1,924 matches
-
explică marea afinitate de legare a MBP la HLA-DR alfa 0101/DR beta 1501. Analiza structurală relevă și faptul că doar 2 reziduuri de contact primar cu TCR ale MBP p85-99 au fost conservate, pentru a stimula în mod adecvat clonele de celule Ag - specifice (HAUSMAN S. și colab., 1999). Aceasta sugerează că peptidele microbiene, care prezintă doar o secvență limitată identică cu cea a unei peptide proprii, pot activa celulele T autoreactive. Ca un corolar al celor prezentate mai sus
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
în regiunile determinante complementar (CDR) 2 și 3. Acestea sunt regiuni ale TCR care contractează complexul de molecule antigen, leucocite umane (HLA) și peptidele prezente pe suprafața celulei ce prezintă antigen. Aceste regiuni TCR sunt reprezentate fie de grupuri de clone celulare T, care aparțin anumitor regiuni variabile TCR (CDR2), fie sunt specifice pentru o singură populație de celule T clonotipice (CDR3). Deci ne putem aștepta ca populațiile de celule T reglatoare să fie specifice pentru un grup de celule T
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
care aparțin anumitor regiuni variabile TCR (CDR2), fie sunt specifice pentru o singură populație de celule T clonotipice (CDR3). Deci ne putem aștepta ca populațiile de celule T reglatoare să fie specifice pentru un grup de celule T sau unei clone specifice de celule T. Interesul pentru acest studiu provine din rapoartele cu privire la faptul că pacienții cu SM pot avea o suprareprezentare de anumite familii TCR VB. Imunizarea cu TCRVB (CDR2) și peptide CDR3-derivate în modele EAE a arătat ameliorarea bolii
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
Predispoziția genetică (prezența concomitentă a defectelor de transcriere a genelor diabetogene denumite IDDM1 - genele HLA DR3/DR4, cromozomul 6, IDDM2 - gena insulinei, cromozomul 11 și IDDM12 - gena CTLA4, cromozomul 2) s-ar materializa în „scăparea” în circulația sistemică a unor clone de limfocite T autoreactive, incapabile să recunoască unele proteine β-celulare, care devin în acest fel antigene. Împotriva lor va fi declanșat mecanismul de „neutralizare”, care va conduce în final la o distrugere autoimună a acestor celule. Antigenele β-celulare implicate în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
asupra celulelor β) sau dacă ei nu reprezintă decât markerii agresiunii anti-β-celulare, pe care nu ei au declanșat-o (13, 158). Celulele sistemului imun implicate în distrucția autoimună a celulelor β pancreatice includ: macrofagele și limfocitele T - CD4+ și CD8+. Clonele de limfocite T autoreactive declanșează în celulele β un semnal care conduce la exprimarea pe suprafața acestora a moleculelor de MCP-1 („Monocyte Chemoattractant Protein-1”). Această proteină chemoatractantă exercită o atracție atât pentru limfocitele T cât și pentru monocite, principalele celule
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
viitorul apropiat de țesuturi și de organe în vederea transplanturilor, clonarea reproductivă a oamenilor rămâne o amânare, nu fără amenințări existențiale, etice și psihice. În condițiile în care procesele clonării animalelor cunosc o serie de eșecuri, de necunoscute și de mistere (clonele mor în mod enigmatic, ca în cazul primei oi australiane clonate care a murit fără să prezinte simptome de boală sau de slăbiciune și fără ca rezultatele autopsiei să determine cauza morțiiă, tehnologia aflându-se într-un stadiu al începutului, clonarea
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
este considerată a începe în momentul ubicuizării realității virtuale, când identitatea și alteritatea se rezumă la simulacru, iar trupul la un mediu al multiplicării și al reproducerii artificiale: specia umană se vede prinsă între imaginea unei fosile și iconul unei clone. În terminologia favorită a filosofului francez, subiectul spațiului virtual, având o memorie obeză, suprasaturată de informație și obscenă în expunerea acesteia, indiferentă și lipsită de aspirație, hipnotică și simulată, este transparentizat, evaporându-se simultan cu sfârșitul istoriei și al realității
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Unul dintre cele mai frecvente postulate ale acestei mișcări merge în direcția considerării generației începutului de mileniu drept generația umană „ultimă” sau tranzitivă, punctul „singularității” sau al rupturii în evoluție, dincolo de care emerge postumanul (specii mixte sau transgenice, sisteme organic-tehnologice, clone, inteligențe artificiale etc.Ă. Un postulat contradictoriu, controversabil și vulnerabil întrucât are la bază dorința lepădării de trup și de constrângerile acestuia și simultan axarea pe corporalitate sau pe întrupare, chiar dacă în forme sintetice. De reținut că anumite valori ale
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
facultățile de filozofie au avut un parcurs similar, deși controlul partidului-stat asupra domeniului lor generase consecințe catastrofale, mergând până la înflorirea unei exegeze a „gândirii” secretarului general și a „filozofiei informale” a poporului, de la geto-daci la „poporul unic muncitor”, lumpenproletariat de clone apatice și ocazional descurcărețe, lipsite până și de himerele marxism-leninismului, deși nu de toate tiparele sale mentale (preluate de comunismul național). Universitarii din științele sociale, deseori (re)apăruți în spațiul public împreună cu disciplinele lor anihilate de ceaușism (ca sociologia și
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Critique of Liberalism Under Scrutiny”, în A Decade of Transformation, IWM Junior Visiting Fellows Conferences, vol. 8, Viena, 1999. 23. Distopia lui Huxley, arhicunoscută, e una dintre cele mai sumbre viziuni ale unei lumi viitoare populate de ceea ce astăzi numim clone; reduse la absurd, așa cum am mai arătat în câteva rânduri, comunitarismul și alte viziuni militante despre societatea postmodernă promovează fantasma unei societăți organizate ca federație a comunităților de indivizi identici, „oameni unidimensionali” (auto)definiți printr-o singură trăsătură (homosexualitate, credință
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
monosomiilor (incompatibile cu viața) sau trisomiilor, tetrasomiilor etc., uneori compatibile cu viața, dar incapabile de reproducere; - genomice - care interesează setul de cromozomi în întregime realizând aneuploidiile sau poliploidiile. După cum aceste mutații interesează celulele somatice sau germinale (sexuale) se vor produce clone celulare anormale în primul caz, care se rezumă la individ și dispar odată cu el, sau în al doilea caz se transmit la urmași rezultând un individ nou la care toate celulele sunt mutante. Atât recombinarea cât și mutația, indiferent dacă
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
publicate de cercetători străini sau români. Diferențierea xilemului, relația dintre lungimea primordiilor foliare și locul apariției primelor vase de lemn au fost studiate de Jacobs și Morrow (1957). Autorii au urmărit procesele de traheogeneză la nivelul apexului caulinar de la o clonă de Coleus blumei. De structura perilor secretori la diferite genuri de labiate s-au ocupat Soferistova (1971), Ascensăo (1997, 1998), Bosabalides și Tsekos (1982); ultimii autori urmăresc stadiile de dezvoltare a perilor secretori cu glanda octocelulară de la Origanum dictamnus, evidențiind
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
Al. I. Cuza" lași 97. TOMA C, TONIUC A., 1976 Contribuții la studiul histoanatomic al speciilor de Lycopus L. din România, Peuce (rev. Muz. "Delta Dunării" Tulcea), 5: 297303 98. TOMA C, NIȚĂ M., 1982 Observații histo anatomice asupra unor clone de levănțică (Lavandula angustifolia Mill.), An. șt. Univ. lași, s. II a (Biol.), 28: 2327 99. TOMA C, NIȚĂ M., 1985 Structura și ultrastructura țesuturilor vegetale, în: Probleme actuale de biologie, II : 90-129 București 100. TOMA C, TEODORESCU G., CANTEMIR
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
3% - procent de apariție -, a ajuns, în februarie 2002, pe locul 1, cu un procent de apariție de 61,5%. S-a estimat că, la sfârșitul lui 2002, șase din zece infecții erau provocate de Klez sau de una dintre clonele sale. Anul 2003 a fost anul câtorva atacuri... globale ale unor viermi regionali. Pe 25 ianuarie, Slammer, un vierme fileless din Extremul Orient a reușit ca, în numai câteva minute, să infecteze sute de mii de calculatoare din întreaga lume
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
diferite tipuri de radiații este reputată drept cauzatoare de neoplazii: razele ultraviolete produc cancere cutanate, radiațiile ionizante sarcoame, leucoze, cancere tiroidiene, iar razele X cancere cutanate, etc. Radiațiile acționează asupra cromozomilor determinând alterarea acestora care conduce la apariția și selectarea clonelor tumorale. Efectul carcinogenetic este dependent de doză și timp de expunere. 6. Carcinogeni virali: Există multiple dovezi ale efectului carcinogenic al unor virusuri asupra animalelor și a omului. Sunt implicați atât virusuri ADN (herpetic, Epstein-Barr, Bittner, polio) cât și virusuri
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Ştefan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1225]
-
modificări ireversibile ale AND-ului celulei stem sub acțiunea unor carcinogeni. Celulele inițiate se dezvoltă și se multiplică (creșterea). Sub acțiunea unor co-factori celulele inițiate se transformă în celule maligne (promoția). Aceste celule sunt supuse interacțiunii cu gazda selectându-se clonele ce vor dezvolta tumori (conversia). Urmează propagarea caracterizată de înmulțirea celulelor tumorale până la stadiul de tumoră „in situ”. Rata de creștere a unui țesut depinde de: numărul de celule în diviziune, durata unui ciclu cellular, numărul de celule care se
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Ştefan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1225]
-
au demonstrat că în timpul vieții se produce, în anumite celule, pierderea heterozigozității (prin mutația somatică sau inactivarea genei normale). Celulele dublu mutante (aa) nu produc deloc policistină, dispare semnalul necesar menținerii stării de diferențiere și începe proliferarea și formarea unei clone ce alcătuiește chistul. Deci formarea chiștilor (prin expansiunea clonală a unei singure celule tubulare) necesită a doua lovitură care afectează (la heterozigoții Na) gena normală a locusului PKD 1. Ca și în cazul cancerelor ereditare care se transmit autosomal dominant
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
formarea chistului. în timpul vieții, în momente diferite, se produce în anumite celule din unii nefroni pierderea heterozigoției prin mutația genei N. Celulele dublu mutante (aa) nu produc deloc policistină, suferă procesul de dediferențiere și încep să prolifereze intens, formând o clonă anormală ce alcătuiește chistul. Rezultă, paradoxal, că fenotipul ADPKD la nivel de organ/organism se transmite autosomal dominant, dar la nivel celular boala este recesivă. Ipoteza dublei lovituri explică de ce inițial sunt afectați numai un număr mic de nefroni, precum și
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
politice, un clișeu stabil și eficient. De fapt, la Iași, știm astăzi că nu ungurii (singurii actori politici corecți și loiali celor pe care îi reprezintă - adică cetățenii români de etnie maghiară) sunt sursa tuturor relelor și neîmplinirilor noastre, ci "clonele lui Mitică", ectoplasmele lipsite de coloană vertebrală și onoare, cinici și corupți, bipezi fără scrupule și caracter. Asemeni rozătoarelor mutante născute în preajma unui reactor atomic, ele s-au răspândit rapid în patru zări, ducând morbul pierzaniei peste tot. Nu, acești
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
autobiografii, de schițe de program politic, de analize subtile sau de self marketing sunt extrem de interesante. Eu nu le-am citit din perspectiva unei analize academice din spectrul studiilor de gen - nișă universitară anglo-saxonă importată și la noi de diverse "clone academice" -, ci, dimpotrivă, ca fragmente ale unui discurs de istorie orală care surprind, prin diversitatea și coloritul lor specific, elemente importante dintr-un puzzle demn de a fi urmărit. Există, bunăoară, informații inedite despre culisele deciziilor politice (în textele doamnelor
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
răspuns imun eșuat În anul 1958, imunologul australian McFarlane Burnet, elaborează teoria selecției clonale, care a devenit paradigma imunologiei moderne și pentru care el a primit Premiul Nobel. Teoria postulează că sistemul imunitar este constituit dintr-un număr enorm de clone de limfocite, corespunzător unui număr egal de antigene. Fiecare clonă este alcătuită dintr-o populație de celule identice genetic care descind dintr-o singură celulă stem, prin mitoze succesive. Prin zestrea lor ereditară comună, componentele clonei de limfocite au capacitatea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
elaborează teoria selecției clonale, care a devenit paradigma imunologiei moderne și pentru care el a primit Premiul Nobel. Teoria postulează că sistemul imunitar este constituit dintr-un număr enorm de clone de limfocite, corespunzător unui număr egal de antigene. Fiecare clonă este alcătuită dintr-o populație de celule identice genetic care descind dintr-o singură celulă stem, prin mitoze succesive. Prin zestrea lor ereditară comună, componentele clonei de limfocite au capacitatea de a recunoaște un anumit antigen, această capacitate fiind conturată
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
un număr enorm de clone de limfocite, corespunzător unui număr egal de antigene. Fiecare clonă este alcătuită dintr-o populație de celule identice genetic care descind dintr-o singură celulă stem, prin mitoze succesive. Prin zestrea lor ereditară comună, componentele clonei de limfocite au capacitatea de a recunoaște un anumit antigen, această capacitate fiind conturată în cursul evoluției de milioane de ani a speciei, timp în care specia a venit în contact cu un număr enorm de antigene diferite și a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
această capacitate fiind conturată în cursul evoluției de milioane de ani a speciei, timp în care specia a venit în contact cu un număr enorm de antigene diferite și a înscris în patrimoniul său genetic diferențierea unui număr echivalent de clone de limfocite. Este un exemplu tipic de lamarckism (principiul eredității caracterelor dobândite). Toate celulele unei clone poartă pe suprafața lor molecule identice de anticorpi care funcționează ca receptori specifici de antigene (fig. 1.5). Selecția clonală determină producerea de celule
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
specia a venit în contact cu un număr enorm de antigene diferite și a înscris în patrimoniul său genetic diferențierea unui număr echivalent de clone de limfocite. Este un exemplu tipic de lamarckism (principiul eredității caracterelor dobândite). Toate celulele unei clone poartă pe suprafața lor molecule identice de anticorpi care funcționează ca receptori specifici de antigene (fig. 1.5). Selecția clonală determină producerea de celule plasmatice secretătoare de anticorpi și o rezervă mărită de celule „cu memorie”, cu receptori identici cu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]