13,334 matches
-
history and why?, Guilford New York. Skager, R.W., Schultz, C.B., Klein, S.P. (1967), „Quality and quantity of accomplishments as measures of creativity”, Journal of Educational Psychology, 56, pp. 31-39. Smith, I.L. (1970), „IQ, creativity, and the taxonomy of educational objectives: Cognitive domain”, Journal of Experimental Education, 38 (4), pp. 58-60. Smith, I.L. (1971), „IQ, creativity, and achievement: Interaction and threshold”, Multivatiate Behavioral Research, 6 (1), pp. 51-62. Sternberg, R.J. (1982), „Natural, unnatural, and supernatural concepts”, Cognitive Psychology, 14, pp. 451-488. Sternberg
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
the taxonomy of educational objectives: Cognitive domain”, Journal of Experimental Education, 38 (4), pp. 58-60. Smith, I.L. (1971), „IQ, creativity, and achievement: Interaction and threshold”, Multivatiate Behavioral Research, 6 (1), pp. 51-62. Sternberg, R.J. (1982), „Natural, unnatural, and supernatural concepts”, Cognitive Psychology, 14, pp. 451-488. Sternberg, R.J. (1985a), Beyond IQ: A triarchic theory of human intelligence, Cambridge University Press, New York. Sternberg, R.J. (1985b), „Implicit theories of intelligence, creativity, and wisdom”, Journal of Personality and Social Psychology, 49, pp. 607-627. Sternberg, R.J.
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
mai mare recompensă” (p. 120). În același mod, Golann (1962) a recunoscut importanța implicării profunde în activitate atunci când a afirmat că creativitatea este motivată de dorința de a interacționa deplin cu mediul, pentru a-și manifesta „la maximum potențialul perceptiv, cognitiv și expresiv” (p. 590). La un simpozion pe tema cercetării în domeniul creativității care a avut loc la University of Colorado în 1962, au apărut formulări mai convenționale ale acestor idei. În câteva lucrări redactate la încheierea sesiunii a început
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
nefericire, atenția acordată acestor două tipuri de motivație avea să scadă timp de aproape două decenii, în care cercetătorii și-au concentrat energia asupra identificării caracteristicilor legate de personalitate (de exemplu, MacKinnon, 1962; Wallach și Kogan, 1965) și a capacității cognitive (de exemplu, Newell et al., 1962) în cazul persoanelor creative. Apoi, conceptele de motivație intrinsecă și motivație extrinsecă au apărut din nou, ca părți integrante ale unui model care afirma că există trei componente esențiale implicate în producerea lucrurilor creative
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
nou, ca părți integrante ale unui model care afirma că există trei componente esențiale implicate în producerea lucrurilor creative: motivația legată de activitate, intrinsecă, capacitățile adecvate acelui domeniu (calificarea și talentul în domeniul de activitate) și procesele adecvate creativității (capacitatea cognitivă și stilurile de lucru care duc la producerea unor lucruri originale - Amabile, 1983a, 1983b). Construind pe baza creată de teoreticieni cum sunt Rogers (1954) și Crutchfield (1962), Amabile (1983a) a propus o ipoteză dublă despre modul în care motivația afectează
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
1989, 1990) recunoaște, de asemenea, faptul că motivația intrinsecă este o componentă personală care favorizează realizările creative. Runco și Chand (1995) au remarcat și ei necesitatea motivației intrinsece în procesul creativ, cu toate că i-au atribuit un rol secundar față de procesele cognitive. În modelele interactive recente care analizează modul în care se dezvoltă capacitățile creative ale unui individ într-o societate, Csikszentmihalyi (1990a) și Gardner (1993) au privit motivația intrinsecă drept o caracteristică personală ce joacă un rol în creativitate. Dezvoltând lucrarea
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
motivație pot face cel mai mare bine sau cel mai mare rău îi va ajuta pe profesori și pe conducătorii de întreprinderi să creeze medii mai favorabile dezvoltării creativității. Altă zonă ce oferă mari posibilități de explorare este identificarea proceselor cognitive specifice prin intermediul cărora acționează motivația asupra creativității. Un studiu recent a folosit proceduri de gândire cu voce tare și microcodificarea comportamentului subiecților pentru a descoperi diferențele dintre modurile în care persoane cu diferite niveluri de motivație intrinsecă prelucrează un set
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
set de sarcini creative. Comportamentul persoanelor cu un nivel mai înalt al motivației intrinsece demonstra o mai mare implicare în activități și, la rândul lui, acest comportament prevestea gradul de creativitate al rezultatelor (Ruscio et al., în publicații). Alte tehnici cognitive pot contribui în continuare la identificarea diferitelor strategii folosite de persoanele motivate intrinsec sau extrinsec. Zona cea mai promițătoare pentru investigațiile viitoare legate de motivație și creativitate ar putea fi studierea interacțiunilor dintre contextul motivațional al comportamentului creativ și alți
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
că șase dintre cele zece teze scrise de doctori în psihologie în anul 1986 se axează pe trăsăturile individuale (Wehner, Csikszentmihalyi și Magyari-Beck, 1991) și că nici una dintre ele nu se ocupă de efectele culturii și ale grupurilor sociale. Procesele cognitive, temperamentul, primele experiențe și personalitatea au fost subiectele abordate cel mai frecvent. Modelul „cu sisteme” ne permite să privim într-un mod coerent teoretic aportul persoanei în procesul creativ. În primul rând, ne atrage atenția asupra faptului că o persoană
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
regulilor lui. Aceasta implică faptul că motivația este importantă - un subiect bine cunoscut celor din aria de specialitate a creativității. Însă sugerează, de asemenea, prezența unui număr de factori suplimentari care, de obicei, sunt ignorați - de exemplu, faptul că factorii cognitivi și motivaționali se combină cu starea în care se află domeniul și aria de specialitate. În al doilea rând, modelul „cu sisteme” confirmă din nou importanța factorilor individuali care participă la procesul creativ. Persoanele care au șanse să facă inovații
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
motivată intrinsec? Este nevoie de o uriașă motivație intrinsecă pentru a determina o persoană să-și însușească „memele” relevante și să persevereze în procesul riscant al inovației. 3. Persoana respectivă are o gândire divergentă și este interesată de descoperiri? Capacitățile cognitive, cum sunt fluența, flexibilitatea și orientarea spre descoperiri, par să-i fie necesare unei persoane pentru a se angaja cu succes în procesul producerii unor lucruri noi. 4. Persoana respectivă are trăsături caracteristice relevante? Pentru a fi capabilă să facă
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
obicei, rămâne nerăsplătită, este nevoie de o motivație foarte puternică pentru a nu o lăsa baltă. O formulare recentă a faptului că persoanele creative acceptă să își asume riscuri este modelul „economic” al lui Sternberg și Lubart (1995). Atributele stilului cognitiv creativ care au fost cel mai intens studiate sunt gândirea divergentă (Guilford, 1967) și orientarea către descoperiri (Getzels și Csikszentmihalyi, 1976). Gândirea divergentă - descrisă, în general, prin fluență, flexibilitate și originalitatea operațiunilor mentale - este măsurată, de obicei, cu ajutorul testelor psihologice
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
în C.M. Ford și D.A. Gioia (eds.), Creative action in organizations (pp. 167-172), Sage, Thousand Oaks, CA. Dawkins, R. (1976), The selfish gene, Oxford University Press, Oxford. Dunbar, K. (1993), „Scientific reasoning strategies for concept discovery in a complex domain”, Cognitive Science, 17, pp. 397-434. Durkheim, E. (1912/1967), The elementary forms of religious life, Free Press, New York. Einstein, A., Infold, L. (1938), The evolution of physics, Simon Schuster, New York. Feldman, D. (1986), Nature’s gambit: Child prodigies and the development
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
un element complementar al luptei de clasă, permițându-i să se exprime în termeni de guvernare. Elită sau elite: diversitate a punctelor de vedere Lectura paragrafelor precedente a fost, fără îndoială, edificatoare: un element normativ interferează frecvent cu elementele pur cognitive sau empirice, în diferitele puncte de vedere emise în legătură cu problema elitei sau a elitelor. Redus la esență, obiectul prezentat analizei sociologice la rubrica „elită/elite” este unul situat departe de sensibilitatea egalitaristă dominantă în epoca noastră. Într-adevăr, este vorba
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
pe care încă nu le-a cucerit. Pentru că durerea este și - mai ales, susțin adepții Porticului - o construcție mentală. Or administrarea părții periclitate a trupului nostru îaici, faimoșii rinichi!) de către acea parte numită suflet ține de un exercițiu spiritual, mental, cognitiv, într-un cuvânt: filosofic. O lecție în cea mai pură tradiție a stoicismului... Munca, efortul nostru cotidian, cunoaște, desigur, și unele limite, iar Montaigne deloc neștiutor a suferit prea mult pentru a uita faptul că, în timpul unei crize violente, lectura
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
respectivele instituții. Există o relație reciprocă și ciclică între instituții și normele sociale. Actorii sociali generează și sprijină instituțiile. La rândul lor, instituțiile contribuie la formarea unor agenți sociali capabili să se supună normelor sociale. Instituțiile stabilesc standarde normative și cognitive despre ceea ce este normal, ce trebuie așteptat, care sunt drepturile și îndatoririle corespunzătoare fiecărei poziții ș.a. Instituțiile îndeplinesc o funcție socializatoare, servind drept exemple și reamintind cum ar trebui să se comporte și să interacționeze oamenii, ceea ce ei pot aștepta
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
doar aproximativ măsurate, prin metode scumpe și care depind de cooperarea și sinceritatea unui număr foarte mare de oameni. Interpretarea informațiilor este realizată de analiști care au fiecare agenda lor proprie, derivând din interese sau din valori; construcția unei imagini cognitive bazate pe datele disponibile este nu numai un proces de deliberare, ci și unul de negociere. În ceea ce privește viitorul, evoluția unui fenomen social sau consecințele probabile ale unei măsuri guvernamentale pot fi doar estimate, sau, uneori, pur și simplu ghicite. 4
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
unor strategii adoptate de actorii implicați în procesul de creionare instituțională. Izomorfismul normativ consideră profesionalizarea drept principala sursă de presiune pentru modificările instituționale. Profesionalizarea poate fi conceptualizată drept încercarea de controlare a condițiilor și metodelor de lucru și stabilirea bazelor cognitive și legitimității pentru autonomia lor ocupațională (DiMaggio și Powell, 1991, p. 70). Acest tip de izomorfism este caracteristic mai mult organizațiilor decât instituțiilor, deoarece accentuează aspecte specifice, profesionalizarea fiind greu de detectat în cadrul instituțiilor datorită naturii complexe a acestora. Cu
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
caracteristic mai mult organizațiilor decât instituțiilor, deoarece accentuează aspecte specifice, profesionalizarea fiind greu de detectat în cadrul instituțiilor datorită naturii complexe a acestora. Cu alte cuvinte, profesioniștii, organizațiile create de aceștia și mecanismele educației formale, socializării și recrutării produc o bază cognitivă și o legitimitate comună care determină transformarea structurilor organizaționale în direcția asemănărilor (Radaelli, 2000, p. 28). Implicații ale izomorfismului instituțional - reprezentarea și agregarea intereselor Pentru a remarca interacțiunea dintre cele trei ideal-tipuri propuse de DiMaggio și Powell, este necesară analizarea
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
a înțelege poziția grupului în raport cu altele. Mobilizarea pentru acțiune colectivă (vezi acțiune colectivă) presupune aprecierea situației unui grup ca fiind injustă, de nedorit, și trecerea de la auto-învinovățirea pentru situația respectivă la blamarea sistemului - proces care a primit titulatura de eliberare cognitivă (McAdam, 1982). Aceasta presupune anumite moduri de a vedea lumea, de a evalua situațiile de viață din punctul de vedere al echității lor și de a atribui cauze inechităților percepute. Seturile de „credințe și semnificații orientate către acțiune care inspiră
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
același sex reprezintă un pericol maxim la adresa sustenabilității familiei, ca instituție de bază a oricărei sociabilități. Modele ale dezvoltării sociale în istoria sociologiei românești - Maria Larionescu Constituirea sociologiei românești la mijlocul veacului al XIX-lea a răspuns unor provocări sociale și cognitive majore cu care se confruntau intelectualii țării încercând să găsească cea mai bună cale de dezvoltare a societății rămase în urmă cu două-trei secole față de occidentul european, cu structuri sociale medievale și cu o mentalitate arhaică, premodernă. Percepția fondatorilor sociologiei
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
există de ambele părți interese comune de a conlucra pentru a împărți, rezolva ceva; - o divergență asupra unui lucru. Fără divergențe, interacțiunea ar fi marcată de consens și nu ar mai trebui să se negocieze. Divergențele pot fi de natură cognitivă (concepții de viață, preferințe, soluții diferite) sau divergențe de interese (alocarea unor valori: de preț, calitate, timp, spațiu etc.); - conlucrarea celor două părți. Principiul fundamental al negocierii este „dau, dacă dai și tu”. Schimbul este necesar și pentru că ambele părți
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
și prin accentuarea sentimentului eficienței colective, fiind ei înșiși beneficiarii unor recompense specifice. Factorii individuali au fost mult mai insistent investigați. Pentru explicarea participării la mișcări sociale, McCarthy, McAdam și Zald (1988) enumeră ca factori psihologici: autoritarianismul, dorința de consistență cognitivă și deprivarea relativă. Mai recent, conceptul de „mânie” a căpătat o anumită notorietate în studiul mișcărilor, ca fiind principalul motiv din spatele implicării în mișcările de protest (Kemper, 1978; Ost, 2004). Un alt factor psihologic mai puțin studiat, dar la fel de semnificativ
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
starea respectivă). Problemele-stare sunt, de regulă, conștientizate în mod adecvat: epidemiile, criza economică, conflictele sociale. Nici acestea nu sunt toate „vizibile” pentru colectivitate: de exemplu, anumite procese de poluare. Problemele-cauză sunt mai puțin evidente pentru conștiința comună, ele implicând procese cognitive de analiză cauzală. Din acest motiv, colectivitatea poate să-și imagineze p.s. iluzorii, false: lipsa ploii este evidentă pentru populație; pedeapsa divină pentru degradarea moravurilor poate fi considerată de către comunitate drept cauză a problemei. Din acest motiv, definirea problemelor-cauză face
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
lipsa ploii este evidentă pentru populație; pedeapsa divină pentru degradarea moravurilor poate fi considerată de către comunitate drept cauză a problemei. Din acest motiv, definirea problemelor-cauză face parte din ideologia colectivității, așa cum o definea Engels: „imaginarea de cauze false” datorită incapacității cognitive sau interesului de a identifica alte cauzele decât cele reale. Pe fondul unui deficit de cunoaștere a cauzelor, formularea problemelor-cauză poate deveni un instrument al manipulării de către actorii sociali. În această ipostază, formularea problemelor-cauză face parte din ideologie, în ipostaza
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]