1,925 matches
-
viața confesiunii ortodoxe ca urmare a instituirii de către guvernul comunist a unei noi politici religioase, dar și ca fruct al colaborării dintre puterea politică și cea spirituală. Patriarhul Justinian a enumerat evenimentele majore produse în intervalul 1948-1949, subliniind importanța înlăturării Concordatului cu Vaticanul, integrarea ierarhiei și a credincioșilor greco-catolici, elaborarea unei noi Constituții a R.P.R., a unei noi Legi pentru regimul general al cultelor și a unui nou Statut de organizare a Bisericii ortodoxe și, nu în ultimul rând, reforma învățământului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
-o domnia lui Henric al V-lea (1106-1125). Împăratul s-a sprijinit, în prima parte a domniei, pe o armată numeroasă formată din ministeriales, și-a asociat clerul în lupta contra papalității, dar a sfârșit prin a se recunoaște învins. Concordatul de la Worms, din anul 1122, prin distincția și delimitările stabilite între "spiritual" și "temporal" dezarticula instituția imperială, ce făcuse din asocierea Bisericii la guvernare temelia politicii sale de consolidare a Imperiului. Consecințele cele mai grave s-au manifestat prin procesul
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
preoți ce nu aveau nici o leg...tur... cu autorit...țile comuniste, ar fi putut mobiliza o parte din populație, Ins... n-a avut destul... fort... pentru asta. Și În RDG, Bisericile protestante, dup... ce au semnat cu regimul comunist un concordat ce le asigura avantaje materiale considerabile, s-au ținut departe de contestare. Doar o min... de tineri pastori, dintre care cel mai cunoscut era Eppelmann, În Berlinul de Est, a manifestat un anticonformism ce i-a atras simpatia unei p
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
era considerată o Biserică de stat în virtutea unei așezări naționale, și nu a unei așezări teocratice a comunității românești. Formula Bisericilor de stat a fost una generală; cu timpul Biserica s-a separat de stat, păstrând uneori legături reglate prin concordate speciale, ori renunțând, alteori, la orice fel de raport. În perioada interbelică, mai existau Biserici de stat, îndeosebi în țările de credință ortodoxă. Cât timp omenirea s-a aflat sub regimul teocratic, era firesc ca Biserica și Statul să fie
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
moderne, România este un stat laic, "un organism hibrid". Pentru autoritatea laică, chestiunea religioasă este una strict politică, tratând-o ca atare. Autonomia Bisericii Ortodoxe Române a fost soluționată în aceeași manieră politică, precum și mult discutata și disputata problemă a concordatului. În viziunea perfect justificată a lui Nae Ionescu, dacă statul român din perioada interbelică ar fi avut nevoie de religie, ar fi trebuit să adopte formula protestantismului, "ca fiind tot așa de fundamental lipsită de spiritualitate ca și statul modern
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
en Roumanie, I. Scriban, P. Partenie ș.a. publică cronici la cărți semnate de Gala Galaction, Radovan Kazimirovici, Theodor Popescu, P. Vintilescu, C. Tomescu, N. Constantinescu și I. G. Savin. În secțiunea a șasea, Actes officiels, se redă, în franceză, textul Concordatului încheiat între Sfântul Scaun și Regatul României (Le Concordat entre le Saint-Siège et Le Royaume de Roumanie). Ultima secțiunea, Faits du jour. Informations, include noutățile religioase din România și din străinătate, precum și fapte sau evenimente semnificative. Al doilea număr al
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
că, cel puțin în unele forme ale ei, cultura nu e decât o consecință a căderii lui Adam în păcat. Mântuirea prin creație e - de altfel - o poziție magic-panteistă, și nu creștină)". 23 Ibidem. 24 Ibidem. 25 Nae Ionescu, În jurul concordatului, în "Cuvântul", an III, nr. 752, 6 mai 1927, p. 1, în Nae Ionescu. Teologia. Integrala publicisticii religioase, p. 414. 26 Ibidem. 27 Nae Ionescu, Către anti-concordarii sinceri, în "Cuvântul", an III, nr. 753, 7 mai 1927, p. 1, în
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Ortodoxia trebuie să fie beneficiara organelor polițienești ale statului și se îndoiește de viabilitatea Bisericii noastre, în momentul în care acest sprijin i-ar fi retras. Nu insistăm asupra unor astfel de temeri. Ar fi să reedităm articolele noastre în legătură cu concordatul, în care am fost nevoiți să lăsăm să cadă cuvinte destul de grele... Cei din urmă sunt geloși de o libertate pe care, e drept, că au avut-o până acum, dar de care au abuzat. Ei sunt în primul rând
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
o facă; Biserica nu poate decât să impună verbal Speranța, deoarece experiența sa cu privire la chestiunile omenești o împiedică să nutrească orice fel de speranță; Biserica nu poate (ca să venim la teme de actualitate) decât să considere veșnic valabil și paradigmatic concordatul său cu fascismul. Toate acestea reies limpede din douăzeci de sentințe „tipice” ale Tribunalului Sacru, publicate în cele 55 de volume ale Sacrae Romanae Rotae Decisiones, editate de Libreria Poliglotta Vaticana între 1912 și 1972. Desigur, nu era necesară lectura
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
egală măsură toată complexitatea sociologică, ba chiar atașamentul față de forme ale trecutului. Cel mai puternic partid din Occident din punctul de vedere al numărului de aderenți, PCI duce o politică de reconciliere pe linia noii sale strategii: acordul pentru includerea concordatului în constituție, acordul pentru amnistierea fasciștilor care nu au fost criminali. Partidele leagă astfel, în jurul noii constituții, o alianță republicană și democratică ale cărei efecte vor domina cea de a VI-a Republică italiană, dincolo chiar de războiul rece. Cu
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
vor susține, cum e și firesc, preponderența sinodurilor. La Constanz, Părinții sinodali, organizați pe "națiuni", consideră că, într-adevăr, viața Bisericii în fiecare țară se bazează pe datini, obiceiuri și tradiții care trebuie să constituie obiectul unui acord, a unui concordat între papalitate și guvernul statului respectiv. Astfel de tratate sînt încheiate cu Franța, Anglia, Spania și Imperiu, tratate care fixează drepturile papalității și ale Statului în administrația și viața cotidiană a Bisericilor naționale. Acestea reprezintă recunoașterea juridică a noii suveranități
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
cotidiană a Bisericilor naționale. Acestea reprezintă recunoașterea juridică a noii suveranități a statelor și marchează renunțarea papalității la pretenția de a-și juca rolul de unificator al creștinătății, dat fiind că papa nu mai este considerat un suveran obișnuit. Practicarea concordatelor provoacă un lung conflict între papă și regele Franței. Semnat într-un moment de șubrezire a puterii regale, concordatul din 1418 este repus în discuție de regele Carol al VII-lea, după ce acesta și-a restabilit autoritatea. O adunare de
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
de a-și juca rolul de unificator al creștinătății, dat fiind că papa nu mai este considerat un suveran obișnuit. Practicarea concordatelor provoacă un lung conflict între papă și regele Franței. Semnat într-un moment de șubrezire a puterii regale, concordatul din 1418 este repus în discuție de regele Carol al VII-lea, după ce acesta și-a restabilit autoritatea. O adunare de clerici, convocată la Bourges în 1438, dă un ansamblu de decrete, cunoscut sub numele de "Ordonanța de la Bourges" ("Pragmatique
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
jansenist printr-o formulă de compromis. Dar această intervenție se lovește de concepțiile galicane despre o Biserică a Franței care, cu riscul de a fi supusă autorității regale, revendică o independență considerabilă în domeniul apostolic, disciplinar și... financiar. Începînd cu Concordatul din 1516, regele numește funcțiile și beneficiile ecleziastice (papa dă apoi investitura spirituală) și intenționează să-și consolideze puterea devenind șef al Bisericii din Franța. Sprijinit de înaltul cler, el revendică sus și tare aceste prerogative. În 1673, el hotărăște
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
o atenție cu totul deosebită Bisericii și învățămîntului. Încă din perioada Consulatului, Bonaparte, conștient de importanța factorilor spirituali în coeziunea unui stat, s-a străduit să pună capăt războiului dintre Franța revoluționară și o parte a clerului susținută de papalitate. Concordatul din 1801 punea capăt acestui conflict, făcînd din Primul consul "restauratorul altarelor". Copleșită de Imperiu, Biserica își vede asigurată situația materială, situația morală refăcută prin onorurile și favorurile care se revarsă asupra ei, influența garantată de controlul pe care aceasta
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Napoleon convoacă un sinod național la Notre-Dame din Paris (iunie-august 1811). Dar episcopii apără drepturile pontifului. Această luptă fără ieșire are consecințe cu atît mai numeroase cu cît bula de excomunicare se răspîndește. Pînă atunci devotați celui ce a realizat concordatul, catolicii încep de acum să plece urechea la propaganda regalistă. În Italia și în Belgia, preoții organizează o adevărată rezistență împotriva dominației franceze. Reprimarea acestora nu face decît să submineze și mai mult preponderența napoleoniană. În momentul în care conflictul
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
confirmării pontificale, principiul electiv pentru prelați, interzice anatemele și suprimă expectativele (promisiunile "beneficiilor" făcute de papă). Ludovic al XI-lea, dorind să menajeze Sf. Scaun, abrogă această convenție în 1461, pentru ca în 1515 François I să încheie cu papa un concordat. 27 "Reforma" debutează la începutul secolului al XVI-lea, ca moment religios și politic, ce distruge unitatea catolică și contestă autoritatea tradițională a bisericii, în special autoritatea papilor la mare parte din țările septentrionale ale Europei; ea a fost pregătită
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
În pofida faptului că nu există În Germania o situație de monopol al statului În Învățământul superior, numărul de așezăminte particulare este foarte restrâns. Un statut special revine instituțiilor universitare și tehnice (Hochschulen, Fachhochschulen), care se bucură de drepturi speciale În cadrul concordatului dintre Stat și Biserica: el privește domeniul specific al Învățământului teologic și specializarea În munca socială și În pedagogia socială. Dreptul de recunoaștere a statutului universitar al instituțiilor particulare de Învătământ revine guvernelor regionale (Land). Instituții de Învățământ din Vest
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
În Constituția României din 1923 se afirma că: „Biserica Ortodoxă Română este biserica dominantă, iar cea Greco-Catolică are întâietate față de celelalte culte”, ambele au fost declarate biserici naționale. La recensământul din 1930 uniții au reprezentat 7,9% din populația țării. Concordatul dintre Vatican și România (1927-1929) a confirmat existența în România a trei rituri catolice: grec, latin și armean. Pentru ritualul grec s-a precizat structura organizatorică cu o mitropolie la Blaj și cu patru dieceze sufragane: Oradea, Lugoj, Cluj-Gherla și
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
Scrieri alese..., p. 27. 54 D.S., ședința din 7 aprilie 1927, în M.O., partea a III-a, nr. 66, 15 iunie 1927, p. 1303-1306. 58 și sub raportul corpurilor legiuitoare 55. Astfel, la 10 mai 1927, România a semnat Concordatul cu Vaticanul, intrat în vigoare la 7 iulie 1927 și ratificat doi ani mai târziu. Conform acestuia s-a organizat cultul catolic în România și s-a stipulat ca episcopii catolici și ajutoarele lor să fie cetățeni români. Nici o parte
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
și legile țării 56. Ministrul Lapedatu era de părere că actul ,,nu ar putea prejudicia interesele statului”. Dimpotrivă, considera că acesta a fost încheiat tocmai pentru a salva aceste interese și nu în ultimul rând era de părere că publicarea Concordatului nu putea influența alcătuirea legii pentru regimul cultelor 57. În anii 1925/1926 problema cultelor religioase a reținut atenția prin largi dezbateri publice, determinate de nevoia legiferării acestora. Alexandru Lapedatu, încă din 1923 preciza în legătură cu această chestiune: ,,Problema cultelor și
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
Fond Alexandru Lapedatu , secția manuscrise, Alexandru Lapedatu în lumina presei (1919-1936) ..., dosar VI, f.5. 59 Ion Agrigoroaiei, Organizarea cultelor în România întregită, în ,,Arhivele Moldovei”, Editura Fundației Axis, I-II, Iași, 1994-1995, p. 141-142. 60 Ibidem, p. 143. 59 Concordatului cu Vaticanul sau insistența reprezentanților cultului baptist pe lângă guvernul român pentru ca acesta să fie recunoscut 61. Alexandru Lapedatu era de părere că legea trebuia să înlăture haosul din viața unor culte și să introducă norme unitare în organizarea fiecărui cult
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
măsură, nu orice viziune politică, artistică sau economică despre lume se poate face ecou al înțelepciunii creștine. Cei care fie adoptă sincretismul, fie mimează indiferența nu reprezintă decât speranța istovită a unor minți fără discernământ. Ambiția utopică de a realiza concordatul între Revelație și oricare ideologie a imanenței face din „Dumnezeul părinților noștri” un Absolut fără identitate - „noaptea în care toate vacile sunt negre”. Arta improvizațieitc "Arta improvizației" O viziune dinamică asupra adevărului, axată pe ontologia participației în formele cunoașterii, pune
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
abandonat încă o dată de o parte a nobilimii sale și de episcopatul său, pradă revoltei baronilor din Lorrena de Jos și Saxonia, învins de armatele acestora, împăratul trebuie să accepte, ci, de data aceasta, să negocieze, cu papa Calixt II, Concordatul de la Worms (l 122). Episcopii vor fi de acum înainte aleși liber, dar în prezența suveranului și cu posibilitatea de arbitraj din partea superiorului diocezan. Cît despre investitură, obiect principal al neînțelegerii, ca este acordată de Papă cu titlu spiritual (prin
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
de Troyes 221,235,236 Clairvaux 125 Clement III 133, 134, 138 Clothar I 23 Clothar II 25 Clovis 11,20,22,23,32,81 Codul Iustinian 55 Coloman 206 Conciliul de la Lateran 178, 196 Conciliul de la Niceea 43, 57 Concordatul de la Wonns 134 Conrad al Mazoviei 180 Conrad I 128 Conrad II 132 Conrad III 172, 175 Conrad IV 199 Conradin 199, 200 Constantin 42, 47 Constantin Bodin 208 Constantin V 54, 57 Constantin VI 57 Constantin VII 59, 62
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]