1,866 matches
-
diacritice. Digraful "ch" se folosește pentru consoana oclusivă palatală () și "ll" pentru consoana laterală palatală (). Digrafele "ph", "th", "kh" și "qh" sunt folososite pentru oclusivele aspirate (, , și ). Pentru consoana oclusivă postalveolară () se folosește trigraful "chh". Semnul "ñ" se folosește pentru consoana nazală palatală () și semnele "p', t', ch', k' și q"' pentru oclusivele glotalizate (, , , și ). Pentru vocalele lungi se adaugă un trema pe vocalul inițial ("ä, ï, ü"). Alfabetul aimara are 26 de consoane, 3 vocale și trei vocale lungi.
Limba aimara () [Corola-website/Science/325813_a_327142]
-
trigraful "chh". Semnul "ñ" se folosește pentru consoana nazală palatală () și semnele "p', t', ch', k' și q"' pentru oclusivele glotalizate (, , , și ). Pentru vocalele lungi se adaugă un trema pe vocalul inițial ("ä, ï, ü"). Alfabetul aimara are 26 de consoane, 3 vocale și trei vocale lungi.
Limba aimara () [Corola-website/Science/325813_a_327142]
-
lor, nu puteau fi reprezentate figurativ, erau derivate din ideograme, al căror sens îl pierdeau păstrând doar sunetul. Așadar sumeriana nu a atins niciodată stadiul final din evoluția scrierii (creerea unui alfabet), neelaborându-se semne distincte pentru fiecare vocală și consoană. Grafia semnelor s-a modificat continuu, în același timp cu evoluția sensului. Stilizarea s-a accentuat din cauza dificultăților de a trasa linii complexe pe stratul de argilă proaspătă. În cele din urmă semnele au ajuns să aibă aspectul de cui
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
Fonetica istorică studiază istoria sunetelor unei limbi. Unele sunete se păstrează neschimbate mai mult timp (de ex: consoana "r" - este foarte rezistență la schimbări (în limba română) - daca a disparut este un accident fonetic. EX: "pre rând"---" pe rând" - " a se perinda" - "pre"+ "rând" cu disimilarea lui "r". Schimbările fonetice se referă la: Consoana "h" este o consoana
Schimbare fonetică () [Corola-website/Science/322592_a_323921]
-
mult timp (de ex: consoana "r" - este foarte rezistență la schimbări (în limba română) - daca a disparut este un accident fonetic. EX: "pre rând"---" pe rând" - " a se perinda" - "pre"+ "rând" cu disimilarea lui "r". Schimbările fonetice se referă la: Consoana "h" este o consoana fricativa, laringială, surda. Nu are pereche sonoră în română. Are etimologie multiplă: Schimbările fonetice sunt de două feluri: Schimbările fonetice regulate se produc în conformitate cu anumite reguli de corespondență numite legi fonetice. Noțiunea de lege fonetica a
Schimbare fonetică () [Corola-website/Science/322592_a_323921]
-
consoana "r" - este foarte rezistență la schimbări (în limba română) - daca a disparut este un accident fonetic. EX: "pre rând"---" pe rând" - " a se perinda" - "pre"+ "rând" cu disimilarea lui "r". Schimbările fonetice se referă la: Consoana "h" este o consoana fricativa, laringială, surda. Nu are pereche sonoră în română. Are etimologie multiplă: Schimbările fonetice sunt de două feluri: Schimbările fonetice regulate se produc în conformitate cu anumite reguli de corespondență numite legi fonetice. Noțiunea de lege fonetica a fost introdusă de lingviștii
Schimbare fonetică () [Corola-website/Science/322592_a_323921]
-
a" este foarte frecvență - de la această proteză vine numele dialectului. În română literară se produce proteză lui "i" în forme pronominale neaccentuate: "îmi", "îți", "îi", "îl"(formă silabica - "l") Sincopa este dispariția unei vocale, de obicei neaccentuate, aflată între două consoane. În latină populară se produce sincopa vocalelor scurte neaccentuate , Sincopa se poate notă prin paranteze: Epenteza este introducerea unei consoane neetimologice sau a unei semivocale neetimologice în corpul cuvântului: Anaptixa este caz particular de epenteza care constă în introducerea unei
Schimbare fonetică () [Corola-website/Science/322592_a_323921]
-
pronominale neaccentuate: "îmi", "îți", "îi", "îl"(formă silabica - "l") Sincopa este dispariția unei vocale, de obicei neaccentuate, aflată între două consoane. În latină populară se produce sincopa vocalelor scurte neaccentuate , Sincopa se poate notă prin paranteze: Epenteza este introducerea unei consoane neetimologice sau a unei semivocale neetimologice în corpul cuvântului: Anaptixa este caz particular de epenteza care constă în introducerea unei vocale neetimologice în corpul cuvântului: Popular, în daco-romană se produce anaptixa lui "i" pentru a despărți anumite grupuri consonantice (de
Schimbare fonetică () [Corola-website/Science/322592_a_323921]
-
de panoptic. Mai mult, viața este organizată pentru a promova o eficiență productivă maximă a sistemului, în conformitate cu teoriile lui F.W. Taylor. Oamenii mărșăluiesc laolaltă, purtând haine identice și sunt apelați pe baza indicativelor. Masculii au numere impare, precedate de consoane, în timp ce femeile au numere pare, precedate de vocale. D-503, un matematician, este inginerul șef al proiectului de construire al INTEGRALEI, o navă spațială care va duce "marea roată a logicii" pe alte planete și va ajuta Statul Unic să
Noi () [Corola-website/Science/322124_a_323453]
-
comune la Meglenoromani și la Macedoneni vo “Actele Simpozionului Pančevo 1972, str. 95-101. 2. U final în graiurile meglenoromane din Huma și Țărnareca vo “Analele Societății de limbă română din P.S.A. Voivodina" Zrenjanin, 1972-1973, str. 91-94. 3. Despre palatalizarea consoanelor labiale în meglenoromana vo “Studii și cercetări lingvistice”, ăn XXIV, nr. 3, București, 1973, str. 297-300. 4. Infinitivul meglenoroman vo “Studii și cercetări lingvistice”, ăn XXVII, nr. 2, București, 1976, str. 137-150. 5. Observații cu privire la unele aspecte ale influenței slave
Petar Atanasov () [Corola-website/Science/329599_a_330928]
-
mai precis în Asia Mică. Pare verosimilă ideea că ar fi vorba de colonia grecească din actuala Ischia, pe atunci "Pithekuses". Originea literei C pare să fie aceeași cu cea a literei G; etrusca nu făcea, se pare, diferența între consoanele oclusive velare surde și sonore (codice 1 și respectiv codice 2, în API), alfabetul etrusc a utilizat o a treia literă din alfabetul grec, Γ (gamma), pentru transcrierea consoanei codice 1, din limba etruscă. Unele nume de înrudire ne sunt cunoscute mulțumită inscripțiilor
Limba etruscă () [Corola-website/Science/327327_a_328656]
-
aceeași cu cea a literei G; etrusca nu făcea, se pare, diferența între consoanele oclusive velare surde și sonore (codice 1 și respectiv codice 2, în API), alfabetul etrusc a utilizat o a treia literă din alfabetul grec, Γ (gamma), pentru transcrierea consoanei codice 1, din limba etruscă. Unele nume de înrudire ne sunt cunoscute mulțumită inscripțiilor aflate în morminte: Primele zece cifre, dintre care primele șase înscrise pe "zaruri" (celelalte cifre au fost deduse prin adunări explicite): Un articol destul de recent al lui
Limba etruscă () [Corola-website/Science/327327_a_328656]
-
guarani și spaniolă sau portugheză. Limba guarani are șase perechi de vocale: a, e, i, o, u, y. Fără diacritice aceste vocale sunt pronunțate oral: . Pentru vocalele semiînchise și se folosesc deseori alofonele și . Cu tildă, vocalele sunt pronunțate nazal: . Consoanele sonore au alofone orale (stânga) înainte vocale orale și alofone nazale (dreapta) înainte vocale nazale. Există de asmenea consoana (scris ⟨nt⟩). Consoana vibrantă (scris ⟨rr⟩) și consoanele , și (scris ⟨ll⟩) provin din limba spaniolă. Consoana orală este pronunțat deseori în
Limba guarani () [Corola-website/Science/327391_a_328720]
-
diacritice aceste vocale sunt pronunțate oral: . Pentru vocalele semiînchise și se folosesc deseori alofonele și . Cu tildă, vocalele sunt pronunțate nazal: . Consoanele sonore au alofone orale (stânga) înainte vocale orale și alofone nazale (dreapta) înainte vocale nazale. Există de asmenea consoana (scris ⟨nt⟩). Consoana vibrantă (scris ⟨rr⟩) și consoanele , și (scris ⟨ll⟩) provin din limba spaniolă. Consoana orală este pronunțat deseori în dialecte , iar alofonul nazal rămâne mereu . Toate cuvintele în limba guarani se termină cu un sunet vocalic, iar accentul
Limba guarani () [Corola-website/Science/327391_a_328720]
-
sunt pronunțate oral: . Pentru vocalele semiînchise și se folosesc deseori alofonele și . Cu tildă, vocalele sunt pronunțate nazal: . Consoanele sonore au alofone orale (stânga) înainte vocale orale și alofone nazale (dreapta) înainte vocale nazale. Există de asmenea consoana (scris ⟨nt⟩). Consoana vibrantă (scris ⟨rr⟩) și consoanele , și (scris ⟨ll⟩) provin din limba spaniolă. Consoana orală este pronunțat deseori în dialecte , iar alofonul nazal rămâne mereu . Toate cuvintele în limba guarani se termină cu un sunet vocalic, iar accentul se pune în
Limba guarani () [Corola-website/Science/327391_a_328720]
-
semiînchise și se folosesc deseori alofonele și . Cu tildă, vocalele sunt pronunțate nazal: . Consoanele sonore au alofone orale (stânga) înainte vocale orale și alofone nazale (dreapta) înainte vocale nazale. Există de asmenea consoana (scris ⟨nt⟩). Consoana vibrantă (scris ⟨rr⟩) și consoanele , și (scris ⟨ll⟩) provin din limba spaniolă. Consoana orală este pronunțat deseori în dialecte , iar alofonul nazal rămâne mereu . Toate cuvintele în limba guarani se termină cu un sunet vocalic, iar accentul se pune în mod normal mereu pe ultima
Limba guarani () [Corola-website/Science/327391_a_328720]
-
tildă, vocalele sunt pronunțate nazal: . Consoanele sonore au alofone orale (stânga) înainte vocale orale și alofone nazale (dreapta) înainte vocale nazale. Există de asmenea consoana (scris ⟨nt⟩). Consoana vibrantă (scris ⟨rr⟩) și consoanele , și (scris ⟨ll⟩) provin din limba spaniolă. Consoana orală este pronunțat deseori în dialecte , iar alofonul nazal rămâne mereu . Toate cuvintele în limba guarani se termină cu un sunet vocalic, iar accentul se pune în mod normal mereu pe ultima silabă. Sufixe rămân neaccentuate. Limba guarani are o
Limba guarani () [Corola-website/Science/327391_a_328720]
-
muanduhe"). Dacă accentul ascuțit este omis, atunci se accentuează ultima silabă. Guarani nu a folosit nici un sistem de scriere în timpul precolumbian. Standardizarea ortografiei s-a făcut abia în 1950 la un congres în Montevideo. Alfabetul guarani are 33 litere: 21 consoane (6 fiind digrame), 12 vocale și un semn pentru ocluziune glotală. Multe cuvinte, mai ales pentru flora și fauna din America de Sud, au fost preluate în spaniolă sau în portugheză din limba guarani sau din limba tupi, care este înrudită cu
Limba guarani () [Corola-website/Science/327391_a_328720]
-
Altă literă diacritică etimologică este d în "pied" (< latină ) „laba piciorului”, cuvânt scris până atunci "pie", cu e pronunțat / e/ tonic, aceeași grafie ca a lui "pie" „coțofană”, unde e redă un /ə/ aton. Tot cu valoare diacritică apar și consoane duble, de exemplu pentru a marca pronunțarea /ɛ/ a lui e în cuvinte ca "chouette" „bufniță” sau în unele verbe în conjugarea cărora alternează /ə/ cu /ɛ/: infinitiv "appeler" „a chema” - "j’appelle" „(eu) chem”. După apariția tiparului în Europa
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
și a administrației în locul latinei. Cărturarii își afirmă orientarea în ortografie prin lucrările lor, și de asemenea tipografii, prin felul în care tipăresc cărțile. Unii, precum Louis Meigret, propun simplificarea scrierii și apropierea ei de pronunțare, de exemplu prin suprimarea consoanelor duble. Tot Meigret propune folosirea lui i numai pentru /i/, iar pe a lui j numai pentru /ʒ/, deoarece pe atunci cele două litere nu se foloseau distinct. Tradiționaliștii țin, pe de o parte, să se păstreze grafii din Evul
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
latin folosit de limba franceză cuprinde 26 de litere fără semne diacritice, două ligaturi (æ și œ), precum și 14 litere cu diacritice (ç, é, è, ê, ë, à, â, î, ï, ô, ù, û, ü, ÿ), pentru a reda 17 consoane, 16 vocale și 3 semivocale, deci există 42 de litere pentru 36 de foneme. În tabelele de mai jos se poate vedea, prin sortarea lor după prima și după a doua coloană, ce grafii corespund unui fonem, respectiv ce foneme
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
ca cele care încep cu o literă vocalică, adică permite elidarea și legătura cu cuvântul precedent: "l’homme" „bărbatul”, "les hommes" [le'z‿ɔm] „bărbații”. A doua variantă, numită „h aspirat”, face cuvântul să se comporte ca cele cu consoană inițială, deci nu permite elidarea și legătura: "le héros" „eroul”, "les héros" [le.e'ro] „eroii”. În general, h mut se găsește în cuvinte de origine latină sau greacă veche, iar h aspirat în cuvinte de origine germanică sau din
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
héros" „eroul”, "les héros" [le.e'ro] „eroii”. În general, h mut se găsește în cuvinte de origine latină sau greacă veche, iar h aspirat în cuvinte de origine germanică sau din alte limbi, dar practic nu se pot distinge. Consoanele duble se pronunță în general ca una singură. Doar rr se rostește lung în cazurile limitate menționate mai sus, la secțiunea Consoane. În afară de aceasta, există unele lungiri individuale, dar admise de standard, ale consoanelor dd ("adduction" „aducție”), ll ("illisible" „de
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
iar h aspirat în cuvinte de origine germanică sau din alte limbi, dar practic nu se pot distinge. Consoanele duble se pronunță în general ca una singură. Doar rr se rostește lung în cazurile limitate menționate mai sus, la secțiunea Consoane. În afară de aceasta, există unele lungiri individuale, dar admise de standard, ale consoanelor dd ("adduction" „aducție”), ll ("illisible" „de necitit”), mm ("grammaire" „gramatică”) și nn ("inné" „înnăscut”). Despre consoanele finale de regulă nepronunțate este de menționat că sunt totuși pronunțate la
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
dar practic nu se pot distinge. Consoanele duble se pronunță în general ca una singură. Doar rr se rostește lung în cazurile limitate menționate mai sus, la secțiunea Consoane. În afară de aceasta, există unele lungiri individuale, dar admise de standard, ale consoanelor dd ("adduction" „aducție”), ll ("illisible" „de necitit”), mm ("grammaire" „gramatică”) și nn ("inné" „înnăscut”). Despre consoanele finale de regulă nepronunțate este de menționat că sunt totuși pronunțate la sfârșitul unor cuvinte care se leagă de cuvântul următor, dacă acesta începe
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]