9,556 matches
-
și 13 iulie 1869. Fostul militant unionist I. V. Adrian, gazetar cu experiență și scriitor cu oarecare faimă în epocă, a editat, în calitate de proprietar, redactor și tipograf, această publicație, probabil primul periodic literar botoșănean. Adrian își publică în S. propriile compuneri, versuri, nuvele istorice, traduceri, dar obține și colaborarea poeților Gh. Tăutu, N. Nicoleanu, N. Roiu, V. Gr. Pop. El reproduce, de asemenea, din versurile lui Dimitrie Petrino, N. Pruncu, fabule de C. Stamati și tipărește scrieri teatrale aparținând lui Teodor
STELUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289919_a_291248]
-
respirație cuprinzătoare, adaptată ordinii lucrurilor cântate („piesa naturii - / spectacolul ei de lumină, extatic, fierbinte”, Etica naturii). Printr-un limbaj ca al lui Nichita Stănescu („însomnează-ți iar nesomnul”, de pildă) se spune că geneza somniacă a lumii poetice este facere demiurgică, compunere logică („încrede-te-n cuvânt”), dar și inspirată („dă din greșeală, prin cărbuni, de-o piatră scumpă”), izvorâtă din inocența permanent rememorată (Rumori interioare), precum ciclurile vieții („revoluția semințelor înaintează insolent prin pământ”). Sfieli franciscane în fața lucrurilor pământului se transfigurează
STERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289922_a_291251]
-
fiilor Craiului Amurg” din Punta Europa cu adoratorii lui Zalmoxis (Pendul ibero-dacic), altul evocându-l pe Lumânărică al lui Costache Negruzzi (Lux Caucaniae), câteva bucolice dezvoltând reflecții pe teme ca elementele, infinitul, veșnicia etc., și tot astfel Solilocvii, în timp ce două compuneri, Twist 1963 și Computer 1967, semnalează critic aspecte ale lumii contemporane. Curios este că verva sarcastică denunță situații caracteristice mai ales modului de existență occidental, categorii umane degradate aparținând societății capitaliste. Cei pecetluiți sunt, între mulți alții, „băieți de bani
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
nu revelă crisparea interioară și atmosfera halucinantă din Maurice Rollinat, modelul lui S., acesta rămânând la nivelul simplei imitații. Prințul Ral, fantezie macabră, conduce motivul fantastic spre un nedorit efect aproape parodic. Cerșetorul, Copilul mizeriei și alte poeme sociale sunt compuneri retoric-patetice, aducând ecouri din François Coppée și Alfred de Musset. În Zile negre autorul reia, fără finețe, teme ale pesimismului eminescian și ajunge la un cabotin dezgust față de lume. S. a scris nuvele și schițe - Nunta neagră (1883), Nuvele (1884
STOENESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289941_a_291270]
-
al Academiei RPR pentru Rapsodia țiganilor, Premiul de Stat pentru Căruța cu paiațe, Premiul special al Uniunii Scriitorilor (1978). Imaginea curentă, în posteritate, a fecundului dramaturg Ș. este cea a unui tehnician stăpân pe inventarul procedeelor menite să asigure succes compunerilor destinate reprezentării scenice. Talentul lui e considerat îndeobște a fi fost totuși unul „minor”, limitat de o viziune fără profunzime, de complacere în frecventarea subiectelor facile, „de salon”, ori convențional-oportune, precum glorificarea unor personalități din panteonul cultural ori istoric al
STEFANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
Augustin, amplificată și de faptul că scriitorii creștini evitaseră și înainte această problemă. E important să observăm însă că Augustin nu vorbește despre „retorică păgînă” sau „retorică creștină”, ci despre o singură retorică: modul de exemplificare a acesteia este diferit. Compunerea acestei opere s-a prelungit multă vreme; așa cum aflăm din Retractări (II, 4), în acest interval de timp (între 395 și 397) au fost scrise numai primele două cărți și o parte din cea de-a treia; opera a fost
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fără să aducă textului deja divulgat modificări prea mari. A adăugat textului și scrisoarea pe care i-o trimisese lui Aureliu, unde îi povestea împrejurările în care fusese scrisă. Așa cum s-a întîmplat și cu Explicarea Facerii, prelungirea perioadei de compunere a Treimii și faptul că Augustin nu a revizuit la sfîrșit întreaga scriere au dăunat întru cîtva structurii, care apare discontinuă și dezordonată; totodată, tocmai din cauza duratei prelungite a redactării, multe dintre doctrinele expuse aici sînt reluate și în alte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
-lea, se orientează de preferință spre teme de actualitate tratate în mod mai liric și mai intimist; alți poeți, în schimb, se întorc la finalitățile didactice care caracterizaseră poezia creștină încă de la origini și care se manifestaseră, de exemplu, în compunerea unor parafraze poetice ale Bibliei. 1. Ciprian Galul Cel mai puțin cunoscut dintre acești poeți este cel mai vechi (a trăit probabil la începutul secolului al V-lea); opera și personalitatea lui au fost descoperite treptat prin studiile făcute în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și l-a întemnițat pe Sidonius. Eliberat cîțiva ani mai tîrziu, acesta s-a reîntors pe scaunul episcopal și a murit în 489. Producția literară a lui Sidonius se divide în două perioade. în prima, el s-a dedicat exclusiv compunerii de opere profane: douăzeci și patru de Poezii (Carmina), din care primele opt sînt panegirice, scrise în hexametri, care conțin prefețe și alte poezii legate de panegirice, în distihuri elegiace. în aceste scrieri, Sidonius imită maniera celuilalt mare poet de curte de la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lungă, în 515-516); traducerea și comentariul Analiticelor; redactarea unui tratat Despre silogismele categorice și a altuia Despre silogismele ipotetice; traducerea Topicelor lui Aristotel, redactarea unui comentariu al acesteia și a unui comentariu la Topicele lui Cicero; traducerea Argumentelor sofistice și compunerea unui tratat Despre diferențele topice. După cum se poate vedea, e vorba despre un ansamblu consistent de tratate de logică, pentru care îi indicăm cititorului interesat să consulte lucrările de specialitate. c) Operele teologice Boetius este și autorul unor opere cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Teodoret era o culegere de „Vieți ale Părinților” Siriei. în luna iulie a anului 593, Grigorie i-a trimis o scrisoare lui Maximian, episcop de Siracuza, prin care îi cerea să-i procure povestiri hagiografice potrivite pentru cartea sa; compunerea operei datează așadar cam din acea perioadă. Scrierea este concepută ca o conversație între Grigorie și un tînăr discipol al său, diaconul Petru, care, înfățișat ca o persoană foarte neștiutoare, vorbește în numele ignoranților ce trebuie instruiți. Episoadele se succedă fără
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și de parafrază biblică, în maniera lui Iuvencus, însă Avitus își ia mai multe libertăți în raport cu textul sacru. Opera e precedată de o prefață în proză unde poetul, adresîndu-se unui episcop prieten, enunță principiile pe care le-a respectat în timpul compunerii scrierii. Cum nu e vorba de argumente tradiționale și previzibile, s-ar părea că Avitus ține să justifice inițiativa sa și să sublinieze teza conform căreia a scrie versuri este mai puțin important decît a scrie lucruri adevărate. Nu e
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Nestorie s-ar fi lăsat convins de prieteni să scrie o nouă și mai amplă autoapărare: aceasta ar fi constituită din părțile a doua și a treia ale Cărții lui Heraclid, pe care Nestorie nu a reușit să le desăvîrșească. Compunerea acestei scrieri ne-ar ajuta să explicăm pierderea apologiei precedente, Tragedia, considerată de-acum puțin folositoare, întrucît era depășită de noua operă în care, cel puțin în parte, a fost probabil integrată; din rațiuni analoage e de înțeles și pierderea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
vom vorbi aici despre aspectele referitoare la personalitatea lui Iustinian (împărat de la 1 august 527 pînă la 14 noiembrie 565) care nu sînt legate de activitatea sa de autor de scrieri teologice (firește, nu putem spune cît au contribuit la compunerea lor și alții, teologi „profesioniști”). El era profund convins că împăratul trebuie să apere puritatea credinței, pentru că triumful ortodoxiei și eliminarea erorilor aduc pacea în Biserică, necesară pentru bunăstarea imperiului. Deși recunoștea autoritatea Bisericii romane în materie de credință, s-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
autor (fără să conteste că acesta, așa cum arată numele său, a locuit un timp și la Ierusalim) mai degrabă în legătură cu Constantinopolul, în special adeziunea sa la neocalcedonism, orientare încurajată de Iustinian (desemnarea unirii celor două naturi în Cristos ca o compunere, synthesis; importanța unirii „după ipostas”; adeziunea la formula teopaschită „unul din Sfînta Treime a pătimit cu trupul”); unii cercetători (A. Grillmeier) cred că pot aduce argumente în favoarea acestei teze, însă alții (P.T.R. Gray) plasează activitatea lui Leonțiu mai degrabă la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
contra lui Teofil (mort în 412) din partea unui episcop din jurisdicția sa și că nu se poate explica faptul că Palladius a putut dispune la Syene de toate documentele pe care le-a utilizat. De aceea, Baur a propus plasarea compunerii operei la Roma, însă e greu de spus cum ar fi putut Palladius să stea acolo între 405 (întoarcerea împreună cu solia trimisă de Constantinopol) și 408 (exilul la Syene). Deși nu e sigur, în general este acceptat faptul că aparține
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ne face să ne gîndim că acest Calinic ar proveni din Siria. Viața trebuie să fi fost scrisă nu mult după moartea lui Ipatie (446), însă e menționat și un eveniment petrecut la un an după această dată; ca urmare, compunerea operei e plasată de obicei către 447-450. Bartelink a studiat textul ca pe un exemplu ce aparține genului literar al biografiei călugărului și a subliniat afinitățile lui cu Viața lui Antonie scrisă de Atanasie, care i-a servit probabil drept
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a convertit și Dionisie, și îi vorbește ca unui tînăr discipol (pais: Ier. Ecl. 1 369A); dacă vrem să ținem cont de citatele din scrierile lui Ioan și să apărăm în același timp autenticitatea scrierilor lui Dionisie, trebuie să plasăm compunerea acestora cel puțin la sfîrșitul secolului I, epocă în care Timotei, admițînd că mai era în viață, era cu siguranță foarte bătrîn. Mai mult chiar, în tratatul despre Numele divine (4, 12: 709B) este citată o scrisoare a lui Ignațiu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
potrivit aceluiași rechizitoriu, episcopul eretic „punea femeile să cînte în cinstea sa, în Biserica, în ziua de Paști, niște psalmi a căror ascultare ar provoca oroare” (Eusebiu, Istoria bisericească VII, 30, 10). Din mărturia Părintelui Bisericii siriace, Efrem, aflăm despre compunerea unor imnuri într-un mediu cultural diferit; autorul lor este Bardesan din Edesa, a cărui activitate a fost continuată de fiul său, Harmonios: după cum spune Efrem, Bardesan ascundea „sub dulceață amarul veninului său”, adică sub frumusețea cîntării gîndul său eretic
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fie cîntat în a cincea săptămînă a Postului Mare. A fost foarte răspîndit, a fost tradus în slava veche, în arabă și în latină, probabil de către un învățat din cercul lui Ilduin, în perioada carolingiană (secolul al IX-lea). Data compunerii și paternitatea imnului constituie două probleme încă nerezolvate. Cum acrostihul imnului este alfabetic, numele autorului rămîne necunoscut. Prologul este dedicat „conducătoarei invincibile”, adică Fecioarei, căreia i se aduc mulțumiri pentru că, asemenea unui războinic, s-a luptat pentru cetatea Constantinopolului, aflată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pentru Postul Mare decît un imn dedicat Bunei-Vestiri. Tocmai preamărirea întrupării și sublinierea rolului Fecioarei în această economie a mîntuirii ne pot face să ne gîndim că imnul n-a fost dedicat neapărat sărbătorii Bunei-Vestiri și, ca atare, să plasăm compunerea lui înainte de perioada în care a fost instituită această sărbătoare, adică înainte de intervalul 530-535. Acest imn a fost cîntat și în alte ocazii solemne, cea mai cunoscută fiind cea din 626, cînd Constantinopolul, asediat de avari, apărat de patricianul Bonus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
se aduceau mulțumiri Fecioarei Maria, și de atunci a căpătat denumirea de „Akathistos”, adică „intonat în picioare”. Informațiile pe care le avem despre acest imn se referă așadar doar la refolosirea sa, nu la faza originară a alcătuirii sau a compunerii lui. Din această cauză, pare că se poate spune doar că imnul nu-i este posterior lui Roman Melodul, și nici măcar posterior perioadei sale de tinerețe, pentru că are elemente comune cu unul din primele imnuri ale acestuia, cel Despre ispitirea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
moartea împăratului (28 iulie 450); Theodosius al II-lea e amintit la sfîrșitul operei ca suveran în exercițiu, deci istoria a fost redactată foarte repede: în scrisorile 82, 113 și 116, datînd din 449, Istoria bisericească nu este încă pomenită. Compunerea operei a avut loc așadar în exil, în vremea cînd Teodoret, alungat din Cyr, se refugiase, probabil, într-o mănăstire de lîngă Apameea, în Siria. Scrierea se încheie în 428, deoarece în acel an (sau în 429) au murit Teodor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cu naratorul în actul de reabilitare a ficțiunii. Din fiecare punct romanul își poate dezvolta excrescențe perfect valabile - o sugestie o dă chiar Igor în disputa de final cu tatăl-narator: "Tăticule,[...], tu i-ai vîrît în cap lui Crastaing subiectul compunerii și toate astea numai ca Tatiana să-l întîlnească pe Ismaël și să-și refacă viața. Îndrăznește să-mi spui că nu tu." Iar marea calitate a romanului este că își păstrează, în ciuda acestei complexități, claritatea și transparența. Facilitatea aparentă
Imaginația nu înseamnă minciună by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17141_a_18466]
-
membrii colectivului de elevi Creșterea respectului față de sine și de cei din jur jocuri de rol, dramatizări; teatru de marionete pe teme alese de elevi; exerciții de adaptare a comunicării la interlocutor sau situație; frământări de limbă; realizarea unor povestiri, compuneri cu sprijin (În perechi sau În grup). concursuri sportive sau de cultură generală Între grupe de elevi din colectiv; implicarea Într-o serie de activități de Învățare În grup sau În perechi; sărbătorirea zilei de naștere Împreună cu colegii; excursii, vizite
ŞI EA ESTE COLEGA NOASTRĂ… Studiu de caz. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Carmen CANĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2171]