3,215 matches
-
În galeriile din Creta, oameni condamnați la moarte pentru că huliseră taurul. A vorbit de bărbați care, cufundându-și trupul În arzătorul sânge al unui taur, ajunseseră nemuritori. Montenegro a dat să evoce o coridă sângeroasă, cu tauri ce aveau vârfurile coarnelor Împodobite cu bile, la care asistase (sub dogoarea soarelui provensal) În arena din NÎmes; dar Muñagorri, dușmanul oricărei mărturisiri de ordin spiritual, a spus că În materie de tauri Anglada era un simplu băiat de prăvălie. Tronând Într-un enorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Keiron, În pofida agilității muntenești cu care el s-a pus la adăpost. Ovina, departe de a fi o machietta mai mult sau mai puțin apocrifă, s-a dovedit a fi un merinos rambouillet de stirpe australiană, desigur că nu fără coarne argentiniene care să-și lase urmele În respectivele zone de interes. La fel ca roza lui Urbas, chiar dacă În chip mai contondent și mai impetuos, ovina dătătoare de lână nu era o fină fantezie a artei, ci un indubitabil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
resemnare sau ironie, Oare? În cărțile altor autori e obligatoriu să admitem scindarea, fisura dintre conținut și titlu. Ne comunică, oare, cuvintele Coliba Unchiului Tom toate elementele acțiunii? Când articulezi Don Segundo Sombra Înseamnă, oare, că ai exprimat fiecare dintre coarnele, grumezele, labele, spinările, cozile, biciuștile, păturile de sub samar, samarele, șorțurile de piele și desăgile care formează in extenso volumul? Chez Loomis, În schimb, titlul e Însăși opera. Cititorul observă, minunându-se, coincidența riguroasă a ambelor elemente. Textul lui Prici constă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
veridic, s-a sastisit dă Tubiana Pasman, să uită acum după donșoara Inés Tejerina, care ie nepoata dă sânge a lu doamna de Tejedor, care a dat balu. Tejerina ie o dulce mahără socială, coconară și jună. Îi caută În coarne lu Cufărașu; uneori Îmi vine pă chelie să merg la Institutu Pasteur să-mi facă injecții dă invidie. Da Cufărașu știe ce face; vrea ca femeile să fie sclave la despotu care Îl are iel În sânge și, ca s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pună castraveciori murați în hamburger! Dar tata dispăruse deja. Toată seara, fără nici un pic de rușine, m-am ținut scai de Helen, în speranța c-o să spună ceva legat de Adam. Sigur c-aș fi putut să iau taurul de coarne și pur și simplu să-i cer numărul de telefon. De vreme ce ea nu era prietena lui și nu era nimic între ei. Dar n-am reușit să-mi iau inima-n dinți și s-o fac. Stabilisem deja că Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
port ciudat și să fac aranjamente florale? Cândva, Helen prinsese din zbor un înțeles general, ciudat și cam încețoșat al felului de a fi al protestanților. Un soi de amestec straniu între Belzebut și domnișoara Marple. Evident că protestanții aveau coarne, copite despicate, scuipau foc și-și făceau singuri gemurile. Ei, și ce-i cu asta? a răspuns mama amabilă. Și dacă nu mai merg la slujbă? a șoptit Helen cu o voce aparent îngrozită. —Păi, tu nu mergi oricum, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
facă pe respectuosul cu mine, eram gata să urlu. Nu vreau să mă opresc, i-am șoptit. Cred că nu era nevoie să șoptesc. Nu voiam să exagerez cu rolul fetiței emoționate. În regulă! Venise timpul să iau taurul de coarne. —Ăăăă, am făcut jenată. Mi-am lăsat geanta jos. La ce-ți trebuie geanta? N-ai nevoie să-ți refaci machiajul, mi-a spus el zâmbind. Nu vreau să mă machiez, prostuțule. Atunci de ce ai nevoie? Mă tachina. —Claire, relaxează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să spun. Ar fi trebuit să mă refer la separare sau nu? Sau trebuia oare să mă prefac că nu se întâmplase nimic? Că totul era în regulă? Sau poate ar fi trebuit să fiu curajoasă? Să iau taurul de coarne și să încerc să transform totul într-o glumă făcând remarci triste și autodepreciative? Să spun poate „Bună, Claire la telefon. Dar poți să-mi spui Denise dacă-ți vine mai ușor“. Mi-am dat seama că aveam să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
N-a Îndurat. Dimpotriva, a agiuns tot mai demn, adeca s-a Îndemnit pe cote tot mai Înalte, ceea ce Neacșu nu uită să dea un Îndemn otcârmuitorului de azi Iliescu: „Mergeți prin uzine și fabrici, În mine, luați taurul de coarne!” E-nnebunit dupe faună, Neacșu, ca alții de teapa lui, cică „ursul (adeca statul, n. noastră.) trebuie să meargă bine, să nu genereze nemulțumiri”. Că ursul din pădure generează, nu mai Încape Îndoială, fenomenul e mai greu de imaginat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Emil Constantinescu este „o șopîrlă de smarald fumigenă (...) castrată mai tîrziu (...) și țap”. Problema cinegetică este că nu poți castra În nici un chip o șopîrlă fumigenă, deoarece-ți intră fumu-n ochi și n-o mai vezi. Țapul de smarald scoțîndu-și coarnele bourești În semn de protest, de președinte. În Azi, nr. 112, două știri. Prima: „Fepper S.A. livrează Moara Uruială”. A doua: s-a lansat o carte extraordinară, Echipa de sacrificiu, ale cărei personaje sînt membrii guvernelor postrevoluționare conduse de Petre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În culori, ca la cinema. — Vei fi transferat de la detectivii de la Secția Centrală atunci cînd Parker va face publice restructurările. Vrei să lucrezi pentru mine? Aș fi nebun să nu vreau. De ce, Dudley? — De ce ce, flăcău? — Te-ai luat În coarne cu Ellis Loew ca să mă ajuți să scap și toți din Birou știu că tu și Loew sînteți foarte apropiați. De ce? — Pentru că Îmi place stilul tău, flăcău. Îți ajunge răspunsul ăsta? — Probabil că trebuie să-mi ajungă. Să vedem acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
unde-ai să ajungi? Mi-am spus din nou, cum știusem foarte bine înainte, că viața mea are un rost, și că nu trebuie să dau cu piciorul șanselor pentru că nu știu ce imbecil avea gărgăuni în cap. Am luat taurul de coarne, de la început. Acum știu ce vreau, sau cred că știu ce vreau. De-aia te afli aici.“ „Întoarce-ți obrazul...“ „Ce Dumnezeu îmi tot spui să stau așa și altminteri?! Ce vrei să vezi? M-ai ascultat, baremi? Știi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
zise ea acoperind o nouă rafală de mitralieră. Ei, și ce avem de data asta? Era blondă și cu sîni mari, și aripile bonetei erau răsucite În două locuri: Întotdeauna o frapaseră pe Kay, care se gîndea că seamănă cu coarnele vikinge purtate de anumiți cîntăreți de operă. Trimise după un cărucior și o targă cu rotile, mînÎndu-i pe paznici de parcă erau gîște. Și cînd bărbatul cu fața tăiată ieși năucit din dubiță, Îl mînă și pe el: „Hai, repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
am convins pe viu, aseară, Când era el dus prin sat, Că nevastă-sa-i o fiară: E ca o tigroaică-n pat! Lăudărosul Un amic a prins să-mi toarne La minciuni ceva nespus: - Soața-mi caută și-n coarne. - Sigur, dacă ți le-a pus... Dragoste cu năbădăi El îi spune că nu poate Să trăiască fără ea, Dar pe ea o doare-n spate... Că pe spate-o mai lua! La plecarea în delegație Soția l-a-ntrebat : „Când vii
IOAN FREN?ESCU by IOAN FREN?ESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83933_a_85258]
-
e cea mai cea pe mapamond; Pe drept fiind aleasă deputat Având perfecte forme... (Nu și fond!) Femeile infidele preferă lenjerie albă Constatarea scapă judecății Logica tinzând să o răstoarne: Albul ca simbol al purității, Azi devine-al punerii de coarne. Afrodisiacele Eu din experiență spun (C-am verificat de-o viață) Orice preparat e bun, Dar să n-aibă marca SOAȚĂ. Ce știm și ce nu despre femeie Acei cu judecata vie Socot problema foarte grea: Cel însurat cam multe
CONSTANTIN IURA?CU-TATAIA by CONSTANTIN IURA?CU-TATAIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83927_a_85252]
-
și iadul Cu secretara mea frumoasă Ne mai reținem „la un ceai”, La sânul ei mă simt ca-n rai... Dar iadul mă așteaptă-acasă. Secvență din prima căsătorie I-am spus frumos, ca la o soață: Să nu-mi pui coarne, că te-omor! Și ea m-a înfruntat semeață: Amantul e...toreador! Consoartei Cu dinți ca un șirag de salbe, Cu ochi de foc mișcări alegre, Pe timpuri îmi făceai nopți albe, Iar azi îmi faci doar zile negre. Confesiune
ION DIVIZA by ION DIVIZA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83938_a_85263]
-
din micul port. Deasupra intrării era un panou cu o reclamă la țigările Toro, o marcă de tutun aspru, cu conținut ridicat de nicotină. Am parcat lîngă bordură și m-am uitat la taurul negru semeț care-și pleca amenințător coarnele În fața oricui se dorea fumător. Ani În șir Încercasem să mă reapuc de fumat, Însă fără succes. La douăzeci de ani, o țigară avea Întotdeauna darul de-a calma nervii sau de-a umple o pauză În conversație, dar renunțasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
plămîni, pregătindu-mă pentru plimbarea obositoare. La vreo cincizeci de metri distanță, În fața porții cimitirului catolic, se oprise un bărbat călare pe motocicletă, Îmbrăcat În piele neagră, cu cască și cu fața acoperită de o eșarfă. MÎinile lui Înmănușate strîngeau coarnele motocicletei, și auzeam bolborositul Înfundat al eșapamentului. Roata din față se răsuci puțin și-mi păru că se Îndreptase către mine. Am avut o ezitare Înainte de-a coborî de pe trotuar. Drumul trecea pe lîngă vilele izolate, apoi dispărea din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mult un tablou al lui Pisanello de la National Gallery din Londra, Viziunea Sfântului Eustațiu. Viitorul sfânt, plecat la vânătoare, s-a oprit din galop În mijlocul unui peisaj sălbatic Împădurit, la vederea unui cerb care Îl poartă pe Isus crucificat Între coarne. Alte animale, păsări și flori umplu până la refuz fundalul micuței pânze. Artificialul ansamblului, În primul rând prin comparație cu propriile schițe ale lui Pisanello care au supraviețuit, având ca subiect animale și păsări individuale, este aproape total. Schițele și desenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
înghițit în sec, de i se vedea mărul lui Adam, jucându-i în sus și în jos pe gâtiță, cum joacă limba la balanța electrică, dar el, strângându-și gura cu amândouă palmele, a făcut semn cu fruntea și cu coarnele, că el nu va primi porția, nici de-ar fi odată cu capul Însă, cum eu nu pregetam, îndemnându-l, el își luă palmele de pe gură, dând drumul la vorbe tânguioase și zicând: Că Mehmet drept credincios estem și pentru slănin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ce răbufneau suveniruri concave de negustorie cu smochine zbârcite și dulci din Țara Sfântă, cu sugiuc cleios și halva marmorată de Edirne, cu monstruoase căpățâni de zahăr, cu vinuri putrede de vechime în butii cu doage de stejar, cu roșcate coarne de mare și curmale aurii și cu alte mărfuri, precum cafeaua, untul, uleiul de calitate și uleiul de măsline, scrumbia de Dunăre, pastramele, șuncile, ghiudemul, pâinea la liber etc., etc., etc., dispărute din comerțul socialist, dar păstrate cu devoțiune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
două zgomotoase sorbituri. E acel ceva care determină comportamentele aberante: gutuii și merii înfloresc frecvent a doua oară, către toamnă... viorelele apar primăvara, înaintea clopoțeilor albi... din ouă de viperă ies șerpi cu două capete... caprele fată iezi cu cinci coarne, ca ale pentagramei... Se aude de pramatii care-și violează mamele... de adolescenți tâmpiți, care violează babe de 90 de ani... de pastori care țin mai multe neveste, ca mahomedanii... de țigani care năvălesc în spitale să-i înjunghie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
chema pe cerbul Gică, răsplătindu-l cu bucăți de pâine, puse anume deoparte din săraca noastră merinde de pribegi. Gică ieșea din adăpostul cu ușa strâmtă, scoțându-și, pe rând, întâi unul, pe urmă celălalt din rămuroasa lui pereche de coarne. Se lăsa mângâiat și scărpinat pe gât, sub bărbie și la steluța lui albă din frunte, între coarne, apoi se retrăgea în singurătatea din cabina lui de prizonier. Iar pe alături, treceau soldați sovietici cu steaua roșie la bonetă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pribegi. Gică ieșea din adăpostul cu ușa strâmtă, scoțându-și, pe rând, întâi unul, pe urmă celălalt din rămuroasa lui pereche de coarne. Se lăsa mângâiat și scărpinat pe gât, sub bărbie și la steluța lui albă din frunte, între coarne, apoi se retrăgea în singurătatea din cabina lui de prizonier. Iar pe alături, treceau soldați sovietici cu steaua roșie la bonetă, care, în grupuri de câte trei-patru, mișunau peste tot în Bucureștiul aflat sub ocupația Armatei Roșii. Sâmbăta și duminica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
D. Cocea, care după ce i-a citit articolele i-ar fi spus: Cred că ai stofă de critic." Temutul pamfletar îl impresionează "cu aerul lui ștrengăresc de satir chelbos, dar ale cărui șuvițe de păr temporale, mereu răzvrătite, aduceau a coarne." în anii studenției, Șerban Cioculescu îl cunoaște pe Vladimir Streinu, care-i va deveni prieten pe viață. Poate nicăieri în aceste Amintiri evocarea nu ajunge la o asemenea intensitate emoțională, ce iese din obișnuit. întâlnirea dintre cei doi a însemnat
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]