1,966 matches
-
-acolo-ncolo, În puterea brațelor și a spinării fratelui premilitar - eh, dac-ar fi tata, comandantul subcentrului de premilitari, i-ar fi mai ușor călugărului. Dar așa - are să-i fie tare greu - singur; cu crucea-n spate; acolo, suuus, pe clopotniță. Îl știu pe băietu-tatei - cum să nu-l știu; avem și o fotografie cu premilitarii tatei - el e În dreapta comandantului. Îl știu, cum să nu-l știu - dar parcă tot mai bine ar fi fost să fie și tata - la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
crucea. I-aș zice: crucioiul, dar știu că e păcat să zici așa - și nu zic. O duce, dar nu se mișcă - dacă-i fotografie - nici el, nici crucea văzută la altul, la alții, de-atunci, În spinare; și nici clopotnița mânăstirii nu se mișcă. Și nici amintirea: orice-aș face cu ea, oricât aș clătina-o, scutura-o, zdruncina-o, ca s-o repun În mișcare - degeaba: de parcă ar fi și ea, o fotografie, nu viața mea cea mișcătoare. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
când or să pășească dincoace de Nistru, pe al nostru... Vai și-amar de pământ! Uite, să zicem că ei vin de peste deal, din față; aici, În vale, a mai rămas un singur punct de rezistență, hai, o mitralieră În clopotnița bisericii... Ei, ce-ar face Românul ori Neamțul dac-ar ataca ei? Ce să facă: li s-ar rupe inima, dar ar trage În clopotniță! Ar trage și cu tunul, n-ar fi Întâia oară - dar numai În clopotniță, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
aici, În vale, a mai rămas un singur punct de rezistență, hai, o mitralieră În clopotnița bisericii... Ei, ce-ar face Românul ori Neamțul dac-ar ataca ei? Ce să facă: li s-ar rupe inima, dar ar trage În clopotniță! Ar trage și cu tunul, n-ar fi Întâia oară - dar numai În clopotniță, că acolo-i punctul de rezistență... Rusul are altă tactică: el pune tunurile În baterie și trage. O sută, două sute, două mii de guri de foc, câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În clopotnița bisericii... Ei, ce-ar face Românul ori Neamțul dac-ar ataca ei? Ce să facă: li s-ar rupe inima, dar ar trage În clopotniță! Ar trage și cu tunul, n-ar fi Întâia oară - dar numai În clopotniță, că acolo-i punctul de rezistență... Rusul are altă tactică: el pune tunurile În baterie și trage. O sută, două sute, două mii de guri de foc, câte are - le aliniază ca la paradă și trage; drept În fața ochilor. Un ceas, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pune tunurile În baterie și trage. O sută, două sute, două mii de guri de foc, câte are - le aliniază ca la paradă și trage; drept În fața ochilor. Un ceas, o zi, trei zile și trei nopți... Dacă un obuz nimerește și clopotnița, bine; dacă nu, iară bine pentru Rus - tactica lui nu e să obțină cât mai mult, cu cât mai puține mijloace și cu cât mai puține pierderi... - D-apăi, domțători’, ce mi-i tactica lu Tanda, ce mi-i tactica lu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe scară, cu găleata și bidineaua și că numai de la fresca gigantică se poate trece la miniaturile deplin realizate. Maestrul vorbea oarecum dezolat, fiindcă, deși împlinea condiția muncii, n-a izbutit să desăvârșească nudul băiețandrului fixat pe marele șevalet din clopotnița părăsită, unde-și făcuse atelierul peste vară. Îi lipsea capul dintre umeri, acestui trup arămiu și gingaș, superb în goliciunea lui armonioasă. Felul degajat în care se sprijinea cu antebrațul stâng de trunchiul retezat al unui arbore bătrân în luminișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nu-mi amintesc să fi văzut altceva decât pantofii Hildei în legănarea lor prin aer, cu tălpile în sus, aceeași pantofi gotici, ca două pernițe negre și prelungi, în timp ce pe pânza de pe marele șevalet, care masca fereastra dinspre apus a clopotniței, am surprins, parcă, zvâcnind, penisul somnolent dintre coapsele arămii, ale tânărului fără cap. În splendida dimineață de Septembrie, în care venisem să-mi iau rămas bun înainte de plecare, Egon mă întâmpină să-mi spună nepăsător și simplu, că Hilda mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
durere: pictorul și chipul proaspăt zugrăvit al trupului cu pielea arămie. - Eros cheamă, îmi zise Egon, măsurându-mă disprețuitor, cu mâna întinsă, arătându-mi astfel pe pânza șevaletului, frumusețea, tinerețea și iubirea, încremenite, pentru mulți ani înaintea uitării. Prin ușa clopotniței, care nu se închidea niciodată din pricina balamalelor mâncate de rugină, coborâsem câte două trepte, scara putredă de lemn. - Ramses, vreau să mor! interveni frățiorul dinlăuntrul meu, cuprins de un acces sentimental, dulceag și răsuflat. - Călușul! Unde e călușul? Făcui eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
această bijuterie, cea mai scumpă pentru mine, dintre toate localitățile din jurul Vienei, stăruie de mult o trainică bisericuță, cu zidurile cuprinzătoare de taine ferecate. Eram acolo într-o minunată dimineață de august, și priveam printre drugii ruginiți, în groapa de sub clopotniță, movila de cranii omenești, încremenită acolo, de veacuri, în haotică neorânduială. Prietenul meu m-a ajuns din urmă: „Was suchen Sie da?”. Și sublinie cu putere cuvântul „Sie”, ca să-și exprime și mai mult uimirea de a mă revedea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
relatată de cronicarul Ion Neculce în O samă de cuvinte, se spune că Ștefan cel Mare și trei copii de casă au tras cu arcul ; unde au căzut săgețile domnitorului și a doi dintre copii s-a construit altarul, respectiv clopotnița și poarta mănăstirii. Celui de-al treilea copil i s-a tăiat capul pentru că a aruncat săgeata mai departe decât vodă (39, p. 11). Mai mult decât atât, în unele legende a apărut o inversare totală de situație, datorită schimbării
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
nu știau nimic? Gândul că trăia un vis îi copleși sufletul. În a zecea zi, pe la prânz, se zări un sat. Pe coasta muntelui erau împrăștiate ca boabele de orez niște case din chirpici și drept în mijloc se înălța clopotnița bisericii. Satul acela, îl arătă Velasco de pe cal, este pe placul Domnului. După spusele lui Velasco, satul era nou și fusese ridicat pentru băștinașii indieni. Sub îndrumarea unui preot spaniol, indienii învățau aici cuvântul creștin și trăiau în pace, împărțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
altă țară pe lume!” Așadar, caută împărăția Domnului și urmează poruncile Sale. În duminica Sfântului Mihail, treizeci și opt de japonezi au fost botezați de către starețul Guadalcázar în biserica mănăstirii Sfântul Francisc de aici, din Mexico. La ora zece, din clopotniță se răspândi în văzduhul azuriu răsunetul puternic al clopotului, iar oamenii se adunară să vadă ceremonia. Japonezii stăteau așezați pe două rânduri și țineau în fiecare mână câte o lumânare. Starețul, care stătea în fața lor, îi întreba: Crezi în Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în fața bisericii și ținut 24 de ore sub amenințarea mitralierei, sovieticii considerând că rușii de rit vechi le sunt ostili. Într-adevăr, în momentul în care s-au apropiat de sat au fost câțiva care au tras în ei din clopotniță. Deci, ca să revin la idee, nu sunt scriitor minoritar, pentru că nu scriu în limba minorității din care provin, ci scriitor de limbă română, dar în ceea ce privește originea mea, chiar dacă unii încearcă să facă din asta un adevărat caz, nu am ascuns
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Dar uneori, când nu mă străduiesc, când mă joc cu fetele sau când stau în biroul meu gândindu-mă la lucruri ce nu au legătură cu trecutul, se produce o explozie, ca la bombele din avioanele aliaților ce zburau deasupra clopotniței din Westertoren și văd iar lumea așa cum o vedeam în timpul acelor raiduri aeriene: clară, albă și orbitoare. Aud chiar și sirenele și simt mirosul de fum. Acum câteva luni a izbucnit un incendiu pe șantier și Harry se tot plângea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
De la monumentul de marmoră, a părinților mei în care dăinuie sufletul ETERNITĂȚII. Sub umbra nucului îmbătrânit de veacuri ce suspină cu-n EROS tăcut și vinovat de atâtea asfințituri. Îmi iau ADIO, de la plopul de vise, unde priveam mormintele suferinde. Clopotnița bisericii ce rămâne de veghe în plâns de veșnicii. Turnul bisericii ce se ascunde, după marginea asfințitului și mi se pare atât de ciudat, când retrăiesc un pământ de uitare a unui ȚINTIRIM DE SAT. Dar școala în care am
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
locului. Străinul nostru n-a mers pe drumul care are multe cotituri spre sat, ci a urcat cărarea care o lua la dreapta peste o culme domoală de deal. Când a ajuns pe culme, în fața lui a văzut cimitirul cu clopotnița chiar la intrare. A coborât pe cărare, sărind peste firicelul de apă, a ajuns la cimitir unde s-a închinat. După ce a trecut de cimitir, sus, sub geana dealului a văzut un pâlc de salcâmi răsăriți acolo ca să oprească venirea
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
colorate, de parcă pentru ele În fiecare zi ar fi fost Paștele, după care biserica luă foc și arse până-n temelii. Unii puneau incendiul pe seama părintelui Fadei, care, fiind un pic cam abțiguit, se urcase, În mână cu un sfeșnic, În clopotniță ca să alunge cucuvelele ce se aciuaseră pe acolo și la coborâre dăduse foc la niște pânze de păianjen. Alții aruncau toată vina pe umerii pălimarului Condrat, care, după cum se știe, era un necredincios, luând de atâtea ori numele Domnului În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu duhul său copacul. Frunzele mesteacănului prinseseră parcă grai. Fiecare frunză Îi vorbea pe limba ei sau poate că Înălța o rugă În miez de noapte către cer. Și stolul acesta pestriț de păsărele ce se odihnise mai Întâi În clopotnița bisericii năpădite acum ciripea de zor În ramurile unduioase, turnate parcă din argint de un meșter iscusit. Extraterestrul Își ridică ochii săi mari, umezi, din farfuria În care se mai aflau câteva măsline, o bucățică de brânză și resturile rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la icoane, căutând să scape satul de năpastă. Puhoiul de ciori creștea În fiecare zi. Stoluri negre soseau de dincolo de graniță. Poposeau pe stâlpii de telegraf, pe vagoanele de marfă staționate În gară. Înnoptau pe acoperișul școlii, se aciuau În clopotniță, Își curățau pliscurile de crucile Înghețate. Dimineața Își luau zborul, topindu-se la orizont, și seara se Întorceau la cuiburile lor, ce semănau cu niște mușuroaie. Veneau tot mai multe și mai multe. Zadarnic trăgeau clopotele. Zadarnic bătrânii ieșiseră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu pierderi foarte mari. Grupa noastră a rămas pe jumătate. La Cuza Vodă fiind un singur batalion față-n față cu mai multe am fost căsăpiți. La Bujoru, după ce am ajuns la ieșirea din comună, trupele noastre sunt atacate din clopotnița bisericii cu focuri de mitralieră. Răsfirare. Camuflare. O grupă a reușit să-i facă prizonieri pe atacanți. Se pare că erau evrei fiindcă nemții, echipa lor de pedepsire a strâns bătrânii, femeile și copiii evrei din sat, i-a dus
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
adevărul migra de la o buche la alta, scoțându-și capul său de vierme ba aici, ba colo, În paginile subțiate de atâta răsfoit, Oliver fu nevoit să le decupeze una câte una cu lama și apoi, adunându-le grămadă În clopotniță, să le dea foc. Făcând această operațiune, masterandul era ferm convins că adevărul ultim ascuns În Epistolele lui Pavel Își va arăta În flăcări adevărata sa față, iluminând tot schitul, Însă adevărul ultim se ascunse Înăuntrul focului, iar după ce vâlvătaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
afectată de carii, unde Își făcu sălaș, pregătindu-se să pătrundă până-n carnea și măduva Învățăturii lui Iisus; În schimb, starețul Pahomie și enoriașii ce se rugau În schit, simțind miros de lemn Încins, năvăliră cu mic, cu mare În clopotniță, și, smulgându-i lui Lawrence frânghiile din mâini, Îl legară fedeleș și-l duseră, Într-o căruță, la spital, unde masterandul fu supus unui tratament destul de drastic - sedări cu neuroleptice și injecții cu hormoni... Aici, Oliver descoperi și alte adevăruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se Înroșească. Starețul Își ridică barba către ceruri și-l afurisi. Oliver Îl blestemă, la rândul său, bătând din aripi și cântând, În semn de deșteptare, cucurigu de trei ori. După care, deschizând o ușiță În perete, se urcă În clopotniță. De acolo Oliver, legănându-se pe frânghie, Își transmise prin intermediul clopotelor adevărul până adormi. Se trezi a doua zi tronând pe un taburet Înalt În mijlocul unei camere imense, Înconjurat de o groază de halate albe, care notau tot ce spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cetăți din Apus. Civilizația noastră e sortită să se petreacă în virtual și interior. Neputând clădi în afară (e și prea târziu și prea zadarnic pentru aceasta), în inimile noastre se cade să întemeiem: turnuri vibrătoare, speranței; aurite bolți, laudei; clopotnițe, adâncimi soarelui netemporal. Iată sensul Cetății voastre lămurind din Craii de Curtea-Veche. Și astfel, v-am arătat pentru ce trebuie iubită această carte. realității noastre pretindea zadarnic de la mine rânduire și exprimare. Concluziile oscilau nelămurite, ca aburul. Când iată că
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]