherches et propositions (1976). Meditația pe marginea clasicismului își dă întreaga măsură în L’Art de l’éloignement. Essai sur l’imagination classique (1996). Lucrarea marchează despărțirea definitivă de curentele semiotice și formalizante, în favoarea unei gândiri de tip interpretativ. Ilustrând una dintre însușirile-cheie ale autorului - coerența explicativă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
23; Florin Mihăilescu, Complement la Toma Pavel, ST, 1993, 11; Andrei Ionescu, O viziune funcțională asupra ficțiunii, VR, 1994, 5-6; Virgil Nemoianu, Arhipelag interior, Timișoara, 1994, passim; Monica Spiridon, Apărarea și ilustrarea esteticii, București, 1996, 182-186; Mihai Zamfir, În cetatea clasicismului, RL, 1996, 42; Spiridon, Interpretarea, 133-140; Glodeanu, Incursiuni, 190-195; Sasu, Dicț. scriit. SUA, 217-220; Mihai Zamfir, Prețioasele fragmente..., „22”, 2003, 677; Manolescu, Enciclopedia, 559-560. M.S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
construcției din Getica va fi mereu admirată: măreția olimpiană a lui Zalmoxis, distincția sacerdoților săi, hărnicia, tenacitatea, austeritatea spartană a dacilor, „cei mai viteji și mai drepți dintre traci” după Herodot. După cum va fi neîncetat apreciată limpezimea gândirii, noblețea stilului, clasicismul structural al autorului. Adevărate creații literare sunt eseurile lui P. Volumul Idei și forme istorice (1920) însumează patru studii de filosofia istoriei, unele cuprinzând pagini cu inflexiuni poematice, iar în Memoriale (1923) se află poeme în toată puterea cuvântului. Din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
puternică, vâna populară. Ca în Art-Nouveau linia își păstrează funcția decisivă. Culorile balcanic-levantine se domolesc prin rafinamentele estompării. Procesul are loc printr-un fel de dans al materiei picturale. Ca într-un Bizanț după Bizanț, straturile graficii se înlocuiesc mereu: clasicism, romantism, simbolism, impresionism, expresionism într-o arhitectură de o remarcabilă modernitate. Energii plastice generate de vraja dyonisiaticului cuprind formele, încărcându-le de sens. O fortăreață devine un cuib de vulturi. Amenințătoare în blândețe, umbra Vezuviului. “Pinul gracil“ și “floarea de
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
bipolaritatea serios-comic, dublată de cea ai cărei termeni sunt nobilul și trivialul, cu evidenta desconsiderare a comediei, caracterizată prin vulgaritatea subiectului și a stilului. În Evul mediu se propagă râsul carnavalesc, formă de defulare populară favorizând un comic esențialmente parodic. Clasicismul și Contra-Reforma încearcă din nou să discrediteze și să țină comedia sub control, iar tensiunile și conflictele din veacurile al XVI-lea și al XVII-lea aduc în prim plan comicul satiric. Umorul și ironia vor fi revalorificate și chiar
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
permanență taxiuri, autobuze Airport Express de culoare verde cu galben. Desigur că un mijloc rapid și convenabil Îl constituie transportul feroviar, o astfel de cale ferată fiind inaugurată În 2000. Când sosești În inima grandioasei metropole australiene, savurând atmosfera Între clasicismul colonial și modernismul occidental, ai o pornire juvenilă de a hoinări pe bulevarde, prin parcuri și grădini, muzee și galerii de artă, mall-uri și taverne studențești, să alergi pe Harbour Bridge, renumitul pod din 234 Golful Jackson pentru a
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
-lea și toată perioada secolului următor, literatura își joacă din plin cărțile. Putem considera că în această perioadă creatorii de literatură plusează, mărind miza mai mult decât au făcut-o cei de până acum. Odată cu conturarea conștiinței literare din perioada clasicismului sunt deschise căile expansiunii. Încercarea de desprindere de spațiul culturii evidențiază dorința de autonomizare a literaturii. Este perioada estetizării. Dar, în același timp, se poate observa și heterogenia cauzată de relația literaturii cu celelalte domenii ale vieții, societății etc. Pare
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]