1,985 matches
-
dispariția comunismului sovietic este perfect compatibilă cu tiparele de lungă durată ale schimbării din politica internațională, postulate de liberalism (Huntley, 1996, pp. 65-72; Harrison, 2002, pp. 156-161). Mai mult, liberalismul poate pune în lumină aspecte ale semnificației istorice generale a colapsului Uniunii Sovietice pentru dezvoltarea politicii mondiale. Pare plauzibil să presupunem că sistemul internațional este acum net dominat de un nucleu stabil de state democratice liberale, pentru prima dată în istoria mondială. Au loc dezbateri despre gradul de convergență a normelor
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Fiecare dintre aceste abordări reprezintă un precedent puternic în literatură, în totalitate compatibil cu ipoteza potrivit căreia prăbușirea Uniunii Sovietice reflectă o variantă pe o cale realizabilă în mai multe feluri, către schimbare în structura culturală a sistemului internațional. Considerarea colapsului Uniunii Sovietice ca fiind simptomatic pentru modificarea structurii culturale a sistemului internațional generează un program de cercetare mult mai amplu decât cel propus prin dezbaterea dintre neorealiști și instituționaliști. Huntley se inspiră din intuițiile liberale și emite ipoteza potrivit căreia
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
lui recente, Wendt sugerează că întrebarea centrală cu care se confruntă domeniul în prezent este "poate sistemul de state să atingă reflexivitatea ... și care sunt implicațiile acestui fapt, dacă are loc?" (Wendt, 1999, p. 375). Liberalismul emite ipoteza că, odată cu colapsul Uniunii Sovietice și apariția unei mase critice de state liberale, sistemul internațional a atins reflexivitatea. La rându-i, acest fapt are drept consecință o modificare substanțială a ritmului schimbării culturale și a traiectoriei generale a socializării din interiorul sistemului. Concluzii
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
după Războiul Rece Reunificarea Germaniei a fost una dintre cele mai uimitoare manifestări ale schimbărilor din ordinea europeană asociate cu sfârșitul Războiului Rece. Probabil că mai mult decât oricare altul, acest eveniment a simbolizat retragerea puterii sovietice din Europa de Est și colapsul sistemului internațional bipolar, care dominase politica mondială după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Dar motivele de optimism cu privire la această evoluție au fost însoțite și de reapariția unor anxietăți tradiționale referitoare la viitorul ordinii europene. Unificarea a readus în
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și Comunitatea Economică Europeană, care au apărut la adăpostul bipolarismului sistemului internațional din timpul Războiului Rece. În consecință, problemele geopolitice tradiționale asociate cu administrarea puterii germane în Europa au fost anulate de imperativele copleșitoare ale rivalității dintre superputeri. Totuși, după colapsul brusc al blocului sovietic, problema germană a reapărut în mod subit și neașteptat ca o chestiune centrală. În acest capitol vom aplica cele trei modele ale relațiilor internaționale neorealist, instituționalist și liberal pentru analiza strategiilor adoptate de Germania în perioada
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
acestor două tendințe de lungă durată. Mai întâi, demonstrațiile din Piața Tiananmen din 1989 au făcut ca elita chineză să realizeze că interdependența economică și modernizarea urmărite de China în regimul post-Mao aveau implicații politice semnificative. În al doilea rând, colapsul comunismului sovietic a dus la dispersarea flotei sovietice din Pacific. În consecință, China a devenit puterea emergentă capabilă să umple vidul lăsat de declinul influenței rusești în Asia de Est. Prin urmare, perioada sfârșitului Războiului Rece a ridicat întrebări importante
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în continuare o legătură explicită sau implicită între drepturile omului și statutul comercial al Chinei. China a considerat că acesta reprezenta un amestec în afacerile sale interne (Wan, 1997, pp. 240-242; Seymour, 1998, p. 221). Prin urmare, potrivit logicii neorealiste, colapsul bipolarității a sporit tensiunile dintre SUA și China, cu privire la drepturile omului. De asemenea, relațiile chino-americane au fost afectate de chestiuni de securitate importante. În august 1992, China a restabilit relațiile diplomatice depline cu Coreea de Nord, considerând-o o importantă zonă-tampon între
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
anilor 1990, culminând cu un acord privind granița disputată din Himalaia, în 1993. Totuși, această ameliorare a apărut ca urmare a izolării diplomatice a Beijingului după masacrul din Piața Tiananmen. Între cele două puteri din Asia de Sud rămân tensiuni geopolitice fundamentale. Colapsul Uniunii Sovietice, aliatul tradițional al Indiei împotriva Chinei și Pakistanului, stimulează India să dobândească o capacitate de descurajare nucleară (Malik, 1995, p. 346). Tibetul complică în continuare relația chino-indiană (Roy, 1998b, p. 171). În cele din urmă, relațiile Chinei cu
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
ce sugerau că era în continuare nevoie de eforturi pentru intensificarea identificării la nivel de ingrup" (Johnston, 1999, pp. 293-294). Johnston afirmă clar că transformarea critică a intensității identificării ingrup a apărut după incidentul Tiananmen, și nu ca reacție la colapsul Uniunii Sovietice din 1991. Așadar, acesta nu este rezultatul unor schimbări structurale asociate cu sfârșitul Războiului Rece. Cu toate acestea, Johnston recunoaște și că sfârșitul Războiului Rece a fost extrem de important pentru criza identitară a Chinei. Aceasta se datorează faptului
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
apel la mitul unității naționale (Segal, 1994, p. 10; Shambaugh, 1994, p. 48). Astfel, în mod paradoxal, contextul sistemic relativ inofensiv amenință legitimitatea internă a elitei conducătoare. În acest fel, distanța redusă în timp dintre incidentul din Piața Tiananmen și colapsul Uniunii Sovietice a avut efecte ce s-au susținut reciproc. Ele au dezvăluit clar fragilitatea legitimității regimului astfel că, în decurs de câțiva ani, elitele chineze și-au schimbat fundamental percepția asupra punctelor tari ale autorității lor politice. Lucrările despre
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
la provocările întâmpinate. Cît timp elita blochează în continuare schimbările fundamentale, calea probabilă pe termen mediu va fi continuarea adatării pragmatice. Așa cum observă Segal, "efectul cel mai probabil este o criză identitară prelungită, în care schimbările ce nu duc la colapsul total au un impact important asupra vieții chinezilor și a vecinilor lor" (Segal, 1994, p. 62). În general, regimul comunist se confruntă cu problema că ideologia nu mai poate oferi țării scopul național. În aceste circumstanțe, China trebuie să fie
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a politicii sale externe stă la baza sentimentului profund de disconfort în relația cu lumea. Până când regimul nu recunoaște acest lucru, China se va confrunta în continuare cu probleme structurale în administrarea tranziției la lumea post-Război Rece. Capitolul 6 Concluzii Colapsul Uniunii Sovietice și sfârșitul Războiului Rece au generat atât oportunități majore, cât și probleme importante pentru studiul politicii internaționale. În timp ce aceste evoluții au deschis noi căi extraordinare pentru cercetarea din domeniu, ele au și zguduit fundamentele unor asumpții larg răspândite
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
treacă printr-o transformare foarte dificil de cuprins din unghiul perspectivelor dominante. Ambivalența privind semnificația sfârșitului Războiului Rece pentru cercetarea din domeniu generează dificultăți. Există foarte puține încercări de abordare sistematică a problemelor conceptuale ridicate de eșecul de a prezice colapsul Uniunii Sovietice, și de utilizare a cadrelor rezultate pentru analiza tendințelor din ordinea internațională emergentă. Abordând în mod direct întregul spectru de teme teoretice și empirice generate de sfârșitul Războiului Rece, în studiul de față am încercat abordarea acestui gol
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
1989 și 1999, în lumina modelelor teoretice. Studierea reacțiilor acestor țări față de sfârșitul Războiului Rece a indicat tendințe empirice din sistemul internațional emergent. Concluziile rezumă descoperirile teoretice și empirice ale studiului în trei secțiuni. În prima secțiune vom aborda implicațiile colapsului sovietic pentru abordările sistemice ale relațiilor internaționale, și vom contura implicațiile teoriei liberale pentru programele de cercetare din domeniu după Războiul Rece. Aici vom evidenția capacitatea distinctă a liberalismului de a sintetiza intuițiile școlilor de gândire concurente, și importanța conceptului
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
noilor cunoștințe dobândite despre sistemul internațional post-Război Rece. Se va acorda o atenție specială relației dintre cunoașterea privind schimbările din sistemul internațional, generată de studiul de față, și va fi abordată reflexivitatea sistemului internațional. Teoria relațiilor internaționale după Războiul Rece Colapsul Uniunii Sovietice a ridicat întrebări importante cu privire la conceptualizarea dinamicii pe termen lung din sistemul internațional. Acest fapt a ieșit la lumină odată cu eșecul teoriilor existente de a prezice această evoluție. Lucrarea lui Waltz, publicată în 1979, Teoria politicii internaționale, a
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
un șoc exogen în relațiile internaționale. Waltz însuși afirmă că prăbușirea sistemului sovietic trebuie să fie privită ca un eveniment cu cauze la nivelul unităților, dar care generează consecințe structurale. Keohane afirmă, în mod similar, că o evoluție de dimensiunile colapsului sovietic depășește pur și simplu sfera teoriei sistemice în ceea ce privește predicțiile sau explicațiile, și aseamănă acest eveniment cu impactul căderii unui meteorit pentru studiul paleontologiei. Însă ironia acestor judecăți ar trebui să reiasă clar din logica argumentelor sistemice. Teoria sistematică ar
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
mare încât blochează încercările sistematice de contra-balansare ale statelor de rangul doi. Totuși, această variantă a teoriei stabilității hegemonice se confruntă cu diferite probleme. Mai întâi, asemenea neorealismului ortodox și instituționalismului, ea nu poate să aducă o explicație endogenă pentru colapsul Uniunii Sovietice, în termeni compatibili cu modelul neorealist ortodox. Wohlforth a elaborat o explicație realistă clasică sofisticată a sfârșitului Războiului Rece, care ține seama de faptul că Uniunea Sovietică era un competitor în declin, și nu un hegemon în declin
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
s-a realizat până acum. Contrar afirmațiilor realiștilor și instituționaliștilor, teoria sistemică trebuie să fie revizuită într-un mod comprehensiv, în lumina sfârșitului Războiului Rece. Mai întâi, teoriile relațiilor internaționale trebuie să fie capabile să ofere o explicație endogenă a colapsului sovietic. Această evoluție nu poate fi considerată pur și simplu o reflectare a proceselor interne specifice Uniunii Sovietice, de la un anumit moment istoric. Ea trebuie integrată într-o explicație coerentă a tendințelor pe termen lung din sistemul internațional. În al
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
crearea unei bucle de retroacțiune pozitivă care se auto-consolidează. Acest proces este ilustrat în Figura 6.1. Pare plauzibil să emitem ipoteza conform căreia un punct de referință evident pentru apariția unei mase critice de state democratice liberale îl constituie colapsul recent al Uniunii Sovietice. Liberalismul deține o poziție distinctă de pe care poate oferi o explicație plauzibilă pentru această evoluție, descriind motivul pentru care ea poate avea o semnificație de proporții pentru tiparul dez voltării din politica mondială. În loc să înțelegem sfârșitul
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
plauzibilă pentru această evoluție, descriind motivul pentru care ea poate avea o semnificație de proporții pentru tiparul dez voltării din politica mondială. În loc să înțelegem sfârșitul Războiului Rece ca un șoc exogen, așa cum afirmă neorealiști și instituționaliști proeminenți, am putea privi colapsul sovietic dpret reflectarea unor procese de selecție culturală din mediul internațional. Din această perspectivă, regimurilor ne-liberale le lipsește flexibilitatea, și vor fi eliminate ca actori semnificativi din competiția pe termen lung cu societățile mai deschise. Aceasta este o afirmație
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
sistemică ce nu depinde de enunțuri privind statutul politic aparte al Rusiei, ca principal stat succesor al Uniunii Sovietice. În schimb, se afirmă existența unei logici transformative produsă de procese culturale adânc fixate în tendințele generale din sistemul internațional. Considerarea colapsului sovietic în acești termeni permite înțelegerea lui ca simptom al forțelor ce funcționează în politica mondială, și nu ca o apariție contingentă ce reflectă o anumită combinație de forțe, unică pentru un anumit stat la un moment dat. Prin urmare
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Rece, putem afirma în mod plauzibil că destule mari puteri se apropie de postura de membru al unei uniuni liberale, dornice de pace, încât sistemul ca întreg să depășească punctul critic. După acest precedent, devine rațională cercetarea ipotezei potrivit căreia colapsul sovietic reprezintă, într-adevăr, una dintre căile către schimbarea structurală în sistemul internațional. Bineînțeles că această ipoteză este deschisă falsificării. Ea se confirmă numai dacă predicția potrivit căreia pacea democratică a început să genereze efecte de socializare poate fi susținută
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
originile în 1989, când regimul a realizat că urmărirea strategiei de dezvoltare a relațiilor interdependente cu Occidentul, ca element esențial al modernizării, avea ramificații interne majore. Apoi, acest fapt a fost exacerbat prin reducerea amenințării externe directe la adresa Chinei, odată cu colapsul Uniunii Sovietice din 1991. Precum în celelalte două cazuri analizate, preferințele exprimate de China pe parcursul anilor 1990 sunt anomalii și pentru neorealism, și pentru instituționalism. Contrar neorealismului, intensificarea discursului și comportamentului de tip realpolitik al Chinei după 1989 este în
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
vom aborda gradul în care cauzele fundamentale ale atacurilor de la 11 septembrie pot fi înțelese prin referire la explicațiile convenționale privitoare la sistemul internațional. Scara și caracterul neașteptat al șocului sistemic provocat de atacuri a generat analogii cu evenimentele din preajma colapsului Uniunii Sovietice. Prin urmare, este adecvat să dezbatem gradul în care poate fi legitimă înțelegerea evenimentelor de la 11 septembrie 2001 în termeni similari cu sfârșitul Războiului Rece. De asemenea, vom discuta despre implicațiile evoluțiilor post-1999 pentru caracterul sistemului internațional emergent
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
teritoriului Statelor Unite după bombardamentele japoneze de la Pearl Harbor din 1941. Fie și numai din acest motiv, atacurile au o semnificație strategică imediată pentru toate puterile importante și pentru sistemul internațional, și pot fi comparate direct cu o evoluție la scara colapsului imperiului sovietic. În plus, evenimentele de la 11 septembrie 2001 au fost urmate de o serie de alte evoluții internaționale majore. Ca reacție la atacuri, SUA și aliații lor au lansat o intervenție militară la scară mare, cu scopul de a
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]