2,314 matches
-
reprezintă un "câmp de forțe ale cărui condiții-limită le constituie experiența"51. Așadar, în concepția lui Duhem și Quine, cunoașterea și reprezentarea pe care o avem asupra lumii înconjurătoare este alcătuită din una sau mai multe ansambluri de teorii 52, conjuncții de enunțuri 53 sau unități corporative 54. Apariția unei experiențe recalcitrante mă poate determina la nivel individual sau de grup să revizuiesc oricare dintre enunțurile interconectate care formează "totalitatea așa-numitei cunoașteri sau credințe"55. De aici, Quine a ajuns
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
au dezvoltat două teze care includ o serie de diferențe semnificative 57. Însă, este posibilă și totodată utilă combinarea unor aspecte din cele două teze. Asemenea lui Donald Gillies, în articolul de față folosesc sintagma "teza Duhem-Quine" pentru a denota conjuncția următoarelor două enunțuri: [A] Teza holistă 58 se aplică oricăror ipoteze de nivel înalt, indiferent dacă acestea aparțin fizicii, matematicii, logicii sau altor științe 59. [B] Conjuncția de ipoteze testate la un moment dat este în practică limitată, adică nu
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Donald Gillies, în articolul de față folosesc sintagma "teza Duhem-Quine" pentru a denota conjuncția următoarelor două enunțuri: [A] Teza holistă 58 se aplică oricăror ipoteze de nivel înalt, indiferent dacă acestea aparțin fizicii, matematicii, logicii sau altor științe 59. [B] Conjuncția de ipoteze testate la un moment dat este în practică limitată, adică nu se poate extinde la nivelul întregii cunoașteri a umanității. Aserțiunea lui Quine că "Orice enunț poate fi făcut valabil în general, dacă facem ajustări suficient de drastice
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Quine este admisă de Rawls în mai multe rânduri 65. Pe lângă legătura conceptuală existentă între teza Duhem-Quine și metoda "echilibrului reflectiv", remarcabil este faptul că principiile fundamentale 66 ale dreptății formulate de Rawls pot fi considerate drept componente ale unei conjuncții duhemiene 67. Ele se deosebesc de ceea ce Rawls numește "judecăți avute în vedere" (considered judgments). Rawls își expune principiile cu ajutorul unui criteriu asemănător celui folosit de Quine pentru a-și descrie enunțurile de observație. Acestea sunt definite de Quine ca
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
alese într-un act comun, în spatele a ceea ce el numește "vălul de ignoranță"78. Aceste principii, atunci când sunt îmbinate cu credințele personale și "cunoașterea circumstanțelor", conduc la "judecățile avute în vedere" zilnice. Principiile lui Rawls pot fi considerate componentele unei conjuncții duhemiene care duc în mod logic la "judecăți morale avute în vedere". White relevă faptul că judecățile respective susțin conjuncția de jos în sus79. Rawls afirmă că "am putea dori să ne schimbăm judecățile avute în vedere actuale, odată ce principiile
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
credințele personale și "cunoașterea circumstanțelor", conduc la "judecățile avute în vedere" zilnice. Principiile lui Rawls pot fi considerate componentele unei conjuncții duhemiene care duc în mod logic la "judecăți morale avute în vedere". White relevă faptul că judecățile respective susțin conjuncția de jos în sus79. Rawls afirmă că "am putea dori să ne schimbăm judecățile avute în vedere actuale, odată ce principiile lor regulatoare sunt aduse la lumină"80. Astfel, "judecățile avute în vedere" sunt fie ajustate, fie abandonate în raport cu principiile relevate
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
fie abandonate în raport cu principiile relevate. La rândul lor, principiile regulatoare sunt abandonate sau revizuite în raport cu "judecățile avute în vedere". În acest fel, principiile fundamentale și "judecățile avute în vedere" sunt reciproc ajustabile, în vederea menținerii ansamblului teoretic format. Apreciez că testarea conjuncției duhemiene 81, formate din principiile fundamentale ale lui Rawls, este limitată contextual în practică. Acest aspect este omis de White. Din punct de vedere gnoseologic, "judecățile avute în vedere" sunt limitate: oamenii au rareori o cunoaștere exhaustivă a circumstanțelor, iar
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
metodologic monist al concepției lui Rawls, prin evidențierea similarităților cosemnate de acesta între testarea inferențelor logice, enunțurilor din științele naturii și a convingerilor morale 86. (4) Aseamănă cele două principii fundamentale ale dreptății, propuse de John Rawls, cu componentele unei conjuncții duhemiene. (5) Evidențiază faptul că principiile fundamentale sunt caracterizate de Rawls cu ajutorul unui criteriu similar celui folosit de Quine pentru a caracteriza enunțurile de observație. În final, White concluzionează că filosoful preocupat de teoriile morale, asemenea logicianului, matematicianului și fizicianului
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
filosofia științei din ultimele patru decenii se fac adesea trimiteri la teza Duhem-Quine. Această denumire este parțial improprie, deoarece teza Duhem se deosebește în câteva privințe de teza Quine. Sintagma "teza Duhem-Quine" poate fi folosită doar pentru a desemna o conjuncție de enunțuri care combină elemente din cele două teze. În studiul de față am încercat să fac acest lucru, admițând considerațiile formulate de Donald Gillies, în lucrarea Philosophy of Science in the Twentieth Century, Blackwell Publishers, Oxford și Cambridge (MA
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Riviére, Paris, 1906, p. 301. Această teză avea să fie preluată ulterior de Alfred Tarski și Willard Van Orman Quine. 43 White expune în detaliu perspectiva lui Duhem. White echivalează expresia "ansamblu de teorii" din lucrarea lui Duhem, cu sintagmele "conjuncție de ipoteze", "conjuncție de enunțuri" și "conjuncție duhemiană". White, A Philosophy of Culture, pp. 54-56, 80, 154-166. 44 Duhem, La théorie physique, pp. 303-304 [trad. n.]. 45 Vezi Willard Van Orman Quine, "Două dogme ale empirismului", în Materialismul dialectic și
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
p. 301. Această teză avea să fie preluată ulterior de Alfred Tarski și Willard Van Orman Quine. 43 White expune în detaliu perspectiva lui Duhem. White echivalează expresia "ansamblu de teorii" din lucrarea lui Duhem, cu sintagmele "conjuncție de ipoteze", "conjuncție de enunțuri" și "conjuncție duhemiană". White, A Philosophy of Culture, pp. 54-56, 80, 154-166. 44 Duhem, La théorie physique, pp. 303-304 [trad. n.]. 45 Vezi Willard Van Orman Quine, "Două dogme ale empirismului", în Materialismul dialectic și științele moderne - Epistemologie
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
avea să fie preluată ulterior de Alfred Tarski și Willard Van Orman Quine. 43 White expune în detaliu perspectiva lui Duhem. White echivalează expresia "ansamblu de teorii" din lucrarea lui Duhem, cu sintagmele "conjuncție de ipoteze", "conjuncție de enunțuri" și "conjuncție duhemiană". White, A Philosophy of Culture, pp. 54-56, 80, 154-166. 44 Duhem, La théorie physique, pp. 303-304 [trad. n.]. 45 Vezi Willard Van Orman Quine, "Două dogme ale empirismului", în Materialismul dialectic și științele moderne - Epistemologie. Orientări contemporane, Ilie Pârvu
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
diferențelor dintre teza Duhem și teza Quine, vezi Gillies, Philosophy of Science, pp. 98-112. 58 Enunțată de Duhem și dezvoltată de Quine, teza holistă poate fi sintetizată astfel: Nicio ipoteză nu poate fi tratată în mod izolat, ci doar în conjuncție cu alte ipoteze, în "ansambluri teoretice" sau "unități corporative". Vezi Duhem, La théorie physique, p. 301, și Quine, "Două dogme ale empirismului", p. 53. 59 După cum se poate remarca, [A] încorporează idei din "Două dogme ale empirismului". 60 Quine, "Două
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
foarte interesanta dedicată sintaxei și stilisticii propozițiilor independente. Pornind de la un exemplu aparținându-i lui Tiktin (pe care il combate parțial 26), si anume o frază care ar ilustra existența unei cauzale coordonate prin sine ("adică fără ajutorul unei alte conjuncții, în afară de "căci", deci cu esență de independente"), Gh.N. Dragomirescu desfășoară o amplă argumentație în care descoperim ce înțelege el prin perisintaxă și în ce măsură comentariile sale anticipează unele elemente care țin de pragmatică. Exemplul luat în considerație este Nu te amestecă
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
dat ocazia să-și arate inteligență. Cine însă spune toate că unui nepriceput, acela face impresia că-și disprețuiește ascultătorul" (Demetrios, Tratatul despre stil, IV, 222). 26 De pildă, Gh.N. Dragomirescu spre deosebire de H. Tiktin nu crede că ar putea fi conjuncția un criteriu relevant pentru clasificarea propozițiilor dependente, respectiv a celor independente, "câtă vreme, cum am mai arătat, ea însăși e subordonată înțelesului ce-l au propozițiunile coordonate ori subordonate -, conjuncția fiind întotdeauna expresia unui raport de înțeles care stă între
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
Dragomirescu spre deosebire de H. Tiktin nu crede că ar putea fi conjuncția un criteriu relevant pentru clasificarea propozițiilor dependente, respectiv a celor independente, "câtă vreme, cum am mai arătat, ea însăși e subordonată înțelesului ce-l au propozițiunile coordonate ori subordonate -, conjuncția fiind întotdeauna expresia unui raport de înțeles care stă între două propozițiuni și care el trebuie determinat pentru a defini natură propozițiunilor" (Dragomirescu, 1939, p. 35). De pildă, continuă Dragomirescu, "zicem, așadar, ca o concluziva [...] este o coordonată cu esență
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
determinat pentru a defini natură propozițiunilor" (Dragomirescu, 1939, p. 35). De pildă, continuă Dragomirescu, "zicem, așadar, ca o concluziva [...] este o coordonată cu esență de principala nu fiindcă e introdusă prin "deci", "(așa)dar" ori "de aceea", ci invers: aceste conjuncții sunt cerute ca să lege o conclusiva pentru că nu este o subordonată" (ibid.). 27 Prelegerile lui J.L. Austin, ținute la Harvard, au fost publicate postum, abia în 1962. 28 Pe de altă parte, daca ne raportăm la dimensiunile întregului articol, se
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
toată inima”), iar pe de altă parte autorul articolului profită de acest răspuns pentru ași clarifica poziția în problema invaziei străine („să curmăm o dată pentru totdeauna această imputare gratuită și imprudentă”). Cele două tipuri de reacție se opun prin folosirea conjuncției adversative dar, urmat de justificatorul fiindcă prin care se introduce o secvență de tip argumentativ. Răspunsul Românului se referă la opoziție (Partidul conservator n.n.) care „să provoace intrarea în țară a oștirilor rusești [...], pradă să dea țara rezbelului [...]”. Acuzațiile de
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cătălina ROTARU () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93146]
-
îl resituezi în tensiunea dintre verticala polară și orizontala devenirii. Or, pentru acest paradoxal mod de gîndire, Răsăritul creștin are o sensibilitate deosebită ; el are o lungă experiență teologală și teologică a uniunii fără confuzie, a discernerii fără separare, a conjuncției incomensurabilelor. I-ar rămîne așadar să aplice acest model asupra realului imediat, asupra actualității. Deocamdată însă discursul eclezial curent se mulțumește să insiste declarativ pe o moștenire spirituală vertiginoasă și totodată pe participarea ortodoxiei la modernitate, dar înaintează șovăitor spre
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
își lasă întrevăzută infinitatea sensurilor, atrăgîndu-l pe călătorul contemplativ spre alte trecători, pînă cînd, ajuns la istmul dintre cele două mări, potrivit unei expresii islamice 2, el se vede înconjurat de necuprinsul oceanului, care nu e decît suprafața adîncului transcendent. Conjuncția opuselor despre are vorbea Cusanus nu se referea nici la combinația contrariilor, produsă de natură, nici la sinteza lor, obținută de rațiune. Eficace în această conjuncție este tocmai distanța, ruptura calitativă dintre termeni (finit și infinit, relativ și absolut, unu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
el se vede înconjurat de necuprinsul oceanului, care nu e decît suprafața adîncului transcendent. Conjuncția opuselor despre are vorbea Cusanus nu se referea nici la combinația contrariilor, produsă de natură, nici la sinteza lor, obținută de rațiune. Eficace în această conjuncție este tocmai distanța, ruptura calitativă dintre termeni (finit și infinit, relativ și absolut, unu și multiplu, creat și increat). Ea deschide înțelegerii un șir nesfîrșit de porți și pasaje spre Ultim, care rămîne de neatins, dar intens atrăgător, căci stă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
distanța, ruptura calitativă dintre termeni (finit și infinit, relativ și absolut, unu și multiplu, creat și increat). Ea deschide înțelegerii un șir nesfîrșit de porți și pasaje spre Ultim, care rămîne de neatins, dar intens atrăgător, căci stă dincolo de zidul conjuncției opuselor. Dat fiind că se bazează pe paradoxul conjuncției-în distanță, metoda cusană se poate declara în mod legitim un mod incomprehensibil de a cuprinde incomprehensibilul. Ea nu lasă nici o clipă intelectul să poposească cu mulțumirea de a-și fi cuprins
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
antinomică a umanului. Tocmai condiția lui de infinit în finitudine și de ființă interval îi dă omului posibilități metafizice, dinamica unui traseu vertical. Pentru Berdiaev, de asemenea, fiecare persoană își împlinește existența și destinul în măsura în care folosește interior dinamismul opuselor în conjuncție : contingent drept scară ascensională spre divin. A alerga spre Dumnezeu prin văz înseamnă a pune la lucru toate treptele văzului, de la cel sensibil la cel intelectual și la cel contemplativ (cf. Despre căutarea lui Dumnezeu, traducere în limba română în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
aporia, dar și fertilitatea contrariilor care lucrează în lume. Mai realistă, poate, decît monismul, gîndirea paradoxală mizează pe un dualism acut, de neresorbit într o unitate obiectivată, oricît de impunătoare. Pentru acest tip de gîndire, tensiunea originară a contrariilor, precum și conjuncția lor se situează în interiorul divinului, îmbrățișate de Unitatea lui. Numai el le rezolvă definitiv, în abisul ori străfundul unde sînt absorbite opusele cu tensiunea lor și chiar Unitatea. în schimb, actul divin fie el de autocunoaștere sau de proiectare a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Paște, transitus : trecere deifiantă a unei alterități în cealaltă 1 sau, potrivit lui Origen, întrepătrundere, contextură. în acest orizont, existența universală are, dincolo de curgerea și peripețiile ei manifeste, o mișcare secretă care o poartă către arhetipul intra divin al polarelor în conjuncție. Acolo, paradoxurile întrupării care cuprind creația și istoria în plasa lor eliberatoare își au tensiunea cea mai înaltă. Pentru omul spiritual, peisajul lumii și viața proprie cu contrastele, crizele, contradicțiile lor flagrante pot sluji atunci drept materie simbolică, pot deveni
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]