1,923 matches
-
consumat, ci se recunoaște ca fiind un autor activ al producerii acestuia. Orice căință rezultă din conștiința mea, care judecă faptele Eului meu. Ea nu este un simplu regret, ci, În același timp, și un efort de reparare a greșelilor comise. Conștiința mea morală, În cazul regretului, face apel la arhetipul suprem, la divinitate, care este chemată să judece actele mele. Căința este efortul de a mă putea prezenta În fața Judecătorului pentru a putea obține iertarea. Prin căință, eu doresc să
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
este „durerea spiritului În legătură cu ceea ce a greșit” (Înțelepciunea lui Solomon, V, 2-3Ă. Pentru R. Le Senne, căința se raportează În primul rând la intelect și voință. Ea are un caracter autoreflexiv, prin care cel care a greșit reflectează asupra greșelii comise și vrea să Întreprindă un act de reparație. 3. Remușcarea Remușcarea este forma cea mai profundă a trăirii interioare a vinovăției de către persoană. În cazul remușcării, se suprapune amintirea actului negativ pe actul propriu-zis. Amintirea concentrează În ea durerea, suferința
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
concentrează În ea durerea, suferința și doliul. F. Nietzsche spune că remușcarea este o „iluzie interioară”. Ea apare ca un spectru terifiant, care domină În totalitate persoana, Închizând-o În limitele propriei sale vinovății. Persoana se va identifica cu vinovăția comisă, pierzându-și semnificația umană. În această situație, sentimentul sufletesc și moral al remușcării va duce la dezvoltarea unei depresii grave, dureroase și penibile, care invadează sufletul individului. Spre deosebire de căință, remușcarea are un caracter profund afectiv, care poate duce la o
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
8 \s Figura 16. Ponderea minorilor victime ale delictelor comise cu violență în funcție de vârstă, în perioada 2002-2004 Sursa: Institutul pentru Cercetarea și Prevenirea Criminalității, București. Mai relevantă este analiza dinamicii minorilor victime ale delictelor comise cu violență în funcție de natura delictului comis, care atestă faptul că aceștia au fost ținta, în primul rând, a unor tâlhăriilor, violurilor, vătămărilor corporale simple și grave, lovirilor și violențelor și mai puțin a omorurilor și tentativelor de omor sau lovirilor cauzatoare de moarte (vezi figura 17
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
și grave, lovirilor și violențelor și mai puțin a omorurilor și tentativelor de omor sau lovirilor cauzatoare de moarte (vezi figura 17). EMBED MSGraph.Chart.8 \s Figura 17. Ponderea minorilor victime ale delictelor comise cu violență în funcție de natura delictului comis, în perioada 2002-2004 Sursa: Institutul pentru Cercetarea și Prevenirea Criminalității, București Peste o treime dintre minori au fost victime ale tâlhăriilor, în timp ce aproximativ o pătrime au fost victime ale violurilor. De asemenea, aproximativ o treime dintre minori au devenit victime
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
cazul delictelor de viol (72%), tâlhărie (81,8%), loviri (79,5%), tentative de omor și loviri cauzatoare de moarte (74%) (figura 18). EMBED MSGraph.Chart.8 \s Figura 18. Ponderea minorilor victime ale delictelor comise cu violență în funcție de natura delictului comis și vârsta minorilor, în perioada 2002-2004 Sursa: Institutul pentru Cercetarea și Prevenirea Criminalității, București. Această distribuție a minorilor victime ale actelor de violență relevă încă o dată că această categorie de populație nu este suficient protejată de instituțiile de control social
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
EMBED MSGraph.Chart.8 \s Figura 21. Dinamica minorilor victime ale delictelor violente comise în mediul familial în funcție de natura delictului, în perioada 2002-2004 Sursa: Institutul pentru Cercetarea și Prevenirea Criminalității, București. Cea mai mare parte a minorilor victime ale delictelor comise comise în mediul familial sunt consecința violurlior (37,4%), aceștia fiind urmați de minori care au suferit diverse loviri și violențe (25,9%) Atrag atenția și ponderile destul de ridicate ale minorilor victime ale unor delicte deosebit de grave, cum sunt vătămările
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
criminogenă, concretizată prin acte deosebit de grave și violente comise de părinți sau rude asupra propriilor lor copii. Pe categorii de vârstă și tipuri de delicte, minorii sub 14 ani sunt, într-o proporție alarmantă de aproximativ 80%, victimele unor omoruri comise chiar în mediul familial și în care sunt implicați, în primul rând, părinții acestora (sau unul dintre părinți), precum și alte rude apropiate. Aceeași categorie de minori devine principala victimă, în proporție de 55%, în delictele de lovire și alte violențe
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
persoana condamnată este obligată să repare și eventualul prejudiciu produs victimei infracțiunii); în același timp, se consideră că prestarea unei munci în folosul comunității constituie o modalitate de reeducare a condamnatului, suficientă în situațiile în care pericolul social al infracțiunii comise nu este foarte ridicat. Libertatea individului condamnat la această pedeapsă este restrânsă la minimum (el trebuie să presteze un anumit număr de ore de muncă). Mai important, acest mod de restrângere a libertății condamnatului nu presupune existența unor obstacole materiale
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
penitenciar, diferite pentru fiecare regim. Plasarea într-un regim sau altul nu are doar semnificații legate de statutul deținutului în penitenciar; mai important, ea semnifică distanța dintre acesta și lumea de dincolo de penitenciar. Această distanță este stabilită inițial în funcție de fapta comisă și de cuprinsul hotărârii judecătorești de condamnare; modificarea ei depinde de comportamentul individului în timpul detenției. În acest proces, fapta comisă de către condamnat își pierde treptat funcția de element referențial al evaluărilor făcute de către personal; mai important este modul de raportare
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
parte a dinamicii violenței intrafamiliale, cum ar fi hărțuirea, urmărirea, intimidarea sau amenințarea cu violenței. Parafrazând definirea pe care o dă David Gil abuzului copilului, Mildred Pagelow sugerează următoarea definiție pentru violența intrafamilială: „violența intrafamilială se referă la orice act comis sau omis de către membrii familiei și orice consecințe ale acestor acțiuni sau inacțiuni, prin care alți membri ai familiei sunt deprivați de drepturi și libertăți egale și/sau care impietează asupra dezvoltării lor optime și asupra exercitării libertății de alegere
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
O astfel de persoană se va simți mereu nedreptățită și va intra frecvent în contradicție cu semenii și cu societatea. Imaturitatea afectivă și morală, caracteristică acestei persoane, se concretizeazează în tendințe egocentrice, intolerantă față de normele juridice și morale, subestimarea greșelilor comise, indiferență și dispreț față de munca social-utilă, lipsa obiectivității față de sine și față de alții, absența unei integrări superioare în viața socială și chiar de familie. Integrarea socio-profesională și morală a individului presupune tocmai acest act de depășire a limitelor conștiinței individuale
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
fenomenul infracțional în rândul minorilor are multiple ți variate cauze, unele comune cu ale criminalității adulților, dar multe din ele diferite de acestea. Astfel, spre deosebire de adult, care are o capacitate superioară de a prevedea rezultatul periculos sau vătămător al faptei comise, minorul înțelege mai puțin caracterul antisocial al faptei infracționale. În același timp, el este mai dependent de influențele ambiante familiale și sociale: dacă aceste medii sunt conflictuale, sau dacă îl expun pe minor unor repetate pedepse și privațiuni, atunci ele
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a unor impulsuri afective. Imaturitatea caracterologică — concretizată în tendințe egocentrice, indiferență și dispreț față de activitatea sistematică, dorința realizării unei vieții ușoare, autocontrolul insuficient, tendința spre simulare și disimulare, orgoliul excesiv, îngâmfare, intoleranță față de normele juridice și morale, indolența, subestimarea greșelilor comise etc., — ne face să înțelegem numeroasele și variatele conflicte cu cei din jur. De fapt, conduita morală a omului nu reprezintă altceva decât o formă externă de manifestare a unui complex de „factori interni” care se află într-o unitate
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
principii morale, care aparțin comunității în care trăiește. Faptul acesta de a fi ajuns la stadiul formării unei responsabilități morale îl face pe copil capabil de a trăi, la un moment dat, un autentic proces de conștiință cu privire la consecințele abaterii comise și de condamnare interioară a acestei abateri, îl face capabil de a găsi în el însuși acea forță interioară de a-și reproșa lui însuși (sau altora) o eventuală abatere comisă. Acest stadiu este precedat, așa cum arată o serie de
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
dat, un autentic proces de conștiință cu privire la consecințele abaterii comise și de condamnare interioară a acestei abateri, îl face capabil de a găsi în el însuși acea forță interioară de a-și reproșa lui însuși (sau altora) o eventuală abatere comisă. Acest stadiu este precedat, așa cum arată o serie de psihologi (J. Piaget, P. Bovet), de o perioadă în care „realismul infantil” se acomodează rigorilor morale a colectivului din care face parte din obligație, potrivit imperativului „trebuie pentru că trebuie”. Acestei perioade
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
însuși, și, legat de acesta, acea frică de a nu greși și acea atitudine de supraevaluare a consecințelor greșelii comise la unor din moment dat. Această teamă de a nu greși și, mai ales, atitudinea de supraevaluare a gravitației greșelilor comise, determină, printr-un mecanism de feed-back, o accentuare a „sentimentului de inferioritate”, a impresiei defavorabile cu privire la propriile posibilități și capacități psihice, fapt care va duce, implicit, la trăirea de fiecare dată când va greși din nou a unei vii reacții
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
posibilități și capacități psihice, fapt care va duce, implicit, la trăirea de fiecare dată când va greși din nou a unei vii reacții de autoacuzare și, legat de a aceasta, a unui puternic „sentiment de vinovăție„ în legătură cu greșeala sau abaterea comisă. Desigur, pentru a preîntâmpina instalarea la copii a sentimentului de inferioritate și, în strânsă legătură cu el, formarea tendinței de a supraevalua consecințele negative ale propriilor greșeli comise la un moment dat, părinții vor trebui să urmărească, într-o măsură
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
mai importante ale omului, acelea de om și de cetățean. Această scrupulozitate morală excesivă duce la instalarea treptată a unei stări de închidere în sine și de vii frământări sufletești, în cadrul căreia se „disecă” prea mult implicațiile sociale ale abaterii comise. Prin izolarea sa și prin această stare tensională interioară puternică, el își creează singur o serie de factori perturbatori ai activități școlare, și a raporturilor sale cu cei din jur. Punerea în discuție a celeilalte extreme menționate la începutul materialului
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a raporturilor sale cu cei din jur. Punerea în discuție a celeilalte extreme menționate la începutul materialului de față, — și anume a acelei incapacități a unor oameni de a realiza, în mod curent, priza de conștiință asupra consecințelor propriilor acte comise și, implicit, de a trăi sentimentul de vină în legătură cu propriile abateri de conduită realizate, — ne plasează în centrul importantei probleme a educației și a formării personalității. Aceasta deoarece, indivizii în cauză nu au ajuns, încă, la a-și forma conștiința
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a se menține tânără. Contesa a existat în realitate, iar numărul victimelor este cât se poate de precis, potrivit jurnalului pe care îl ținea la zi. Se știe, de asemenea, că în 1611 contesa a fost chiar judecată pentru atrocitățile comise, dar a scăpat pentru că provenea dintr-o familie celebră și era o aristocrată bogată. Așa-nu-mitul ,,tratament cosmetic" era de fapt o legendă, motivul crimelor ei fiind sadismul și, probabil, nebunia. Faptele lui Elizabeth Bathory l-au inspirat și pe Bram
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
și va semnala la timp orice aspect de activitate dușmănoasă, cerând insistent încă o dată să fie iertat de faptele care le-a săvârșit. După această discuție purtată, susnumitul a prezentat un angajament scris în care a arătat pe scurt faptele comise și în care și-a luat angajamentul că va colabora cinstit cu organele noastre și va îndeplini la timp sarcinile care i se vor trasa, păstrând cu strictețe în mod secret legătura sa cu organul de securitate. În cuprinsul angajamentului
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
dintr-un anturaj polarizat în jurul numitei A.S., cunoscută cu preocupări similare, lucrată prin dosar de urmărire informativă, atenționată, de asemenea, sub acoperirea organelor de miliție, la data de 28.08.1986. În procesul atenționării, persoanele în cauză au recunoscut faptele comise și s-au angajat în scris să renunțe la astfel de preocupări, inclusiv de a mai întreține relații cu emisari din străinătate. Cele două persoane rămân în atenția noastră pentru a urmări eficiența măsurii întreprinse. Șeful securității Hunedoara Col. Văleanu
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
T. Cu susnumitul se va discuta prima dată pentru pretextul cu care a fost invitat la sediul postului de miliție, după care se va canaliza discuția asupra problemelor ce interesează organele de miliție, se va discuta cu candidatul despre fapta comisă, [...] precum și alte aspecte comise în cadrul comunei.” Raport asupra numitului F.G. din comuna A., 18.10.1981: „[...] Susnumitul, la data de 26.04.1977, a fost recrutat ca informator, având drept scop încadrarea informativă a elementelor din baza de lucru, primind
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
EFORT INTROSPECTIV, care contrazice și desființează promisiunile imaginativ exaltate pentru a le recupera energia sustrasă anterior controlului conștient. Desființînd estomparea afectelor, introspoecția spiritualizantă face ca dorința refulată să devină nu numai accesibilă, ci și acceptabilă pentru conștient. Datorită acceptării greșelii comise, refularea, cauza funcționării maladive și patogenice, este decisiv eliminată (cel puțin în privința părții energetice sustrase de dorințele refulate)25. Exprimarea simbolică dispare nu numai sub aspectul ei formal, ci și sub cel energetic, care constituie simptomul psihopatie. (Simptomul dispare chiar
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]