1,892 matches
-
relații personale cu CIA. După retragerea din cadrul Mossad, el a continuat să fie o voce activă în cadrul comunității de informații și a mai desfășurat și alte activități pentru guvernul israelian. În perioada 1968-1977 a îndeplinit funcția de director al “Koor” (Conglomeratul industrial al Histadrut-ului). Începând din anul 1978 a activat pe poziții de management superior în cadrul companiilor de Hi-Tech. Actualmente, este președintele Centrului Israelian pentru Studii Strategice. Într-un interviu din anul 2006 acordat reporterului Aaron Klein, Amit s-a referit
Meir Amit () [Corola-website/Science/309874_a_311203]
-
speologii de la Polaris Blaj au descoperit un aven de 26 m adâncime în fundul căruia un lac plin cu bușteni împiedica înaintarea (Avenul de la Vânătare) Rezervatia este formată din calcare masive de varsta jurasic superioară. La vest și est se întâlnesc conglomerate, gresii, marne și marnocalcare cretacice (straturi de Brădesti), în vest interpunându-se o fâșie de bazalte mezozoice. 5 ha.
Vânătările Ponorului () [Corola-website/Science/309430_a_310759]
-
în principal sigilarea sticlelor de băuturi alcoolice, pentru care se realizează numeroase probe de calitate. După selecționare cele care sunt respinse pentru deficiențe , sunt reciclate prin triturare fiind folosite la fabricarea plăcilor numite "conglomerate de pluta" cu ajutorul a diferite procese. Conglomeratele sunt folosite la învelirea sateliților (5-6 mm grosime), în izolarea pereților (pentru izolare termică), sau talpă în industria încălțămintei. Lemnul de se folosește tradițional pentru a fabrica cărbune vegetal, dar nu cu rezultat așa bun că cel de Stejar. Fructele
Stejar de plută () [Corola-website/Science/309476_a_310805]
-
și anticlimale cu a direcție NNV-SSE, iar relieful, adaptat la structură, constă din culmi și văi paralele, înscrise pe direcția structurii geologice, și din întinse podișuri calcaroase "ciuruite" de doline. La nord-vest și nord, în Munții Aninei apar gresii și conglomerate care alcătuiesc dealul Bucitul (622 m.) și ramificațiile sale; în est culmea Certej-Pușcașu Mare, paralelă cu valea superioară a Bârzavei și valea Poneasca, este formată din șisturi cristaline și granit. La est de localitatea Doman se evidențiază culmea calcaroasă a
Munții Aninei () [Corola-website/Science/306122_a_307451]
-
După sfârșitul acestora, o bună parte din terioriul Țării a rămas mlăștinos și sălbatic, evoluând cu timpul către o depresiune cu câteva lacuri mai mari. Astăzi, Țara Bârsei prezintă trei zone distincte: Masivul Postăvaru este alcătuit din calcare jurasice și conglomerate cretacice, având un pronunțat profil de piramidă. El înconjoară stațiunea Poiana Brașov, pe latura ei nord-vestică, printr-un brâu de munți cu aspect de măguri — Munții Poienii Brașovului. Un pinten al Postăvarului, întins către NNE, îl reprezintă muntele Tâmpa, formațiune
Geografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306168_a_307497]
-
un brâu de munți cu aspect de măguri — Munții Poienii Brașovului. Un pinten al Postăvarului, întins către NNE, îl reprezintă muntele Tâmpa, formațiune calcaroasă ce se ridică la 400 m față de municipiul Brașov. Măgura Codlei este alcătuită în principal din conglomerate, gresii și marnele flișului cretacic. Zonele de munte din cadrul Țării Bârsei prezintă "soluri brune acide" (în Postăvaru și Măgura Codlei, pe platforma Branului) și, local, "soluri litomorfe", reprezentate prin "rendzine" și "rendzine brune" (în Postăvaru și în Măgura Codlei). Pe
Geografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306168_a_307497]
-
își acceptă egoismul, își întâlnește latura sa întunecată și înaintează într-o lume umbrită de dorințele sale. Printre sursele de inspirație ale romanului-basm se numără desigur fonduri mitologice multiple: figuri din mitologia elină, arabă, chineză se îngemenează aici într-un conglomerat inedit, formând un univers oniric unic in literatura europeană. Unele dintre ele au fost decelate de critică. Atreiu este uriașul Atreu din mitologia greacă, mâncatorul de stânci Scrasnicront e trolul Eddei nordice, Fuhur, balaurul-noroc, a fost construit după imaginea lui
Povestea fără sfârșit () [Corola-website/Science/304814_a_306143]
-
și gnaise, ca și o parte din numeroasele lentile de cuarț și pegmatite din cadrul cristalinului getic, se înscriu în relieful munților Godeanu, alcătuind vârfuri mai înalte, abrupturi cu microrelief framântat sau stânci izolate. La extremitatea estică, sedimentarul pânzei, format din conglomerate și gresii permiene, alcătuiește un relief specific de dezagregare. Formațiunile sedimentare ale autohtonului, reprezentate în special prin calcare, gresii, conglomerate, marno - calcare, argile jurasice și cretacice, apar în versantul nordic al masivului, iar în valea Cernei alcătuiesc o fâșie înscrisă
Munții Godeanu () [Corola-website/Science/304875_a_306204]
-
munților Godeanu, alcătuind vârfuri mai înalte, abrupturi cu microrelief framântat sau stânci izolate. La extremitatea estică, sedimentarul pânzei, format din conglomerate și gresii permiene, alcătuiește un relief specific de dezagregare. Formațiunile sedimentare ale autohtonului, reprezentate în special prin calcare, gresii, conglomerate, marno - calcare, argile jurasice și cretacice, apar în versantul nordic al masivului, iar în valea Cernei alcătuiesc o fâșie înscrisă în relief prin creste proeminente și chei. Turismul practicat în munții Godeanu este cel de parcurgere pentru mai multe zile
Munții Godeanu () [Corola-website/Science/304875_a_306204]
-
de N a munților Perșani, Oltul și-a sculptat, în bazalt, frumosul și sălbaticul defileu de la Racoș. Munții Perșani au un mozaic litologic puțin obișnuit, care reflectă o evoluție frămîntată. Alături de șisturile cristaline mai pot fi întîlnite rocile flișului (calcare, conglomerate calcaroase, marne, argile, gresii), cele eruptive (bazalte, andezite, gabrouri, serpentinite, porfire, jaspuri) și vulcanogen-sedimentare (piroclastite, tufuri). Marea complexitate litologică se reflectă în diversitatea formelor de relief, a solurilor și vegetației. Partea centrală a acestor munți este alcătuită din roci cristalino-mezozoice
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
din roci cristalino-mezozoice. Șisturile cristaline dau un relief greoi și masiv, care au conservat foarte bine suprafața de netezire Poiana Mărului. Masivul Gîrbovei din Perșanii centrali este constituit în mare măsura din roci cristaline, ce dispar însă sub cuvertura de conglomerate, la care se adaugă bazalte și tufuri spre nord, gresii și marne la sud. Calcarele răspîndite în zona estică și, fragmentar, În cea vestică a acestor munți, au generat un relief carstic cu versante abrupte, chei, defilee, hornuri, lapiezuri, ca
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
un relief carstic cu versante abrupte, chei, defilee, hornuri, lapiezuri, ca, spre exemplu, în porțiunea centrală a Defileului Oltului, pe văile Vîrghișului, Săratei, Lupșei, precum și cea mai înaltă cotă a regiunii, Măgura Codlei. În funcție de vîrstă și de gradul de cimentare, conglomeratele, mai extinse în Perșanii centrali, dau versante relativ domoale, dar și cele mai înalte culmi cu relief ruiniform: Vîrful Cetății, Creasta Crizbav, Gîrbova, Vîrful Negru, Runcul Bogatei, Harhamul Unguresc. Ele apar, de asemenea, și în Defileul Oltului. Marnele, argilele și
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
N. Orghidan - Poiana Mărului, după localitatea unde ea este tipică. Puține culmi (Măgura Codlei -1.292 m, vârful Cetății - 1.104 m), martori ai altei suprafețe de netezire mai veche de 1.100 - 1.300 m, sculptată în calcare și conglomerate, depășesc nivelul general (800 - 1.000 m). Perșanii domină dealurile înconjurătoare cu 100-150 m, deosebindu-se de ele prin litologie, energia reliefului și peisajul specific de păduri întinse și poieni. Tipul de roci și de relief, variațiile locale ale altitudinii
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
și vestică. Cea estică, mai înaltă și bine împădurită, cu înălțimi de peste 1.000 m (vârful Cetății - 1.104 m, vârful Horezu - 1.055 m, Coasta Țiganului - 1.034 m), alcătuită predominant din șisturi cristaline, corespunde nivelului suprafeței Poiana Mărului. Conglomeratele calcaroase, odinioară suprapuse cristalinului, au persistat ca martori de eroziune, formînd creste ascuțite și versante înclinate. Rîurile, care și-au săpat văi scurte și înguste, au depus la marginea munților numeroase conuri de dejecție. Înălțimile scad treptat cu 100-200 m
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
m și vârful Dugău 1.011 m). Relieful părții vestice este format din culmi rotunjite cu versante puțin înclinate, despărțite prin largi înșeuări. Pe văile Vîrghișului, Hoghimaș și Rica se ivesc abrupturi stîncoase. Vechile suprafețe de netezire, apărute pe gresii, conglomerate și marne sînt marcate din loc în loc de maguri corespunzătoare unor intruziuni eruptive (culmea Piatra Corbului - Leșu). Vârghișul, străpungînd calcarele culmii Merești, a creat în cursul superior frumoasele chei cu același nume, mărginite de numeroase peșteri (printre care și peștera Mare
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
pârtii de schi renumite. Această diversitate se explică prin varietatea rocilor din care sunt constituiți, prin modul de dispunere spațială și prin acțiunea diferențiată a agenților externi care au variat în decursul îndelungatei lor evoluții geologice. În alcătuirea lor predomină conglomeratele și calcarele mezozoice, asociate pe anumite porțiuni cu gresii, marne și argile. În partea lor sudică se întâlnesc și depozite de fliș marno-grezos, mai puțin rezistente la eroziune. Pe baza conformației reliefului care determină, în cea mai mare parte, și
Masivul Postăvarul () [Corola-website/Science/306311_a_307640]
-
nord-est - sud-vest și ramificațiilor care coboară lateral deasupra văilor principale. Din punct de vedere geologic reprezintă o uriașă cută anticlinală (situată în prelungirea nordică a masivului cristalin al Leaotei). Masivul Postăvarul este alcătuit din calcare de vîrstă jurasică și din conglomerate și gresii cretacice. Prezența calcarelor în partea înaltă a masivului explică aspectul piramidal al Vârfului Postăvarul și semeția Muchiei Cheii care domină împrejurimile prin creasta sa zimțată ca o lamă de ferăstrău. În capătul sud-vestic al Muchiei Cheii au fost
Masivul Postăvarul () [Corola-website/Science/306311_a_307640]
-
Diviziuni: Munții Stânișoarei fac parte din marea unitate a flișului din cadrul Carpaților Orientali. Cele mai extinse dintre unitățile flișului sunt unitățile de Ceahlău (gresii, grezocalcare, marnocalcare, șisturi argiloase ș.a. - litofaciesul de Sinaia, gresii micacee ș.a. - litofaciesul de Bistra, gresii și conglomerate - litofaciesul de Ceahlău-Zăganul) și Tărcau. Elementele morfostructurale identificate în relieful actual datează cel puțin din sarmațian. Această fază s-a concretizat prin continuarea nivelului interfluviului Moldova-Bistrița (556-750 m) și a nivelului interfluviilor dintre principalii afluenți (aproximativ 300-400 m). Pliocenul a
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
principalele faze de acumulare a aluvionarului în care au fost sculptate terasele și maximul de dezvoltare a proceselor de mișcare în masă pe versanți. Altitudinile cele mai mari corespund, de regulă, rocilor celor mai rezistente din culmea principala, în special conglomeratelor de Ceahlău (vârful Bivolul, cu altitudinea maximă - 1.530 m, se află în centrul unui mare sinclinal înălțat, în alcătuirea căruia se află o masă importantă de conglomerate cretacice de Ceahlău). Pe rocile mai puțin rezistente s-au format depresiuni
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
corespund, de regulă, rocilor celor mai rezistente din culmea principala, în special conglomeratelor de Ceahlău (vârful Bivolul, cu altitudinea maximă - 1.530 m, se află în centrul unui mare sinclinal înălțat, în alcătuirea căruia se află o masă importantă de conglomerate cretacice de Ceahlău). Pe rocile mai puțin rezistente s-au format depresiuni de facies petrografic, ca depresiunea Găinești, pe Suha Mică (pe șisturi argiloase și marne bituminoase oligocene), depresiunile Pipirig, cea de pe Ozana și de pe Hangu, pe Bistrița (pe marnocalcarele
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
Bucegi, de pe culmea Caraiman, de pe marginile platourilor structurale ale Jepilor sau de pe vârful Furnica. Aceasta separă Munții Baiului de Munții Bucegi între localitățile Sinaia și Bușteni. Aici s-a îndividualizat un culoar depresionar născut prin eroziune diferențială la contactul dintre conglomeratele de Bucegi și marno-calcarele și gresiile din Munții Baiului. Versantul estic al Munților Bucegi se impune în peisaj printr-un abrupt de peste 1200 m, prin stîncărie, văi înguste și bogate păduri de conifere care-l îmbracă în jumătatea înferioară. De
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
sinclinalul Iacobeni — și cretacice (cenomaniene), care apar în zona de obîrșie a pîrîului Runcu și a Someșului Mare. Și unele și altele sînt puțin răspîndite. Mult mai extinse sînt formațiunile sedimentare eocene, aparținătoare flișului transcarpatic. Ele sînt formate din gresii, conglomerate, calcare dolomitice bituminoase cu poziție transgresivă, bine reprezentate în zona Masivului Oușoru și în general pe flancul estic al Suhardului, care dau microrelieful cel mai spectaculos, ce se înscrie pregnant în peisaj, întocmai unor imense ruine, reprezentînd puncte de mare
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
cum sunt Dealul Costiag (428 m), Dealul Negoiu cu vârful Piatră Mare (380 m), Dealul lui David (354 m), Dealul Crapcea (344 m), Dealul Carapcea și Dealul Carpelit (350 m). Formațiunile, geologice predominanțe aici sunt granițele gnaisice, șisturile, grauwackele și conglomeratele (formațiunea de Carpelit), granițele și dioritele din partea cea mai înaltă (în care se află vârful Țuțuiatu), cuarțitele, filitele etc. Urmează spre vest prima culme secundară numită Culmea Cheii, cu vârful Pricopan (370 m) și masivul Maegina (285 m), ce se
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
bazinului hidrografic, formațiunile geologice predominante sunt reprezentate prin piroclastite andezitice, în aceeași zonă, în stratul următor de profunzime găsindu-se argile marnoase-calcaroase cu intercalații de nisipuri. Bentalul pietros-bolovănos al pârâului Cușmed și al principalilor afluenți, indică absența unor formațiuni de conglomerate cu martori de diferite proveniențe (cristalină, vulcanică și sedimentară). Din analizele geologice efectuate în zona barajului și pe cuprinsul cuvetei lacului de acumulare, rezultă că formațiunile geologice sunt de vârstă Cuaternară și Pliocenă. Cuaternarul este reprezentat prin depozite aluviale, deluviale
Barajul Bezid () [Corola-website/Science/313018_a_314347]
-
realizat în trei cicluri (V. Mutihac, 1990) și în diferite faciesuri (litoral, de mare adâncă, salmastru, lacustru) care se succed atât de la nord la sud cât și în timp. Cele trei cicluri sunt: ciclul paleogen miocen-inferior cu eocen reprezentat de conglomerate și greșii, oligocen în facies grezos și acvitanian cu conglomerate, gresii și intercalații de argile; ciclul miocen alcătuit din depozite burdigaliene (conglomerate la zi între Topolog și Olănești și la adâncime în rest), badenian (marne, argile și sare la Ocnele
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]