4,240 matches
-
totuși timid în fața primejdiei; sectar odios, prieten al măririlor și comodităților vieții..." Portughezii își amintesc încă de spaimele lui penibile; când sărea din tramvaie de teama unei bombe imaginare, se prefăcea rănit ca să nu iasă pe stradă, leșina când se complicau lucrurile și se închidea în ascensorul hotelului ca să scape de urmărire. Îndată ce ajunge la putere, fură sume considerabile din tezaurul Statului, fără șovăire. Numai la Credit Lyonnais avea un depozit de mai multe milioane; el a organizat sub republică faimosul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
E vorba de câteva zile; ba chiar s-ar putea să fie vorba doar de ore. Etius înaintează pe drumul militar, pe malul drept al Loirei. Dacă Atila pune mâna pe cetate și trece podul peste râu, lucrurile se vor complica și mai mult. Alanul se încruntă: — Crezi că nu știu asta? Nu de predici avem nevoie, ci de întăriri și de provizii. Am pierdut deja o treime din oamenii mei și de ieri a trebuit să înjumătățesc rațiile. Vorbesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să-l afle. Căută prin memorie acea stare copleșitoare de conviețuire cu obiectele. Zile și nopți în șir încercă din nou să se încarce cu energia lor, dar mecanismul meditației refuza să se deblocheze. Rotițe, pârghii și arcuri noi apăruseră, complicând și deturnând jocul. Simțea că obiectele acelea misterioase pe care le agonisise, pe fiecare împreună cu povestea sa, nu se mai lăsau descifrate și nici dezghiocate de învelișul lor solzos, pentru a le putea gusta în voie carnea fragedă de moluscă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ca depozitar de revelații pierdute, de mesaje degradate și în această direcție am descoperi o filiație din Mateiu I. Caragiale, dacă nu am realiza numaidecât că pictorul recurge la ea doar spre a-și decora steagurile, universal cernite, pe cât de complicate în simbolurile faldurilor. Filip, eroul din prima nuvelă, dialoghează sau monologhează, cu un alter-ego rebel, ce se refuză, acesta monologând la rândul său în același deșert unde, totuși, difuz, la ultima vorbă, s-ar putea naște o speranță îndreptățind viața
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de sufletesc, există această cruzime, care se dă pe față cu sălbăticie în momentele de conflict - și că aproape întotdeauna sufletul este în minoritate. Amorul este lucrul naturii, și nu al societății. Societatea îl stilizează numai și, cel mult, îl complică cu elemente care se topesc la cea mai mică ciocnire. De aceea superioritatea sufletească a unui om se cunoaște și după rezistența pe care o pune sufletul lui la egoismul naturii. 14. Te iubesc fiindcă ești bun; Te iubesc fiindcă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lumina cea mai favorabilă? Și, în sfârșit, adevăr ori neadevăr, ce nevoie avea să-mi spună acest lucru? Problemele în care înot abia ținîndu-mă la suprafață (dacă nu e o iluzie că valurile nu mi-au trecut peste cap) se complică în fiecare zi. Plouă mereu. E frig tare. Coșurile fumegă aproape la toate casele. Stau mai toată ziua la ei, adică la ea. Adela cântă mult la piano. (În zilele frumoase cântă rar și mai mult seara, pentru că se adună
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
autobiografic în sens moral" (p. 471). C-tin Ciopraga identifică romanul cu "analiza crizei sentimentale a unui cvadragenar de o luciditate extremă". Mihai Drăgan se menține în cadrul aceleiași situări, punctând însă patetic și inexact: "Adela este o dramă a îndoielii, complicată printr-o analiză adesea până la paroxism" (G. Ibrăileanu, Albatros, 1971, p. 189). Generalitatea, proprie oricărei definiții, o regăsim și în remarca lui Nicolae Manolescu: "Adela este, în definitiv, romanul unui bărbat care se autoanalizează în vreme ce observă comportamentul femeii iubite" (Arca
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
În formule matematice atât de complicate, Încât nimeni nu le poate descifra. Studiind de la distanță de ani lumină planeta voastră acoperită de nori și păduri, am ajuns la concluzia că viața pe pământ a luat un curs greșit. Și ceea ce complică aici lucrurile este relația falsă stabilită Între cele două sexe. La voi, bărbații s-au Înmulțit peste măsură. Privește un stup, acolo ai să vezi numai albine. Și din loc În loc câte un trântor. Și asta numai În perioada de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sa o echipă alcătuită din doisprezece hamali. Mașa vru să-i atragă atenția oaspetelui că Orașul Cernăuți nu-i așezat pe Don și că acolo nu trece nici un fel de fluviu, ci doar un râuleț insignifiant, dar, ca să nu mai complice lucrurile, preferă să tacă. De altfel, Își Închipuia că oaspetele i-ar fi replicat că acolo, În lumea lui, Cernăuțiul e așezat pe malul unui mare fluviu, care Întâmplător sau nu se numește Don. „Și apoi, gândi ea, dacă Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
trebui să mai adăugăm foșnetul frunzelor, ciripitul păsăretului, toate urletele pe care le scot animalele ce trăiesc alături de voi, precum și alte nenumărate zgomote din care-i compusă existența voastră, ca să-ți dai seama cât avem de suportat... Ce rost are să complic lucrurile... Și apoi, mărturisi el, misiunea mea e alta. - Și atunci, replică Mașa, pentru ce ați mai venit? - Să-ți spun sau să nu-ți spun? o Întrebă Extraterestrul, tot mutându-și gentuța neagră dintr-o mână În alta. „Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nu-i dăduse importanță la Începutul consultației, Îi Întări convingerea: Bolnavul are astenie nervoasă...! Poate chiar, amândoi...! O fracțiune de secundă avu tentația să-i trimeata la un doctor neurolog, Însă se răzgândi. Mai privi odată la bolnav. „Situația se complică... Personal mă depășește...Poate la poliție, trebue formulată o reclamație, ori În altă parte, oricum eu nu am ideie...” „Cerem scuze pentru timpul pierdut cu noi...Îngână abea auzit bolnavul. Nu vă mai osteniți doamnă doctor, drept urmare a acestei teribile
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu ușurință. Ceru casarea sentinței dela instanța de fond și punerea În libertate a acuzatului...! Al doilea avocat, În linii generale repetă opinia primului vorbitor mai adăugând cu precizie: nu poate fi decât paradoxal ca invinuitul Tony Pavone să se complice cu materiale sustrase din gestiunea lui Buga Niculae din moment ce are la rândul lui o imensă gestiune de materiale și poate avea la dispoziție câtă tablă dorește. Însfârșit ultimul avocat - Domnul Pora - avocat cu renume mondial, apăra interesele României la Haga
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și fragmentele (un fragment ca domnul Sammler) Înțelegeau: acest pământ era un mormânt; viața noastră Îi era dată cu Împrumut de către elementele ei și trebuia returnată: venea o vreme când elementele simple păreau să tânjească să se elibereze de formele complicate de viață, când fiecare element din fiecare celulă spunea, „Ajunge!“ Planeta era mama noastră și cimitirul nostru. Nu era de mirare că spiritul uman dorea să plece. Să părăsească acest pântec fecund. Să părăsească totodată acest mormânt uriaș. Patima pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Sheba nu-i reproșează asemenea intenții - așa cum o face o Blanchet înfuriată într-una din scenele de la finalul filmului - pentru că în carte singura, absolut singura problemă a Barbarei e singurătatea. Singurătatea în sine naște monștrii, nu e nevoie să fie complicată sexual. Aceasta e tema și e magistral observată și analizată. Fragmentele în care Barbara vorbește despre „un weekend construit în jurul unei vizite la spălătorie“ și despre ce înseamnă singurătatea fără orizont, singurătatea fără ieșire, sunt probabil cele mai memorabile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
o tipă ca ea. Într un mod ciudat prindeau și ei curaj să creadă în propriile vise. Dacă eu reușisem să fac față unei fete ca Erjika și ei aveau șanse reale să reușească. Pricepeam că de multe ori ne complicăm singuri existența punându-ne prea multe întrebări și prea incomode. Ne cunoaștem prea bine și renunțăm să trăim o realitate a noastră doar de frica ridicolului căruia i-am putea cădea pradă. Câți dintre noi nu-și spun că e
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
și Mătușa. Cine a fost Codruț?... întrebă dintr-o dată Liliana, ghicind nelămuririle mele. Își trase scaunul sub ea și se uita insistent la Mătușă. Un copil aciuat pe aici, venit de nu se știe unde, i-a răspuns, privindu-mă complice. Greu scoteai cuvinte de la Mătușă dar Liliana avea o putere anume asupra ei. Hai, povestește-ne, că uite, amândoi suntem la fel de curioși! Bătrâna își fixă privirea pe un punct imaginar de pe perete, duse instinctiv mâna la gură de parcă ar fi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
așa ceva. Deoarece nu ni s-a comunicat nimic de la poliție, considerăm cazul un mare semn de Întrebare deocamdată. Dacă a fost omorît, atunci zace probabil Într-o ladă la fundul oceanului și dacă s-a Întîmplat așa ceva, atunci lucrurile se complică mult... Înseamnă că a fost complice Într-o afacere periculoasă... știu eu, poate mărfuri de contrabandă sau falsificări de bancnote... Femeia rămase cu paharul În mînă. Bășicuțele se sparseră una cîte una și berea se transformă, sub ochii mei, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
În homosexualitate... și fratele ei trăgea toate sforile... Și dacă acesta Învîrtea lucrurile ca lumea, puteau scăpa și de rigorile legii... Dar nu putea face oricine lucrul acesta... Și dacă nu-i creșteai pe toți la aceeași școală, lucrurile se complicau... Trebuia Îmbinată plăcerea cu profilul. Făcînd legătura cu toate acestea, am Început și eu să pricep de ce funeraliile mi-au produs o impresie atît de neplăcută. Nici nu-mi era greu să-mi dau seama acum de ce grupul acesta Încurca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dumneata ai făcut-o. Soțul dumitale s-a băgat sub mașină. Fratele stă la o parte și se uită, dus pe gînduri, la ceea ce face soțul, dar doar se preface că se uită la el căci, de fapt, privește zîmbind complice În direcția celei care face fotografia... adică la dumneata. Firesc, soțul dumitale nu-i vede expresia feței. — Oare Începuse să ne bănuiască? — Nu. Acesta-i un document și așa a și rămas. Explică sensul cuvintelor „Semnificația amintirilor”. Atît cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
punea în vedere să ia măsuri, să informeze corect autoritățile și mass-media din țările lor asupra evoluțiilor "pozitive" din Chile. Din când în când, câte un diplomat mai era declarat "persona non grata", așa, pentru "atragerea atenției". Când lucrurile se complicau, ceea ce în situația din Chile nu era greu, "atenționarea" putea să capete note mai grave înscenarea unor "accidente". De la "accidentul" însărcinatului cu afaceri al Italiei, care s-a trezit cu frânele mașinii tăiate, la coborârea de la o stațiune montană, șefii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
simplă și eficientă supravegheată de cei trei români director, laborant și contabil și lucrând cu un grup restrâns de tehnicieni și muncitori locali. Prelucra minereul din zonă, de la micile exploatări, adus cu camioanele sau chiar cu căruțele. Procedeul nu era complicat după concasare, minereul amestecat cu apă este din nou mărunțit până se obține o pastă care se supune procesului de "flotare", rezultând un concentrat de cupru cu o puritate de circa 35% (conform cercetărilor, cu secole în urmă, minereul de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
cumpănă a fost unul destul de serios, de fapt. Probabil cel mai grav dintre toate - cel puțin, până la al meu. Acum câțiva ani, când tocmai se mutase la New York, și-a descoperit o pasiune pentru mătreața dracului. (Cocaină.) Lucrurile s-au complicat foarte tare și, după o tentativă de sinucidere dramatică, a poposit într-un centru de dezintoxicare foarte scump din Irlanda. Extrem de scump. Mama încă mai spune că ar fi putut călători, împreună cu tata, cu Orient Expressul până la Veneția și ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a pus ștampila de Mângâietor Delicat pentru că a mâncat iaurt-cremă degresat cu căpșuni și, deși asta n-a avut nimic de-a face cu faptul că ne-am despărțit - relația noastră nu era menită să fie una de durată -, a complicat puțin lucrurile între noi. Nu văzusem niciodată un Mângâietor Delicat care să scape de acest stigmat: cine e, așa rămâne pe viață. Jacqui era ca împăratul roman din Gladiatorul, degetul ei se îndrepta în sus sau în jos, soarta unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
celelalte fete cu experiență să verifice dacă ne scăpase vreo întrebare, ca să nu avem parte de surprize în ziua cu pricina. Am luat parte la toate astea, deși știam că n-aveam să fiu acolo. Dar o luasem pe Teenie complice; ieșiserăm să luăm prânzul și o rugasem să jure că va păstra secretul. —Prezentarea de miercuri? Nu pot să ajung. Cu...? — Fă-o tu în locul meu. Acoperă-te de glorie. —Dar, oh, Dumnezeule! Vreau să zic, nu poți... Ariella va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
stai de pază la graniță și îți spun că acolo nu sunt primejdii mari - maimuțări atitudinea unui comandant, luându-și o voce tunătoare: Îți vei privi dușmanii din înaltul zidurilor... Vei participa doar la acțiuni de apărare. Dacă situația se complică, este chemată legiunea. Se uita dezolat la cureaua ruptă, pe când ceilalți soldați rânjeau. — Și îți dau echipament de supraveghere... „Singura armură care te apără de ploaie... și vreme de douăzeci de ani n-o să mai vezi picior de furier.“ Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]