20,391 matches
-
Barbu Câmpina sau Eugen Stănescu, încrezători în țeluri pe care primii trei ani postbelici par să nu le dezmintă. O prelungire a interbelicului „e drept, foarte deteriorată“ nelăsând totuși oricui să întrevadă ce va urma. Pentru Paul Cornea încrederea în comunism rezistă până „la faza de disoluție, având ca moment decisiv evenimentele din 1956“, până la abjurarea definitivă petrecută la mijlocul anilor ’ 60. Desigur e vorba despre credințele intime, proces interior pe care azi ni-l dezvăluie fără reticențe. Alții încă îl tăinuiesc
În slujba utopiei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2535_a_3860]
-
despre credințele intime, proces interior pe care azi ni-l dezvăluie fără reticențe. Alții încă îl tăinuiesc în timp ce Paul Cornea vorbește despre el în termeni limpezi, neapelând la formulări echivoce, la eschive verbale. „M-am rupt definitiv și irevocabil de comunism în 1968. Zdrobirea «primăverii pragheze» sub șenilele tancurilor sovietice m-a făcut să înțeleg că nu există nicio șansă de a reconcilia ideea comunistă cu drepturile omului“. Poate unii se vor întreba : dar încă atunci Paul Cornea deținea funcții publice
În slujba utopiei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2535_a_3860]
-
șansă de a reconcilia ideea comunistă cu drepturile omului“. Poate unii se vor întreba : dar încă atunci Paul Cornea deținea funcții publice, conducea instituții și cum se împacă acest fapt cu ceea ce gândea , cu ruperea atât de precis datată de comunism? Nu avem alt criteriu de a-l judeca, pe el și încă pe atâția, decât acela de a vedea ce a făcut în acele funcții, bine sau rău. Atât cât i-a fost în putință, voi spune, a făcut bine
În slujba utopiei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2535_a_3860]
-
din România este precară iar oamenii de stat mai în vârstă par incapabili să o rezolve. Regele Mihai este singura persoană care ar putea fi capabilă să treacă țara de următoarele câteva luni și să o salveze de la anarhie sau comunism. Este, de aceea, politica noastră să-i dăm întreaga noastră susținere. Jumătate de secol mai târziu, Corneliu Coposu, liderul Partidului Național Țărănesc, a declarat că singura soluție pentru prezentul României era restaurarea monarhiei constituționale. Succesul loviturii de stat s-a
Despre 23 August şi despre Regele Mihai () [Corola-journal/Journalistic/25400_a_26725]
-
fi reprezentat o ruptură și mai decisivă față de trecutul comunist, dar după patruzeci de ani de demonizare a Dinastiei și de eradicare aproape totală a clasei de mijloc o asemenea ocazie nu a apărut. La o întâlnire pentru discuția despre comunism și democrație, mai multe nume au fost menționate, dar nu al Regelui, cu excepția abdicării. Un tânăr istoric a vorbit despre lucrurile cu care Regele a fost silit să se confrunte - umilire, izolare, mândrie, teamă, reconciliere cu inamicul său principal. După
Despre 23 August şi despre Regele Mihai () [Corola-journal/Journalistic/25400_a_26725]
-
la postul B1. Dacă în ceea ce privește primul proiect ideea nu este originală, ea fiind încercată încă de pe vremea ministrului PDSR Dan Matei Agathon, "circuitul roșu" este o inițiativă marca Udrea. Ministrul a explicat că România trebuie să abandoneze prejudecățile legate de comunism și să scoată bani din oferta în domeniu. Astfel, a precizat, Elena Udrea, oferta îi va tenta îndeosebi pe turiștii din China, care s-ar da în vânt după obiective care să le amintească de casă. Potrivit ministrului Turismului, circuitul
Elena Udrea: Zidul de la Târgovişte, unde a fost împuşcat Ceauşescu, obiectiv turistic () [Corola-journal/Journalistic/25459_a_26784]
-
revedea familia, toți Manoileștii vor suferi la un moment dat urmările ciocnirii vieții lor cu o istorie ieșită din matcă. Și-aici apare elementul de-a dreptul senzațional al personalității Nataliei Manoilescu-Dinu. Nu ne surprinde faptul că, deși până la instalarea comunismului trăise într- un mediu burghez, lipsit de griji materiale, ea reușește să se descurce și să ducă în spate greul unei familii rămase fără tată: cunoaștem multe cazuri de femei de condiție care, după 1948, au făcut asta. Însă Natalia
Memoriile Nataliei Manoilescu-Dinu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2545_a_3870]
-
secole, o icoană care are o vechime și o istorie care se identifică cu istoria ortodoxiei ardelene. A fost pictată în 1681 de preotul Luca din Iclod, a avut un traseu interesant, a stat 70 de ani îngropată, apoi în timpul comunismului originalul nu s-a păstrat în biserică, probabil și pentru a evita un pelerinaj de amploare, care ar fi contravenit acelor vremuri, ea fiind practic readusă în locul de unde a plecat în 1993", a explicat Ivanov. Conform sursei citate, mănăstirea de la
Peste 25.000 de persoane au ajuns la Mănăstirea Nicula pentru slujbele de Sfânta Maria () [Corola-journal/Journalistic/25482_a_26807]
-
Caietelor” soției lui, pe care o avertizase în scrisori de temerile lui privitoare la Togliatti, prea aservit Kominternului și lui Stalin. Piparo crede că acel caiet lipsă ar fi conținut expresia unor critici severe la adresa Moscovei, dacă nu chiar a comunismului. Paradoxul face ca Togliatti să pună în practică, trei decenii mai târziu, desprinderea comunismului italian de acela sovietic. Urmat de spanioli și de alții pe calea unui eurocomunism reformator. Cămașa lui Napoleon Omul care i-a stat alături lui Napoleon
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2550_a_3875]
-
Togliatti, prea aservit Kominternului și lui Stalin. Piparo crede că acel caiet lipsă ar fi conținut expresia unor critici severe la adresa Moscovei, dacă nu chiar a comunismului. Paradoxul face ca Togliatti să pună în practică, trei decenii mai târziu, desprinderea comunismului italian de acela sovietic. Urmat de spanioli și de alții pe calea unui eurocomunism reformator. Cămașa lui Napoleon Omul care i-a stat alături lui Napoleon pe insula Sfânta Elena până în ultima clipă este un orfan parizian, Achille Archambault. La
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2550_a_3875]
-
kafkiană asupra sinuciderii, mai precis a execuției perfecte, surprinsă în dialogul unui scriitor fără subiecte și un intelectual însingurat. Ultima narațiune, Linii și cercuri, este povestea unei foste arhitecte, Irina: exilată în Italia, ea spune unui scriitor povestea ei din comunism, una despre prietenie și singurătate, ajungând până la Revoluția trăită la fel de nelămurit ca triunghiul prieteniei cu Doru și Iulian. Cele patru proze sunt variațiuni pe tema singurătății. Radu Mareș înțelege prin „sindromul Robinson” felul în care este posibilă „apărarea singurătății”: „un
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
dovedesc importanța unui demers de acest fel. Vorbesc, desigur, de Ce a fost - cum a fost, cartea de dialoguri dintre Paul Cornea și Daniel Cristea-Enache apărută la Polirom, de Fals tratat de manipulare al Anei Blandiana (Humanitas) și de Scriitor în comunism de Ștefan Agopian (Polirom). Toate, cărți elogiate, nominalizate la cele mai importante premii literare ale anului trecut, și chiar laureate, cărți despre care s-au scris zeci de cronici și care s-au aflat în topurile de vânzări. Memorialistica, deci
Forța memoriei by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2426_a_3751]
-
Adameșteanu, intelectuali de primă mână, primul fiind unul dintre creatorii școlii românești de patologie medicală veterinară, iar celălalt, renumit arheolog italian, după emigrare. Este, apoi, o foarte valoroasă reconstituire a lumii literare și a vieții dintr-o editură în anii comunismului, prin relatări și portrete valoroase (Miron Radu Paraschivescu, Mihai Șora, Adrian Păunescu, Paul Goma, Matei Călinescu, Mircea Eliade, Ioan Petru Culianu), făcute cu dorința de a surprinde nuanțele și de a corecta, cum singură spune undeva autoarea, viziunea în alb-negru
Forța memoriei by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2426_a_3751]
-
și o fată, era mai rară. Din păcate, primul lor băiețel, Petre, a murit la șapte ani.” Scrisă cu nerv și cu talentul dintotdeauna al Gabrielei Adameșteanu, Anii romantici e o carte mustind de informație la prima mână despre anii comunismului, despre primii ani de după ‘90, despre lumea literară și, în fond, despre viața în România acelor ani, despre lucruri care sunt ale noastre, ale tuturor.
Forța memoriei by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2426_a_3751]
-
care, uneori se fac vinovați, pe mai lungi sau mai scurte perioade, și oameni onești în fond) pe care, de la un capăt la altul, Monica Lovinescu a sancționat-o. Că vreme de cincizeci de ani, această tară a purtat chipul comunismului și că, mai apoi, ea s-a numit megalomanie sau meschinărie interesată, e doar un amănunt. E motivul pentru care opera (exact așa !) Monicăi Lovinescu nu și-a pierdut nici azi din strălucire. Și, aș zice, nici din necesitate.
Falsa problemă a operei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2427_a_3752]
-
Adina Dinițoiu După mulți ani de activitate publicistică la „Academia Cațavencu” și, ulterior, „Cațavencii”, prozatorul Ștefan Agopian revine, în 2013, cu o carte de amintiri, intitulată Scriitor în comunism (niște amintiri), apărută la Editura Polirom. Marele prozator, autorul romanelor Tache de catifea (Cartea Românească, 1981; Polirom, 2004, 2012), Tobit (Eminescu, 1983; Polirom, 2005) și Sara (Eminescu, 1987; Polirom, 2006) și al volumului de povestiri Manualul întâmplărilor (Cartea Românească, 1984
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
Eminescu, 1983; Polirom, 2005) și Sara (Eminescu, 1987; Polirom, 2006) și al volumului de povestiri Manualul întâmplărilor (Cartea Românească, 1984; Humanitas, 1993), dă curs aici unor - savuroase - evocări cu titlu biografic, începând cu parcursul său formator (în secvența „Scriitor în comunism”), continuând cu evocările lui Nichita Stănescu și Marin Preda, dar și cu aceea a redacției României literare, unde a lucrat ca tehnoredactor, și încheind volumul cu Patru povestiri autobiografice (publicate deja anterior, din câte știu). Amintirile lui Ștefan Agopian nu
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
să fie „informatorul” lui George Ivașcu, în redacția României literare), așa cum, în copilărie, refuza instinctiv să aprobe furtișagurile de tot felul la care îl făcea părtaș mama sa - căreia îi dedică, de altfel, pagini necruțătoare în secvența autobiografică Scriitor în comunism. El nu se cruță, în fond, nici pe sine - așa cum n-o face cu cei evocați -, și nu se ferește să recunoască, adesea, că în purtarea lui - în cazul convocărilor scriitoricești, la USR, în redacția revistelor etc. etc. - era inclusă
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
-l supere pe tătucul Partid. Așa încât concluzia evocărilor memorialistice pe tema devenirii sale ca scriitor e surprinzătoare, de un umor mai mult negru - grație amânării publicării cărților lui și intrării în USR, scriitorul a ocolit destinul de scriitor „împlinit” în comunism, alcoolic și mort prematur: „Aveam 36 de ani când m-au primit în Uniunea Scriitorilor, doi copii și un ficat foarte sănătos. Stau astăzi și mă gândesc că, dacă nu erau «Tezele din iulie», Conu’ Alecu cu lenea și ezitările
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
astăzi eram de mult un nume pe o cruce la Cimitirul Armenesc. Nu-mi rămâne decât să le mulțumesc și să le port veșnic recunoștință”. Din paginile sale memorialistice, aflăm informații prețioase despre ce însemna, așadar, să fii scriitor în comunism: avantajele financiare, din clipa în care reușeai să publici, păreau suficient de mari; la fel și șansa de a obține un pașaport și de a călători în străinătate; dar și norocul de a nu munci, de a te ocupa exclusiv
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
totul de acord cu considerațiile pe care Agopian le face în privința lui Marin Preda, un scriitor supralicitat (chiar și astăzi!) și rural, care și-a ratat mare parte din cărți încercând să scrie romane citadine, cu personaje intelectuali. Scriitor în comunism este - așa cum indică titlul - și o meditație, plecând de la biografie, asupra scrisului și a destinului de scriitor în comunism. Ștefan Agopian pornește hotărât pe drumul ales încă din vremea adolescenței, abandonează Facultatea de Chimie în anul al doilea și se
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
astăzi!) și rural, care și-a ratat mare parte din cărți încercând să scrie romane citadine, cu personaje intelectuali. Scriitor în comunism este - așa cum indică titlul - și o meditație, plecând de la biografie, asupra scrisului și a destinului de scriitor în comunism. Ștefan Agopian pornește hotărât pe drumul ales încă din vremea adolescenței, abandonează Facultatea de Chimie în anul al doilea și se apucă de scris; o bună parte din romanele lui extraordinare sunt scrise în anii ’70, când - la început - se
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
-lea, dar fără romantismul și entuziasmul care au făcut atunci posibile marile realizări ale civilizației occidentale. Ne amintim prea bine ce dezastre a provocat „naționalul” în secolul al XX-lea - reușind chiar performanța ca o ideologie internaționalistă, cum se pretindea comunismul, să eșueze într-o formulă primitivă de naționalism. Mileniul al treilea se prefigurează a fi încă mai radical. 11 septembrie 2011 e punctul zero al unui nou fel de istorie, în care limba și religia tind să se substituie criteriilor
Cu mult regret, despre Brasil 2014 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2448_a_3773]
-
respectuoasă, și chiar aceasta e faima. E recunoașterea oficială a neputinței de a te elimina. Numai că la Marietta Sadova faimă oficială nu a existat, ci doar notorietate de breaslă în interbelic, urmată de o reputație de stigmatizată în anii comunismului. De cunoscut a fost negreșit cunoscută, dar nu oficial și în nici un caz grație unui drum ascendent. Din acest motiv, biografia Sadovei e cu mult mai intensă decît viața scenică. Sînt actori la care drama se joacă în viață, nu
Actrița minuțioasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2452_a_3777]
-
prelua un institut oferit de Ion Iliescu, așteaptă ca vanitatea lui Țepeneag și Tănase să se dilueze (îi numește chiar „fanatici ai propriei persoane”), crede că Gabriela Adameșteanu nu va condamna definitiv, și nedrept, toxicitatea interbelicului, ci pe cea a comunismului. Iritările ei aparțin mai degrabă unei mame ocrotitoare ce trebuie, până la capăt, să țină garda morală ridicată, și care nu crede, de fapt, în răul celor ce s-au dezis de ea. De aceea, și asta se simte poate cel
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]