2,206 matches
-
1980; W. Bühler 1937; Fehr 1938; Lips 1926. Vezi și DISCURS-INDIRECT LIBER. performanță [performance]. În terminologia greimasiană, PROGRAMUL NARATIV al unui SUBIECT care a dobîndit COMPETENȚĂ. Performanța constă din transformarea unei anumite stări de lucruri și, mai precis, culminează în CONJUNCȚIA Subiectului și OBIECTULUI. ¶Adam 1984, 1985 [1999]; Greimas 1983a, 1983b; Greimas, Courtés 1976, 1982. Vezi și ÎNCERCARE HOTĂRÎTOARE, SCHEMĂ NARATIVĂ. performativ [performative]. Un enunț întrebuințat pentru a face mai degrabă decît a spune ceva, pentru a executa un act cu ajutorul
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
specificat în plus ca un actor la nivelul STRUCTURII DE SUPRAFAȚĂ. ¶Chabrol 1973; Greimas 1970 [1975], 1983a; Greimas, Courtés 1982; Hénault 1983. Vezi și AUXILIANT, MODALITATE, ROL TEMATIC. rol tematic [thematic role]. Un set de însușiri și comportamente care, în conjuncție cu cel puțin un ROL ACTANȚIAL, definesc un ACTOR. Există roluri profesionale (doctorul, profesorul, fermierul, preotul etc.), unele familiale (tata, mama vitregă, fratele mai mare etc.), unele psihosociale (pedantul, snobul, paranoicul etc.) ș.a.m.d. ¶În modelul greimasian al narațiunii
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
mănîncă o tartină în fiecare zi"). Ca o SECVENȚĂ narativă să fie completă, ea trebuie să conțină două propoziții distincte într-o relație transformațională. ¶După Greimas, transformările leagă șiruri intratextuale la același nivel structural. Ele sînt echivalente cu operațiile de CONJUNCȚIE și DISJUNCȚIE între SUBIECT și OBIECT și, mai general, ele duc de la o stare inițială la una finală, care constituie contrariul sau contradictoriul acesteia (inversiunea sau negația sa). Dacă, pentru Todorov și Greimas, transformările sînt intratextuale și apar la același
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
pune de acord cu gustul unui veac revolut dar și cu estetismul aristocratic ce supraviețuiește în modernitate așa cum a demonstrat-o în ai săi Craii de Curtea-Veche, marcînd enumerările inclusiv cu acea celebră virgulă macedonskiană (prezentă în simultaneitate cu obișnuita conjuncție și), parcă voind încă o dată să facă în ciudă părintelui său: "la dînsul moi, molatece, mlădioase fiind toate, și port, și mișcări, și grai"; "cuta sastisită a buzelor, [...] puterea nărilor, [...] acea privire tulbure"; "oropsit de la naștere, crescut pe mîini străine
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ale cărei dominante aporetice nu țin direct de ceea-ce-este omul. Prin urmare, discursul prin proiectul antropologic nu este autonom, asemenea modelelor de reconstrucție a umanului, aflându-se în corpul unei construcții metafizice; rostul lui nu poate fi judecat decât în conjuncție cu evaluarea construcției metafizice în ansamblul ei. Este ceea ce vom încerca să întreprindem mai departe pe cazul filosofiei kantiene, fiindcă ipoteza de lucru în această parte a lucrării de față este ideea că în filosofia kantiană se află un "proiect
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cu pretenție "pozitivă" (chiar pozitivistă), până la cel propriu-zis filosofic. Dar dincolo de această eterogenitate semantică din conținutul lucrărilor, se află unitatea sin-tactică (formală) a personalismului energetic, prin raportare la programul antropologic pe care îl conține și care poate fi gândit în conjuncție cu proiectul antropologic kantian și cu alte modele antropologice explicative, cum ar fi cel personalist. Teoria personalității și vocației conține un set de idei despre om care alcătuiesc o cunoaștere a acestuia. Dar ea cuprinde și temeiul unei re-cunoașteri-de-sine, prin
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
provinciilor articulate în vechiul regat român (vezi biserica nouă a Mănăstirii Sinaia 9, unde Moldova aduce contraforții și o parte din decorația exterioară, iar Muntenia tipul de plan și numărul de turle). întrebării "cine suntem?", această arhitectură îi răspunde folosind conjuncții: românii sunt valahi ȘI moldoveni, olteni ȘI dobrogeni, sud-basarabeni ȘI bucovineni (iar înșiruirea nu face decât să se multiplice după 1918). Dimpotrivă, arhitectura neoromânească târzie, cea care face mariajul cu stripped classicism și cu modernitatea, va încerca să pună între
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
la cel puțin două cărți care îl tratează cu acribie: Kenneth Frampton, Modern Architecture - A Criticai History (London: Thames and Hudson, ediția a treia retipărită, 1995) și Sorin Vasilescu, Arhitectura totalitară (București: IAIM, 1995). L-am atins și eu, în conjuncție cu tema stilurilor arhitecturale oficiale interbelice, în Celălalt modernism (București: IAIM, 1995). 23 Puțini mai știu astăzi că Palatul Victoria nu era destinat, așa cum ar putea să pară acum, să fie personajul arhitectural principal al pieței. Versiunile succesive de proiectare
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
să se demonstreze în timp pentru majoritatea lor. Timusul, de pildă, are un rol esențial în coordonarea și maturarea imunitară prin selecția celulelor imunitare, îndeosebi a limfocitului T. Hipofiza, este glanda endocrin ă centrală în coordonarea activității endocrine, iar în conjuncție funcțională cu hipotalamusul realizează un adevărat endocrinostat, esențial pentru viața individului. Chiar apendicile cecal, invocat încă de neodarwiniști, este un organ limfoid cu rol în apărarea digestivă locală și cu potențial de refacere a structurii cecale în anumite circumstanțe. Iată
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
ființei umane, bazându-se, de asemenea, pe pornirea instinctivă pe care omul o posedă. Modul și convingerea cu care Iisus Hristos a propovăduit aceste aspecte existențiale a dat esență și consistență creștinismului, apropiindu-l de natura materială a omului în conjuncție cu esența sa divină. Prin aceasta creștinismul s-a dovedit superior multor credințe. Mai mult, el a reușit să pună în mișcare resorturile intime ale ființei umane și anume voința și speranța, fără de care viața nu poate avea cursivitatea normală
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
putut interpreta rolul principal fără prea multe riscuri. Revoluția în direct și protagoniștii acesteia Odată cu fuga lui Ceaușescu, două centre vizibile ale Puterii vor coexista în imaginile și în imaginarul revoluției române: sediul CC și Televiziunea Română, care devin, parte în conjuncție, parte în opoziție unul față de celălalt, sursa de legitimare a noii puteri politice. Aceste două centre lasă în umbră cel mai puternic și mai puțin vizibil dintre sediile unde acționează echipa care va prelua puterea după fuga lui Ceaușescu Ministerul
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
și deci, măcar câteodată, eroismul). Adesea a fost subliniat contrastul dintre ritmul alert al reformelor economice, politice, instituționale; din aceeași Europă Centrală și stagnarea sincopată a primilor șapte ani din viața societății românești după revoluție. S-a observat mai puțin conjuncția paradoxală a acestor două realități care ar fi trebuit, în buna logică a revoluțiilor, să se excludă reciproc: faptul că răsturnarea de regim a fost mai puțin radicală tocmai acolo unde violența a fost mai intensă, faptul că nu negocierea
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
populară a contrastului dintre "anii buni" de început ai epocii Ceaușescu anii propriei ascensiuni politice și criza anilor '80. Declanșarea marii mișcări de propagandă îndreptate contra oponenților Frontului, care reînvie temele clasice ale luptei de clasă din anii 1945-1948, în conjuncție cu naționalismul și antioccidentalismul elaborat de regimul Ceaușescu în felul lui tot un avatar al stalinismului decadent lasă loc presupunerii că, în replică la începuturile de coagulare a opoziției, echipa Iliescu a fost adusă să conceadă poziții importante în noile
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
patriei sale de origine destinul acestei rătăciri în lumea paralelă unde comunitatea internațională își exilează fantomele, inclusiv fantomele din Balcani. Adevărata cotitură în această istorie recentă, punctul de ruptură în soarta României postdecembriste nu ar fi existat probabil niciodată fără conjuncția dintre factorul intern reprezentat de prima alternanță la putere, în 1996, când nomenclatura cât de cât convertită la retorica democrației a pierdut definitiv monopolul absolut asupra puterii și de factorul extern a cărui ipostază vizibilă a fost desmembrarea tragică a
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
dinți din față”, de M. Sorescu); Poate fi corelat (uneori) cu: 1. un anumit eveniment din viața scriitorului („Pădurea spânzuraților”, de L. Rebreanu); 2. preocupările, afinitățile (etc.) autorului („Niște țărani”, de Dinu Săraru); (uneori) titlul poate fi: a. dublat (prin conjuncția „sau”, „ori” etc. : „Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi - Vodă”, de Mihail Sadoveanu; „Ciocoii vechi și noi sau Ce naște din pisică”, de N. Filimon); b. susținut: 1. de un subtitlu; 2. de o explicație ce începe cu „în care este
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
sensul termenului englezesc, "capitalismul întipărit" - print- capitalism - este sintagma în care Anderson închide tripla relația dintre i) tehnologie (tipar); ii) sistem economic (piața capitalistă a cărților) și iii) sentimente de apartenență grupală și credințe politice (conștiința națională și naționalism). În conjuncție cu alți factori (religioși: Reforma; economici: articulare sistemului capitalist de producție; sociali: destrămarea raporturilor feudale și apariția societății de masă etc.) alături de care a format un nex cauzal foarte încâlcit, cuvântul scris produs cu ajutorul tehnologiei tiparului și diseminat prin intermediul presei
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
62 38 taină 25 0,56 40 stih 24 0,53 41 preot 22 0,49 44 Părinte 21 0,47 46 Fiu 21 0,47 47 Păcat 20 0,44 Sursa: A. Goția (1989, pp. 113-114) Tabelul nu include conjuncții și prepoziții ("și", 262 atestări; "de", 112 atestări; "să", 84 atestări; "pre", 69 atestări; "ce", 67 atestări; "cu", 63 atestări etc.), verbe ("fi", 110 atestări; "avea", 81 atestări; "vrea", 60 atestări etc.), pronume ("el", 86 de atestări; "cel", 85 atestări
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
românilor debutează exact la momentul sintezei dintre romanitate și teritoriul dacic (dacii, ca popor, sunt eliminați complet din istoria poporului român, tot ce rămâne moștenire din partea lor este exclusiv elementul geografic, teritoriul dacic). Interacțiunea romanitate- teritoriu dacic este perfecționată în conjuncția dintre cele două elemente care aveau să definească esența românității. Ideea latinității absolute a poporului român primește astfel un contrafort suplimentar prin opera lui Papiu-Ilarian. Identitatea romano-română este puternic reliefată prin utilizarea aceluiași descriptor nominal ("romaniloru") atât pentru romani, cât
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
au fost locuite din vechime cam de aceleași neamuri și au fost supuse apoi acelorași prefaceri (Budai-Deleanu, 1991, p. 2, subl. n.). Am reprodus in extenso acest paragraf pentru a evidenția dimensiunile multiple ale noțiunii de unitate, care într-o conjuncție completă se găsesc doar la Budai-Deleanu. În primul rând, Budai-Deleanu punctează unitatea teritorial- geografică a Transilvaniei, Țării Românești și Moldovei. Este indicată apoi unitatea politico-istorică a provinciilor românești, care în trecut au fost prinse laolaltă în regatul Daciei. De asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
acestuia. Primul principiu, cel al romanității pure, a fost formulat de Samuil Micu (și apoi perfecționat de A.T. Laurian) prin fixarea începutului istoriei poporului român în originea Romei. Al doilea principiu este cel al interacțiunii (Gheorghe Șincai) sau al conjuncției (Petru Maior) dintre latinitatea romană și teritorialitatea dacică. În acest sens, Șincai fixează momentul cronogenetic al istorie românilor în anul 86, odată cu prima interacțiune sau contact dintre cele două elemente, în timp ce Maior setează anul 105, momentul în care se produce
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
lor: i) de a-și conserva caracterul lor național, și ii) "detoria forta santa, a se aduná toti in giurulu guberniului loru natiunale si a lucrá impreuna cu d'insul [...] spre a consolidá uniunea toturoru Româniloru" (Bărnuțiu, 1870, p. 177). Conjuncția armonioasă dintre elementul etnic și cel politic, prin unirea tuturor românilor într-un singur stat-națiune, este "scopul sublim" care trebuie să călăuzească toate eforturile adevăraților patrioți. Spiritul național și "amoarea pentru patrie" pot fi atâțate printr-o educație patriotică centrată
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sunt naționalismul etnic, românismul purificat, ortodoxismul nealterat, venerația pământului strămoșesc, spiritul sacrificial. Pe aceste aliniamente se configurează în literatura școlară și meta-școlară românească un naționalism de tipul Blut und Boden, care are în miezul său ideea de etnicitate înțeleasă drept conjuncția dintre sânge și teritoriu. Spiru Haret, cel care a rectitorit prin reforma sa învățământul românesc, avea să amplifice această tendință. Considerând că datoria de căpătâi a școlii este de a forma "bunĭ cetățenĭ" - iar prima condiție a bunului cetățean fiind
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
unor "zile memoriale". Odată instituite, acestea vor reclama comemorări, aniversări și ceremoniale prin care semnificațiile asociate evenimentelor celebrate vor fi actualizate în contemporaneitate și reafirmate public. Data de 10 mai este produsul unui astfel de proces de concentrație simbolică. Tripla conjuncție evenimențială în data de 10 mai îi conferă acesteia calitatea unui moment axial în ordinea temporală a societății românești, pe baza căreia s-a instituit o liturghie politică a regalității, în condițiile în care ziua de 10 mai a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
coloratură slavă" (p. 75). Tocmai prin această "nuanță aparte", conferită de înrâurirea slavică, poporul român prezintă "o posibilitate de civilizație și cultură unică în mijlocul marei familii romanice" (Giurescu, 1942, p. 75). Unicitatea identitară românească, până acum conceptualizată ca rezultat al conjuncției dintre latinitate și teritorialitate dacică, va fi singularizată suplimentar, prin evidențierea unei triple conjuncții: i) latinitate; ii) teritorialitate dacică; iii) slavonism. Latinitatea ortodoxă în spațiul dacic devine astfel formula unicității românești: "Latini răsăriteni suntem numai noi" (Patrașcanu, 1937, p. 10
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
român prezintă "o posibilitate de civilizație și cultură unică în mijlocul marei familii romanice" (Giurescu, 1942, p. 75). Unicitatea identitară românească, până acum conceptualizată ca rezultat al conjuncției dintre latinitate și teritorialitate dacică, va fi singularizată suplimentar, prin evidențierea unei triple conjuncții: i) latinitate; ii) teritorialitate dacică; iii) slavonism. Latinitatea ortodoxă în spațiul dacic devine astfel formula unicității românești: "Latini răsăriteni suntem numai noi" (Patrașcanu, 1937, p. 10). Influența slavică a penetrat multidirecțional, pecetluind formarea neamului românesc: "Slavii ne-au influențat sub
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]