2,623 matches
-
După 1500 și până la cucerirea Banatului de către austrieci, nu se mai cunosc alte date despre vechea așezare. Actuala localitate s-a întemeiat în 1769-1770, prin colonizarea cu germani, în cadrul celui de-al doilea val de colonizări ale Banatului, numit și Colonizarea Tereziană ("Theresianische Ansiedlung") deoarece a fost ideat și coordonat de Regina Maria Tereza. Responsabilul cu întemeierea noii colonii a fost consilierul Neumann. Atunci au sosit aici 150 de familii de germani (șvabi), agricultori și meseriași din Pfalz, Alsacia, Lorena și
Iecea Mică, Timiș () [Corola-website/Science/301369_a_302698]
-
legată de rețeaua feroviară prin intermediul liniei secundare Jebel-Liebling,dar care este inchisă din 27 februarie 2014 Prima atestare documentară a localității apare în secolul XIII sub numele de "Besd" sau "Desd". Comuna Liebling a fost înființată în anul 1786 prin colonizarea etnicilor germani (șvabi).E o localitate destul de locuibila pentru orice neamt. Populația comunei Liebling a evoluat astfel: Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Liebling se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră
Comuna Liebling, Timiș () [Corola-website/Science/301373_a_302702]
-
Lovrin-ul făcea parte din districtul Chichinda Mare și se supunea administrației militare care se instaurase în Banat după alungarea turcilor în 1717. Au venit aici primii coloniști bulgari, care i-au schimbat numele în "Lovrinac". Între 1785-1792 sunt consemnate primele colonizări germane, cu șvabi bănățeni aduși din Cenad și alte localități bănățene. Aceștia au primit numeroase privilegii față de populațiile băștinașe, motiv pentru care comunitățile de sârbi și bulgari au fost nevoite să plece. În 1792, Lovrinul, împreună cu Gottlob, au fost făcute
Comuna Lovrin, Timiș () [Corola-website/Science/301374_a_302703]
-
Arad. În anii 1784 și 1785 se găsesc în acte diverse denumiri pentru această localitate. Abia în a doua jumătate a anului 1785 apare denumirea „Orczydorf“. Cel care a dat numele a fost baronul Ladislau Orczy, cel care în momentul colonizării era președintele administrației camerale din Timișoara. Localitatea a păstrat numele de „Orczydorf“ (în limba maghiară „Orczyfalva“) până la Primul Război Mondial. După instalarea administrației româneși Orczydorf a primit pentru câțiva ani numele oficial ,Cocota’’ [a se compară în limba sârbă kokot
Comuna Orțișoara, Timiș () [Corola-website/Science/301384_a_302713]
-
în comuna Sânmihaiu Român din județul Timiș, Banat, România. La recensământul din 2002, populația satului era de 733 locuitori, în creștere. Satul Sânmihaiu German a fost unul dintre primele așezări din Banat colonizate după cucerirea Banatului de către Imperiul Hapsburgic. Primele colonizări cu populații germane (șvabi) au avut loc la 1717, al doilea val de coloniști la 1808. Așezarea însă s-a format pe ruinele satului Sillach, coloniei fiindu-i dat numele de "Rauthendorf" de la numele lui Rauth, un funcționar care a
Sânmihaiu German, Timiș () [Corola-website/Science/301394_a_302723]
-
la 1717, al doilea val de coloniști la 1808. Așezarea însă s-a format pe ruinele satului Sillach, coloniei fiindu-i dat numele de "Rauthendorf" de la numele lui Rauth, un funcționar care a jucat un rol important în procesul de colonizare. Ulterior localitatea a luat numele de "Deutschsanktmichael", echivalentul german al numelui actual. În 1977, la Sânmihaiu German au fost descoperite ape termale. Descoperirea a avut loc în timpul sondării teritoriului în căutarea unor puțuri de petrol. Sursa apelor se regăsește la
Sânmihaiu German, Timiș () [Corola-website/Science/301394_a_302723]
-
rezoluției imperiale din 16 ianuarie 1777, o parte din cărțile ce i-au aparținut au fost aduse la mănăstirea din Ofsenița. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, proprietar al unei părți din hotarul comunei era baronul Draskovich, originar din Croația. Colonizarea șvabilor în localitate se face în perioada anilor 1800 - 1804, după cum afirmă Leo Hoffmann în lucrarea să, Kurze Geschichte der Banater Deutschen, publicată la Timișoara în anul 1925. În anul 1807 s-a înființat parohia romano-catolică la Deta și cuprindea
Ofsenița, Timiș () [Corola-website/Science/301382_a_302711]
-
comunal care o leagă de principala arteră de comunicații din zonă care este drumul DN59 Timișoara - Stamora Moravița. Satul este unul dintre cele mai recente sate bănățene, înființat în anul 1895 de către coloniști germani. În acea perioadă, marile valuri de colonizări cu germani erau deja terminate. Spre deosebire de alte sate colonizate cu germani, la Rovinița Mică s-au așezat germani de a doua generație, proveniți din zona Becicherecu Mare. Au fost în total 80 de familii. Terenul le-a fost pus la
Rovinița Mică, Timiș () [Corola-website/Science/301391_a_302720]
-
Același drum, în direcție opusă, leagă satul de satul Valcani. Acestea sunt singurele legături rutiere cu vecinii. Teremia Mică a fost înființată între 1769 - 1771 pe locul numit odinioară "Kulas Teremi". S-a construit o dată cu Teremia Mare în cadrul programului de colonizare din perioada tereziano-iosefină. Aici au fost aduși coloniștii germani (șvabi) din Alsacia, Lorena și Westfalia. Printre ei s-au aflat și coloniști francezi care s-au germanizat complet. Că și în alte locuri, administrația a construit casele coloniștilor pe cheltuiala
Teremia Mică, Timiș () [Corola-website/Science/301403_a_302732]
-
se afla puțin mai la sud față de cea actuală. În 1785, prin decret administrativ, o parte din hotarul sudic a fost reorganizat pentru acomodarea unei noi colonii de germani care avea să devină satul Nițchidorf. Tot în cadrul aceluiași program de colonizări, o altă parte din terenurile Vucovei au fost atașate la satul vecin Blajova, tot pentru a-i acomoda pe coloniștii germani care s-au așezat acolo începând cu 1785. De-a lungul secolului XVIII, Vucova a continuat să fie locuită
Vucova, Timiș () [Corola-website/Science/301411_a_302740]
-
secolului XIX, administrația maghiară a decis să colonizeze satul cu slovaci de confesiune augustană, cărora urma să le fie atribuite pământuri din fondul religios din Ciacova. Astfel, primele familii de slovacii s-au așezat aici începând cu 1807 însă grosul colonizării a avut loc între 1825 - 1850. Majoritatea erau originari din orășelul slovac Veľký Krtíš. Deja în 1852, slovacii au construit prima lor biserică evanghelică. Biserica ortodoxă a fost reconstruită din cărămidă în 1893. Atât românii cât și slovacii aveau școală
Vucova, Timiș () [Corola-website/Science/301411_a_302740]
-
românizare. Numele satului a fost românizat din maghiarul "Ujhely" în românescul "Uihei." Uiheiul este unul dintre satele de coloniști cele mai noi din Banat. El a fost înființat la 1844, la mai bine de o sută de ani de la începutul colonizărilor, de locuitori ai altor sate din împrejurimi (Grabaț, Bulgăruș, Lenauheim, Iecea Mare, Șandra) dar și din alte sate din Banat. Mare parte dintre primii coloniști erau cultivatori de tutun. Încă de la început, planurile de construcție ale satului au fost foarte
Uihei, Timiș () [Corola-website/Science/301405_a_302734]
-
trece și Calea ferată Timișoara-Stamora Moravița, cu stația Stamora Moravița, punct vamal feroviar. Se învecinează la nord cu Denta, la est cu Dejan, la sud cu Moravița, la vest cu Gaiu Mic. Localitatea de azi a s-a format prin colonizarea cu germani începând cu anul 1789. Însă înaintea germanilor, așezarea era slovăcească. Satul vechi s-a format la sfârșitul perioadei turcești, prin colonizare cu slovaci, similar cu localitatea Nădlac din județul Arad. În documentele habsburgice apare denumirea de "Toth Stamora
Stamora Germană, Timiș () [Corola-website/Science/301398_a_302727]
-
la sud cu Moravița, la vest cu Gaiu Mic. Localitatea de azi a s-a format prin colonizarea cu germani începând cu anul 1789. Însă înaintea germanilor, așezarea era slovăcească. Satul vechi s-a format la sfârșitul perioadei turcești, prin colonizare cu slovaci, similar cu localitatea Nădlac din județul Arad. În documentele habsburgice apare denumirea de "Toth Stamora" (Stamora Slovacă). La 1783 existau 158 de case slovăcești. La 1789 au început să sosească primii germani, provenind din diferite zone ale Germaniei
Stamora Germană, Timiș () [Corola-website/Science/301398_a_302727]
-
sau Plandiște ("Zichydorf", în Banatul sârbesc). Slovacii au început să plece spre alte localități din apropiere: Butin, Șemlac, Clopodia. Cei care au rămas, au fost cu timpul asimilați de masa germană. Prima școală a fost ridicată la scurt timp de la colonizare, în 1806. Era un tip de școală parohială, pentru că în aceeași perioadă începe să se formeaze și parohia (germanii erau cu toții romano-catolici, de aceea se înțelege că aceste evenimente aveau loc în jurul bisericii romano-catolice). La primele însemnări, parohia avea în
Stamora Germană, Timiș () [Corola-website/Science/301398_a_302727]
-
nume din județul Sibiu, Transilvania, România. Se află la altitudinea de . Prima atestare documentară în anul 1223, sub denumirea latină "Insula Christana". Se presupune că localitatea a fost colonizată la cererea regelui Ungariei Géza II, în cursul primului val de colonizări, între 1141-1161. În 1493, localitatea este incendiată de năvălitorii turci. În perioada 1472-1498 are loc transformarea bazilicii romanice într-o biserică gotică cu trei nave. Nava principală are lungimea de 18,3m și lățimea de 17,5m, corul principal are
Cristian, Sibiu () [Corola-website/Science/300159_a_301488]
-
a marinei Franței, regiunea beneficiază din plin de îmbunătățiri, astfel că multe porturi sunt construite sau extinse. Cele mai mari, de la Saint-Malo, Brest și Lorient au de asemenea un rol important în descoperirea de noi teritorii în America și în colonizarea acestor teritorii. În urma revoluției din 1789, în întreaga Franță sunt abolite privilegiile feudale, astfel că regiunea își pierde Parlamentul, autonomia și particularitățile fiscale și legale. Toate acestea sunt acțiuni foarte nepopulare în regiune, aceasta devenind un bastion al rezistenței contra
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
spaniolul "Vicente Yañez Pinzon". Regiunea guianelor nefiind inclusă în tratatul ce delimita zonele de influență portugheză și spaniolă în America, este locul de instalare al unui grup de coloniști francezi în 1503. În Secolul XVII au loc numeroase tentative de colonizare, mai mult sau mai puțin reușite. Este debutul perioadei coloniale, noua activitate principală fiind cultura trestiei de zahăr, numeroși sclavi negrii africani fiind aduși pentru a munci pe plantații. Numeroase dispute au loc între francezi, olandezi, britanici și portughezi asupra
Guyana Franceză () [Corola-website/Science/300163_a_301492]
-
debutul perioadei coloniale, noua activitate principală fiind cultura trestiei de zahăr, numeroși sclavi negrii africani fiind aduși pentru a munci pe plantații. Numeroase dispute au loc între francezi, olandezi, britanici și portughezi asupra suveranității și delimitării teritoriului francez. Tentativele de colonizare continuă și în secolul XVIII dar cele mai multe eșuează din cauza lipsei infrastructurilor de primire a colonilor și datorită bolilor tropicale. În urma Revoluției franceze teritoriul devine loc de deportare al prizonierilor și al deținuților politici. În perioada Războaielor napoleoniene Guyana este ocupată
Guyana Franceză () [Corola-website/Science/300163_a_301492]
-
ce-și exprimaseră dezacordul față de regim (o mare parte din populație și majoritatea populației educate), stâlpii culturii românești. În plus populația de etnie română a fost mutată de la regiunile de graniță. ("Vezi și Transferuri de populație în Uniunea Sovietică și Colonizările forțate în Uniunea Sovietică"). Trebuie sa mentionam, ca au fost deportati nu doar persoane de etnie romana, ci toti care au putut sa impune invaziei sovietice. Un exemplu este s. Brătușeni unde majoritatea etnica sunt ucraineni. Majoritatea celor deportati nu
Republica Sovietică Socialistă Moldovenească () [Corola-website/Science/300191_a_301520]
-
zi. Potrivit cercetărilor istoricului american Charles King, diferența dintre populația teritoriului anexat la recensămintele din 1938 (românesc) și 1959 (sovietic), ținând cont de cei 280.000 de evrei deportați și uciși în perioada iulie 1941- martie 1944 și de intensa colonizare sovietică după august 1944, arată că deficitul demografic a fost compensat prin colonizare, dar, simultan, că populația băștinașă românească/moldovenească s-a menținut la fața locului în proporție de 59% (pentru tot teritoriul anexat, dar fără Transnistria) față de proporția de
Republica Sovietică Socialistă Moldovenească () [Corola-website/Science/300191_a_301520]
-
recensămintele din 1938 (românesc) și 1959 (sovietic), ținând cont de cei 280.000 de evrei deportați și uciși în perioada iulie 1941- martie 1944 și de intensa colonizare sovietică după august 1944, arată că deficitul demografic a fost compensat prin colonizare, dar, simultan, că populația băștinașă românească/moldovenească s-a menținut la fața locului în proporție de 59% (pentru tot teritoriul anexat, dar fără Transnistria) față de proporția de 74% înainte de război. Procentul de 15% din o medie de trei milioane de
Republica Sovietică Socialistă Moldovenească () [Corola-website/Science/300191_a_301520]
-
cea de a doua expediție a lui Cristofor Columb la data de 14 noiembrie 1493. Acesta a botezat-o "Santa María de Guadalupe de Extremadura", după Fecioara Maria venerată la o mănăstire regală spaniolă din Guadelupa în regiunea Extremadura. După colonizarea insulei St. Cristophe (actualmente St. Kitts din Sfântul Kitts și Nevis), Compania Franceză a Insulelor Americane a decis colonizarea unei alte insule. Guadelupa a fost aleasă în detrimentul Martinicăi. Insula a intrat în posesia Franței în 1653 și a fost anexată
Guadelupa () [Corola-website/Science/300153_a_301482]
-
Santa María de Guadalupe de Extremadura", după Fecioara Maria venerată la o mănăstire regală spaniolă din Guadelupa în regiunea Extremadura. După colonizarea insulei St. Cristophe (actualmente St. Kitts din Sfântul Kitts și Nevis), Compania Franceză a Insulelor Americane a decis colonizarea unei alte insule. Guadelupa a fost aleasă în detrimentul Martinicăi. Insula a intrat în posesia Franței în 1653 și a fost anexată de Franța în 1674. În secolul următor insula a fost ocupată de mai multe ori de trupele britanice dar
Guadelupa () [Corola-website/Science/300153_a_301482]
-
al capitulațiilor a permis îmbunătățirea traficului dintre Europa și Palestina , inclusiv portul Jaffa. În aria actuală a orașului Tel Aviv , în Yaffa și în afara ei au avut loc în a doua jumătate a secolului al XIX - lea câteva încercări de colonizare creștine -a unor creștini protestanți americani și germani . In anii 1853-1859 un grup de creștini adventiști americani din Philadelphia a întemeiat o comunitate numită Mount of Hope (Muntele Speranței )în preajma rîului Ayalon ,la nord-est de Yaffa, pe locul unde astăzi
Tel Aviv () [Corola-website/Science/300198_a_301527]