5,430 matches
-
cu atenție apropierea prelatului. — Bătrânul care vine acum? întrebă cu un vag accent de ironie, arătând într-acolo cu capul. Sebastianus nu avu nevoie să se întoarcă pentru a se convinge. — Da. El e autoritatea aici. Cu pumnii proptiți în coapse, Balamber zâmbi sarcastic și observă: — în sfârșit, până la urmă, voi, romanii, vă refugiați totdeauna sub sutana unuia dintre acești preoți. Frumos neam de dominatori! Sebastianus tocmai își pregătea replica, când auzi, purtat de un suflu de vânt cald, un sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
într-o parte, rotindu-și fără țintă sabia, pentru a putea înainta, în vreme se privirea i se încețoșa. Dar Frediana nu-i dădu răgaz și, după un duel scurt, printr-o altă lovitură directă, îi înfipse sabia în încheietura coapsei stângi. Căzu în genunchi în fața ei. Sprijinindu-și vârful săbiei în pământ și agățându-se de ea cu amândouă mâinile, încercă să se ridice, însă fiica lui Waldomar îi îndepărtă cu un picior arma. Balamber se prăbuși la picioarele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
hăul toboganului și înghițit de această cetate silvestră. Se priviră îndelung, față în față. Bătrânul reglându-și respirația și pulsul, Jordan Augenstein von Saxa așteptând senin într-un jilț domnesc la care fuseseră adaptate roți mari cu spițe. Picioarele și coapsele inerte erau înfășate într-un halat arăbesc din păr de cămilă. Pe bustul gol și costeliv era o duzină de lipitori mari și grase. Trupul lui Jordan era atât de stafidit, încât bătrânul se gândi dacă această activitate are menirea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
rău pe dinții mici, aspri de dorințe și făgăduințe, înainta din lan spre un flăcău tomnatic (care stătea lângă o colibă de frunzar) o țărancă tânără, cu un tulpan verde răzvrătit pe cap, o femeie subțire, cu părul cânepiu, cu coapsele fine în rochia de cit, cu sânii mici, desculță, cu gleznele goale. Flăcăul stătea nemișcat, zâmbind. Femeia încordată îl sidera cu ochii ei scânteietori, împlîntați în ochii lui nesiguri. Dar flăcăul scund nu era o altă ediție a crâșmarului din
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Fatalitatea cu care era mânată femeia spre el, zâmbetul lui și mustața leneșă de om pasionat se opuneau oricărei apropieri între cei doi bărbați de pe valea Ozanei. Trăsura noastră zgomotoasă a trecut inexistentă pentru femeia teribilă cu sânii mici, cu coapsele fine, cu gleznele goale. Lipsit de orice estetică, înconjurat de un peisaj monoton și trist, cu cele două biserici dinlăuntrul "zidului" una lângă alta (ceea ce dă, nu știu pentru ce, o impresie sinistră și funebră), cu aghezmătarul din față, cupolă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
diverse ipostaze, să-l privească nu numai de la distanță mai mare sau mai mică, ci să-l și pipăie cu degetele sale grăsulii, să-l simtă cum palpită și cum se Înfige apoi cu o durere Înspăimântător de dulce Între coapsele sale Întredeschise, nechezând ca un armăsar nărăvaș; durere ce-o făcea să scoată gemete teribile care puteau scula până și morții din mormânt. Atunci când simțurile se Încălzeau, pudoarea Mașei devenea vulnerabilă. Atunci, În nebunia Îmbrățișării, nici un gest nu i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu cele trei țevi de plumb orientate spre pubisul ei de culoare aurie; țevile se lăsau mai jos și mai jos, În timp ce testiculele de bronz răsunau ciocnindu-se de genunchi și ciocnindu-se unele de altele, rotindu-se amenințător deasupra coapselor sale Întredeschise Într-o neobișnuit de tandră și melancolică așteptare. În timp ce Extraterestrul se străduia să curețe de pieliță o feliuță de salam rămasă În farfurie, pe Mașa o apucă din nou transpirația. Fusta ei foșni pe lângă scaun, cu intenția aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
un fum, ce acoperi podeaua. Imaginea entității cu trei țevi de plumb orientate spre pubisul ei de culoare aurie Îi reveni În memorie; țevile se lăsau mai jos și mai jos, În timp ce clopotele de bronz răsunau rotindu-se amenințător deasupra coapselor sale cuprinse de o febrilă și În același timp placidă așteptare. Organul Extraterestrului, lung și subțire, aducând cu un tirbușon, și pâlnia spiralată căpătau forme și proporții neobișnuite În Închipuirea Mașei. „Nu cumva nemernicul mi-a făcut pocinogul, că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
gata cu schmaltz-ul ăsta de Weimar. Las-o moartă, Margotte!“. Acea Întrerupere virilă, puternică nu avea să mai fie auzită vreodată În camera asta șuie. Margotte era scundă, rotunjită, Împlinită. Picioarele-i În ciorapi negri de plasă, În special sub coapsă, erau atrăgător de pline. Când stătea jos, Își Întindea un picior ca dansatorii, cu arcul tălpii curbat Înainte. Își punea pumnul mic și puternic pe coapsă. Arkin Îi spusese odată unchiului Sammler că era un instrument de primă clasă cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
era scundă, rotunjită, Împlinită. Picioarele-i În ciorapi negri de plasă, În special sub coapsă, erau atrăgător de pline. Când stătea jos, Își Întindea un picior ca dansatorii, cu arcul tălpii curbat Înainte. Își punea pumnul mic și puternic pe coapsă. Arkin Îi spusese odată unchiului Sammler că era un instrument de primă clasă cât timp era țintită În direcția care trebuia. Era un suflet bun, Îi spusese el, dar bunătatea aceea energică putea fi pusă În fapt teribil de greșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
bereta și cu haina pe el, căci ea avea nevoie de aer curat. Venea cu materiale de curățenie În sacoșă - amoniac, hârtie menajeră, Windex, ceară de parchet, cârpe. Ieșea pe pervaz să spele geamurile, lăsînd cadrul ferestrei În jos până la coapse. Micile tălpi de la pantofi Îi erau Înauntrul camerei. Între buze - o rafală de senzualitate de un roșu aprins, asimetrică, sceptică și cărnoasă, de afacere-și-vis - țigareta mocnind la capăt. Mai era și peruca, un amestec de păr de iac și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
parodie, de autopersiflare, o satiră asupra lucrului-În-sine. Mae West Îl avea. Senatorul Dirksen Îl avea. Puteai surprinde sclipiri de stranie răzbunare a minții Împotriva lucrului-În-sine la Angela. Se punea picior peste picior pe un scaun prea fragil să găzduiască asemenea coapse, prea drept pentru șoldurile ei. Deschidea geanta după o țigară, iar Sammler Îi oferea un foc. Ea Îi iubea bunele maniere. Fumul Îi ieșea pe nări și ea Îl privea, când era În formă, veselă cu o notă de viclenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Florida, ar fi procesul cu compania de asigurări sau ar fi măcar Wallace. Ar fi Angela. Temperându-și marea sa afecțiune luminoasă, amestecând dragoste părintească cu Înjurături, Gruner mormăia „Javră“ de câte ori se apropia fiica lui cu toată carnea În mișcare - coapse, șolduri, piept expuse cu o oarecare inocență falsă. Probabil Înnebunind bărbați și Înfuriind femei. În barbă, Gruner spunea „Vacă!“ sau „Pizdă Îngălată!“. Totuși pusese bani deoparte pentru ea ca să poată trăi frumos din venit. Milioane de doamne corupte, vedea Sammler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o să Încetezi cu prostiile astea legate de sex. — Mă duc să văd dacă s-a trezit, spuse Angela și se ridică. Silueta ei moale și greoaie era Îmbrăcată Într-unul dintre nenumăratele costume. Picioarele, dezvelite până În partea de sus a coapselor, erau Într-adevăr foarte puternice, aproape grosolane. Fața Îi era În acea clipă palidă ca a unui copil și moale sub șapca micuță de piele. Când se desprinse de scaunul de plastic, iar seara era chiar caldă, se Împrăștie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ce se poate. Dar sper că nu e prea pierdută. — E genul căreia Îi place să-și exercite puterea de femeie, la femme fatale. Fiecare mit Își are dușmanii naturali. Inamicul mitului bărbatului distins este la femme fatale. Între acele coapse, viziunea pe care un bărbat o are despre sine este pur și simplu asasinată. Dacă i se năzare că este atât de deosebit, o să-i arate ea. Nimeni nu e atât de deosebit. Angela reprezintă realismul rasei, care În permanență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a ceva organic de straniu. Imaginea fugară a Întregimii Shulei pe care o surprinsese cu o seară În urmă Îl făcu acum să Îi simtă greutatea specifică, așa cum călca pe iarbă. Era evocată Întregimea corpului femeiesc, tot numai piele albă, coapsele, torsul, picioarele Însele, pântecul cu organele sale și părul creț care i se ițea răzleț de sub basma. Totul vizibil și aproape palpabil. Și chiar despre plante, cine știa tot adevărul? Se uitase Într-o seară Împreună cu Margotte pe un canal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de un val de nerăbdare față de șoferii acestor mașinării uriașe și fără scop, dar apoi valul de emoție Îl părăsi, avântându-se dincolo de el. Transportat În liniștea aerului condiționat de puterea fără de vuiet a motorului, se aplecă Înainte punându-și coapsele pe dosul palmelor. Evident, Elya considera că e de datoria lui să păstreze Rolls-ul. Nu-i trebuia o mașină așa de prestigioasă. Nu era ca și cum era producător pe Broadway, bancher internațional sau milionar al tutunului. Unde Îl ducea? La biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de altă parte, enervată. Trăgea din răsputeri. Până și să se Încrunte i se părea dificil. Ceva o Împiedica. La o bluză de satin decoltată purta o fustă mini. Nu, se răzgândi Sammler, era o minifustă, o fâșie verde peste coapse. Părul vopsit În șuvițe era strâns sever la spate; pielea era plină de calități femeiești (hormonii). Pe obraji se odihneau cercei mari de aur. O femeie voinică, bine făcută, Îmbrăcată copilărește, jucându-se erotic de-a puștoaica, nu exista posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dar ea Îi povestea diverse. Nu dorea să-și amintească, dar Își amintea tot. Iar Angela chiar era o frumusețe. Era mare, dar o frumusețe, o femeie tânără și sănătoasă. Femeile tinere și sănătoase Își au nevoile lor. Picioarele ei - coapsele aproape dezvelite de fâșia verde de fustă, ea, erau superbe. Horricker avea să sufere, știind că a pierdut-o. Sammler Încă mai cugeta. Obosit, amețit, deznădăjduit, Încă se mai gândea. Tot conectat. La realitate, adică. — Wharton nu e un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lucruri în ceea ce-l privește este cum își închipuie el că e extraordionar de obrăznicuț și șocant - o iluzie pe care femei precum Antonia se grăbesc să i-o întrețină. — O, Bill, făcu Antonia din nou, strângându-și fusta în jurul coapselor. — Nu-ți face griji, se întoarse Bill spre Sheba, o să te obișnuiești cu întunericul. Apoi îi zâmbi mărinimos - mărețul domn care îi dădea voie să pătrundă în mica enclavă a prieteniei sale. Și, în timp ce o măsura din ochi, am observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
spontană și veselă. Spre surpriza - și doar a lui - Pabblem, copiii s-au dovedit a fi o mare frână în acțiune. Timp de cincisprezece minute bune toți profesorii au stat pe băncile reci, încercând să-și încălzească mâinile vinete între coapse, în timp ce cele trei fete și băiatul care fuseseră aleși și-au exprimat obiecțiile perfect rezonabile față de ideea de a sta pe umerii lui Pabblem sau ghemuiți în spatele lui vârându-și capetele printre picioarele sale. După un timp, s-a declarat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Jina nu vedea nimic altceva decât apă și pietre. Nivelul apei era scăzut, dar totuși râul era mai adânc decât era ea înaltă. Din când în când, câte-un bolovan de pe fund o lovea în genunchi sau o mușca de coapsă. Jina a încercat să-și ridice picioarele la suprafață, înspre în față, dar râul o tot răsucea. Canalul s-a îngustat și-a făcut un cot scurt spre stânga; Jina a început să capete viteză. Vesta mare a lui Zach
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ridicat în picioare. În albia râului se împleteau cam douăsprezece canale cu curenți diferiți, care se loveau de pieptul lui Drew. Mary a privit cu invidie cum un fuior de apă s-a scurs pe șoldul bărbatului, un altul pe coapsă, iar un alt treilea în lungul cicatricei de pe lateralul unuia dintre genunchi. Femeii îi venea s-o scuture pe maică-sa, ar fi vrut s-o întrebe ce-o rănise pe ea. Dar, cel mai mult, își dorea ca, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fum și Zach a realizat, cu mare regret, că, de fapt, nu era mort deloc. La trei luni după ce fusese târât înăuntru, bărbatul a ieșit din cabană cu pași împleticiți. Și-a croit drum prin zăpada care-i ajungea până la coapse, a ajuns până la râu. Pearl l-a găsit și i-a arătat haina de lână și vesta de salvare a Jinei. I-a spus că soția lui murise. Trupul ei fusese recuperat și scos din apă, salvatorii plecaseră demult - renunțaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
că nu. Drew a condus grupul către clădirea principală a fermei, ca să afle ce noutăți se mai primiseră. Mary a rămas pe plajă. Apoi s-a îndreptat către râu și-a continuat să înainteze până când apa i-a ajuns în dreptul coapselor. S-a aplecat și-a căutat printre pietrele de pe fund, până când a găsit una plată. Până atunci nu-și pusese prea multe dorințe, așa că a luat-o cu începutul: a cerut pace, bucurie, curaj și pasiune, a cerut ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]