KorAP: Find »[drukola/base=coadă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...70 71 72 ...662 >

16,530 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

lovește întîi în cel mic... Pariez că la asta ți-e gîndul! Așa-i? Nu, scutură Lazăr din cap, stingherit de prezența profesorului mi-e ciudă pe vremea asta... Fata se ridică de pe scaun și se retrage, iar Lazăr, cu coada ochiului, observă privirea mustrătoare a profesorului urmărind-o. "Cum poți privi așa, maestre, un spate atît de feminin?! gîndește Lazăr. Te pomenești că nu-ți plac fetele în blugi, că, dacă-mi amintesc bine, erai tare galant cu studentele." În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
soarta orașelor mici. Maria Bujoreanu tace. Împarte bucățica de carne în fărîme, hrănindu-și cățelușa, jenată de prezența celor din jur, în ochii cărora vede numai reproș pentru grija ce o poate purta acestui animal. Odată, în Iași, stînd la coadă la carne, a cerut o bucățică mai macră, pentru cățel. A ieșit o zarvă de parcă ar fi spus cine știe ce măscari. "Noi abia reușim să găsim carne pentru copii și dumneata..." "Un copil, de la leagăn, nu ești în stare să ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
am agreat vreodată absurdul. Cu puțină imaginație, însă, inversînd sexul personajelor, tragedia oedipiană poate, eventual, avea loc... Da, desigur, încuviințează ferm bătrîna cu ochelari devine tragică situația noastră aici. Bătrîna, cu cățelul în brațe, tace. Discret, încearcă să-și șteargă coada ochiului cu colțul năframei, din care iese capul mic al cățelușei. Alături, vecina cu ochelari, vorbește întruna despre cît de bine i-au ajuns ceilalți doi copii, aducînd uneori vorba și despre Coca, pe care o deplînge că, la frumusețea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să-i aprindă o lumînare, c-așa-i stă bine unui fiu! Bine; dar chestiunea e alta; ce vină am eu că-s fiica lui Săteanu?! se umple de furie Doina, ripostînd. De ce deviezi discuția?... Ei da, nu stau la coadă la carne. Asta înseamnă că, dacă vreau să fac ceva în viață, să nu-mi fie rușine de mine însămi, trebuie s-o iau razna, să merg incognito pe vreun șantier, ca-n filmele noastre proaste, teziste?! Înseamnă că oamenii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ar fi fost acum doamna Teofănescu, desigur. Dar maică-sa? M-ar fi uitat, cred. O aventură și atît, ceva aducînd mai degrabă a viol. "Mamă, ți-l prezint pe domnul Teofănescu." Era înalt, frumos, manierat..., l-am zărit cu coada ochiului. Păcat că nu l-au lăsat să-și etaleze mușchii! Trebuie să-l fi iubit mult Maria, cred că-l mai iubește și acum. Iar maică-sa mă ocolește (nu cred că mă urăște cu patimă) pentru o declarație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Da' mama ca femeile n-are ce face: "dă-ți copchilul, fă, la școală; io-te, ai cărțile de la al meu, la internat duci alimente..." Și an de an i-am dat lui Corneluș cărțile mele. Eu, premiant; el, pe la coadă; ce să-i faci ?, învăța de pe cărți uzate. Erau săraci acasă; sărăcie moștenită de la regimul trecut, că ăia nu dădeau de pomană. Vara, cîtu-i ziulica de lungă, alde Vrabie stăteau sub gard la umbră și reclamau la comună pe cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
î" prelung, după care vrea să se retragă; înainte însă de-a izbi portiera, mai spune: Cu ochii la domnișoara asta frumoasă poate boțești vreo mașină. Unde-i o femeie frumoasă bombăne el, plecînd spre microbuz își bagă și Dracul coada... Vlad pornește motoarele, ocolind cu grijă mașina destroienită. Paula deșurubează capacul termosului, umplîndu-l cu cafea. Poftim, să poți fi treaz, atent la șosea. Mulțumesc! îi întoarce Vlad capacul gol, dar imediat ce fata îl ia, el îi prinde mîna. Mai ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-l părăsesc acum, vor fi mereu alte Coca Muraru..., alte.... Are dreptate Mihai: unii au riscat împărății..., au..." Milițianul fluieră din răsputeri, gata să-și dea duhul, dar Maria, reîntoarsă către spital, nu-l ia în seamă. Vede doar, cu coada ochiului deschis încet, cum din stînga se repede spre ea lama unui plug, ca un val argintiu, către care ea se rotește brusc, să-l întîmpine cu fața, ca vara, valurile, la intrarea în mare... Lovitura se produce la mijloc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

Alcoolicilor Anonimi. Fu izbită de imaginea burții revărsate a Geenei, care arăta de parcă și-ar fi îndesat o pernă sub marginea topului stretch. La fel de izbitoare era și coafura etno a femeii. Șuvițele groase și negre fuseseră adunate într-o singură coadă prinsă în vârful capului și împodobită cu șiraguri de mărgele din imitație de chihlimbar. Figura îi era cel puțin ștearsă, iar pieptănătura neglijentă n-o făcea nici ea mai memorabilă. — Bună, sunt Geena, spusese ea, chiar înainte ca Dave 2

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Margoulies punea deja ceva la cale. Îl „trata“ pe Bull cu același cinism cu care Ribbentrop negocia cu Molotov. Un jurământ ipocrit îl înlocuise pe cel hipocratic. *** Bull era în farmacie cu rețeta strânsă în pumnul grăsuliu. În fața lui, la coadă, doi drogați își luau doza de metadonă. Se îndepărtaseră de tejghea doar până la cordonul care separa un raft cu produse spongiforme de restul încăperii și acolo se opriseră să bea cu lăcomie licoarea dulceagă. Într-un colț al farmaciei, un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

păduri. Principalele zone păstorești sunt: Mongolia Interioară, care este cea mai mare zonă păstorească din China și unde cresc rasele de cai și vite Sanhe și altele; Xinjiang, cu rasele specifice de oi cu lână fină Xinjiang, oile Altai cu coadă mare și caii Yili; Qinghai unde cresc, în principal, iacii, dar și caii Hequ, renumiți în lume; Tibet, principala zonă crescătoare de iaci. Resurse miniere China are bogate resurse miniere, până acum fiind descoperite 172 de zăcăminte, însă, rezervele medii

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
în timp, dar din fericire și-a păstrat aspectul inițial. Zidul cetății, lung de peste 6 km, cu o înălțime de 12 m, are șase porți. Poarta de sud are forma unui cap de broască țestoasă, iar cea de nord redă coada acesteia. În concepția tradițională chineză, broasca țestoasă este simbolul longevității. Forma cetății seamănă cu o broască țestoasă, un mesaj ce simbolizează faptul că cetatea antică Pingyao va fi puternică și durabilă. Orașul este străbătut pe axa sud-nord de străzi mari

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
descrisă în Biblie în primele trei capitole din Cartea Genezei: "Dumnezeu a creat omul și femeia după chipul și asemănarea Sa". În legendele mitice ale Chinei, ființele umane au fost create de zeița Nüwa, care avea corp de om și coadă de dragon. După ce Pangu a reușit să despartă cerul și pământul, zeița Nüwa călătorea nestingherită în spațiul dintre pământ și cer. Cu toate că pe pământ existau pomi și flori, păsări și animale, pești și insecte, atmosfera era moartă, pentru că nu existau

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
a lungul Fluviului Galben. În clipa în care și-a văzut chipul frumos reflectat în apa fluviului, a știut ce trebuie să facă și a început să realizeze statuete din nămolul luat din albia fluviului, după imaginea sa, însă în loc de coadă le-a făcut două picioare. Nüwa a suflat apoi peste ele și acestea au căpătat viață, putând merge și vorbi și le-a dat numele de oameni. Cei care au primit de la zeiță forța Yang (principiul masculin), au devenit bărbați

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
clipe, unul se ridică în picioare și, plin de sine, exclamă: "Am terminat șarpele de desenat. Vinul este al meu!" și înșfăcă ulcica. Aruncând însă o privire la colegii lui, văzu că unul abia desenase capul șarpelui, altul nu terminase coada acestuia. Atunci, omul nostru, foarte îngâmfat, ce-și spune? Hai să mai fac șarpelui meu și câteva picioare! Să fie mai frumos!" Zis și făcut. Dar între timp, un alt slujbaș termină desenul, îi smulse din mână ulcica și îi

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
metodă este croirea unei pânze de bumbac sau mătase sub forma unei pungi, care este umplută cu rumeguș sau tărâțe, pe care se pictează, brodează, decupează sau desenează figura tigrului. De obicei, tigrul din pânză are capul, ochii, gura și coada exagerat de mari, imagine care îi conferă un aer curajos și totodată simpatic. Cu ajutorul tigrilor confecționați din pânză, oamenii alungă duhurile rele și se feresc de boli sau exprimă, dăruindu-le, urări de bine ocazionate de sărbătoarea Duanwu sau cu

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
de pești prin gura cărora se credea că ar putea țâșni apă în caz de incendiu, având astfel un marcant rol apotropaic. Cu timpul, statuetele de pe acoperișuri au câștigat în varietate, apărând noi tipuri de reprezentări de pești sau de cozi de dragon, însă cu aceeași semnificație. În afară de acestea și alte animale purtătoare de noroc și fericire au devenit, treptat, subiecte pentru ornamente. Aceste sculpturi din ceramică, porțelan sau sticlă aveau același rol ca animalele fabuloase, apărători în caz de incendiu

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367

ca o durere de măsea a dispărut din mine în vreme ce coboram treptele la Hollywood Multiplex ca să intru la După-amiaza unui torționar. În sălile alăturate Atacau Clonele, Stăpânul Inelelor își desfășura orgia de imagini computerizate până la idiotizare, Harry Potter zbura pe coadă de mătură peste câmpia desenată electronic, Brad Pitt mai scotea din buzunar încă o sculă inteligentă pentru spart bănci, coca și popcornul curgând în valuri păreau și ele crescute din spuma neoanelor... M-am așezat într-un fotoliu, nou și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
plăti. România e aliatul Americii, ca și Spania. Armata română defilează în pas NATO. Am trimis trupe în Irak. Moartea a intrat în Europa. Nu ne rămâne decât să sperăm că Al-Qaida va proceda potrivit clasamentului care ne plasează în coada Europei, de-acum și după Bulgaria, și ne va lua la urmă. De fapt, nu suntem nici măcar acolo, ci în neant, unde ne trimite aceeași Europă, nu Al-Qaida: canalul Euronews a anunțat ieri, obsedant, ore în șir, că străinii uciși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
fără curgere, un imens bloc de cristal în care sunt prinse imagini ca insectele cretacice în chihlimbar? Filmele existau înainte ca Edison și Lumière să-și inventeze aparatele și continuă să existe și după ce se aprinde lumina în sală. La cozile imense de luni dimineața erau și bișnițari. Specula cu bilete de Cinematecă! o minune pe care n-o s-o mai văd în vecii vecilor. Cei mai mulți erau profesioniști - niște hominizi care se mutaseră de la Scala și Patria, că era vad la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
bișnițarul de bilete, nu se umilea să stea pe scaunele numerotate ale sălii, locul lui era deasupra noastră, pe scenă, și n-avea număr. Zăceam într-o dimineață vineție de început de iarnă, zgribulit în pufoaica de șantierist, la o coadă de cel puțin 3 ore. Mexicanul meu era pe aproape, făcuse câteva biznisuri, își îndesa banii în buzunare. „Hai, bă, să machim ceva la geamuri multe, că m-am căcat pe mine de frig!” îi zice un hominid din branșă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
din cap: „Nu, bă, intru acuma la film!”. Hominidul scuipă nervos: „Băi, ești diliu la bilă, ce pizda mă-tii vezi acolo? Te-ai țăcănit, ai luat-o și tu pă urmele lu’ ăștia?” și a mai scuipat o dată spre coadă. „Nu, bă, ești prost, e un film mare ăsta, l-am mai văzut de două ori, e cu patru mari actori”. Așa a zis Pancho Villa, stimați cititori ai zilei de azi, să-nțepenesc, mai ieftin n-a lăsat-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
bască trasă până în sprânceană. Faptul că nu era destul de bătrân îi făcea hidoșenia și mai greu de suportat. Mirosea îngrozitor. Hidoșel vedea toată ziua filme și povestea filme. Cred că era singurul care văzuse mai multe decât mine. Stătea la coadă și vorbea cuiva de lângă el. M-a fascinat de la bun început faptul că rostea corect numele actorilor, oricât de grele - Siân Philips, Charles Laughton sau Daniel Olbrychski - și titlurile în original ale filmelor: La caduta degli dei - Visconti, Ugetsu Monogatari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
Clark, Toshiro, Alberto, Innokenti... Uneori încerca să imite sunetele și muzica. Am vrut să știu cui povestește, să văd cum arată un prieten al lui Hidoșel - atunci am înțeles că el vorbea tuturor și nimănui, nu cunoștea pe nimeni de la coadă. Oamenii nu îl ascultau, îi enerva și îi dezgusta. Pe mine mă atrăgea într-un mod ciudat, ca o imagine veche, pierdută în ceața timpului. Hidoșel era filmul meu de afară. M-am așezat lângă el și încercam să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
un vid de simțire poetică. Am aceeași senzație de stinghereală ca lângă o frigidă care mimează cu sârguință disperată orgasmul. Și mi-e milă de hârtia bună, plină și netedă, pătată de târâșul „necuvintelor”, creaturi nevertebrate, scalariforme, capul semănând cu coada, le tai în două, le tai în trei, în câte câți vrei, bucățile o iau care-ncotro și nu sunt cu nimic diferite de întreg. Lasă să plouă pe șosele/ Dând tufelor un verde pur/ iradiind cu frig și spume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]