8,426 matches
-
dar și mai tare ceea ce nu vrea. Austro-Ungaria începe a avea din nou încredere în sine însăși. Fără îndoială va rămâne încă mult timp în Tripla Alianță, dar alianța a 'ncetat de fi pentru ea sinonimă cu supunerea. În Cislaitania contele Taaffe guvernă în mod echitabil, ținând samă de interesele tuturor naționalităților, orice ar zice germanii austriaci. Cât despre d. Tisza noi știm ce face în Translaitania. În Serbia, Scupcina a votat cu mult entuziasm noua Constituțiune, lucrată de marea comisiune
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Vulgatei cu majusculă, scrib meticulos și desțelenitor care a înlocuit textele în ebraică cu cele în latină, pe atunci limbă vulgară. Martori ai dispariției socialismului, respectăm spiritul utopiei. De asemenea, ne place să ne prezentăm omagiile fondatorului saint-simonismului, acel biet conte de Saint-Simon, fiindcă era "dotat cu o imensă putere de sugestie", era "ingenios, dar superficial", "incapabil să sfîrșească o carte fiindcă se pierdea în mii de scrisori și opuscule", pe scurt, contrariul creatorului și gînditorului. Ne sînt dragi toți intermediarii
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
154, 170, 171, 172, 182, 190, 269, 372, 397 Roussel, Raymond 68 Rubens, Petrus Paulus 152 Ruffié, Jacques 238 Ruppel, Aloys 205 Rushdie, Salman 334, 358 S Sainte-Beuve, Charles Augustin 265, 293 Saint-Étienne, Rabaut 279 Saint-Simon, Claude Henri de Rouvroy, conte de 66, 74, 264, 271 Sancho 256 Sand, Aurore Dupin, baroană Dudevant, zisă George 265 Saporta, Karine 379 Sartre, Jean-Paul 88, 186, 187, 190, 345 Saul din Tars vezi Pavel Saussure, Ferdinand de 66, 67, 68 Schaeffer, Pierre 331 Schillebeeck
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Laveran, Louis Eugène Félix Néel, Paul Ehrlich, Paul Sabatier, Karl Manne Georg Siegbahn, Jean Baptiste Perrin, Enrico Fermi, Robert Robinson, Arne William Tiselius, Linus Carl Pauling, Aleksandr Mihailovici Prohorov, George Emil Palade, Eugen Coșeriu, Dinu Adameșteanu, Vincenzo Cappelletti, Rosa del Conte, Alain Decaux, Ilya Prigogine, Francis Nevill Mott, Jean-Marie Pierre Lehn, Maurice Druon, Keith Hitchins, Maria Manoliu-Manea, Jean d’Ormesson, Paul H. Stahl, Sorin Stati, Alexandru Șafran, Christian de Duve, Klaus Heitmann, Pierre Messmer, Basarab Nicolesco, Elie Wiesel ș.a. Mulți dintre
ACADEMIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
epigrame pot fi găsite, împrăștiate, în volumele lucrării Anthologie grecque, Belles Lettres. Despre săpăturile arheologice de la Herculanum, o lucrare veche, dar care se citește ca un roman polițist: Vie, mort et răsurrection d'Herculanum et de Pompăi, de Egon Caesar, conte Corti, 10/18, 1963. Diogene din Oenanda, mai bine ilustrat, dispune din 1996 de o ediție la Cerf-Editions universitaires de Fribourg: La philosophie Ăpicurienne sur pierre. Les fragments de Diogène d'Oenanda, traducere de Alexandre Etienne și Dominique O'Meara
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
, Iosif I. (1816, Aiud - 30.IV.1851, Blaj), traducător, poet și prozator. A urmat liceul în orașul natal, apoi la Blaj, unde a studiat și teologia, devenind, după călugărire (1840), profesor de „principie”. Un timp preceptor în familia contelui Nemeș (1843-1847), e din nou profesor la Blaj (1847-1848, 1850-1851). În timpul revoluției a fost închis la Alba Iulia. Din 1838 M. este unul dintre cei mai activi colaboratori la publicațiile lui Timotei Cipariu și G. Barițiu, cu care era și
MANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287981_a_289310]
-
aparținând preromantismului sentimental și moralizator, cu nuanțe religioase, îndeosebi din literatura franceză, pe care o apără într-o polemică purtată cu Ioan Maiorescu în „Foaie literară” (1838), revendicând și dreptul scriitorilor români de a imita o literatură evoluată. Cu Viața contelui de Comminj sau Triumful virtuții asupra patimii amorului, „romanț moral” de M-me de Tencin, M. își începe, la 1830, seria tălmăcirilor, convins de utilitatea lor pentru literatura națională. Urmează, la intervale scurte, o culegere (1831) din Nopțile lui Young, după
MARCOVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288004_a_289333]
-
este decât pregătirea unui „căpital bun de idei alese și limba oarecum formată” pentru generația imediat următoare, care va da pe autenticii scriitori naționali. SCRIERI: Curs de retorică, București, 1834; Datoriile omului creștin, București, 1839. Traduceri: M-me de Tencin, Viața contelui de Comminj sau Triumful virtuții asupra patimii amorului, pref. trad., [Sibiu], 1830; Young, Culegere din cele mai frumoase Nopți, pref. trad., București, 1831; ed. București, 1835; Volney, Invocație, în Curs de retorică, București, 1834, XI-XVI; Lesage, Istoria lui Gil Blas
MARCOVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288004_a_289333]
-
1929; Athènes ou Rome? À propos de l’influence italienne en Roumanie vers 1820, Paris, 1930; Cavour și Unirea Principatelor, București, 1930; Conspiratori și conspirații în epoca renașterii politice a României (1848-1877), București, 1930; Date ce ne privesc, în autobiografia contelui I. Marsigli, Cluj, 1931; Tattarescu, Craiova, 1931; Mentorul studenților moldoveni de la Torino (1860-1861), București, 1934; Simion Bărnuțiu, Al. Papiu-Ilarian și Iosif Hodoș la studii în Italia. Cu documente inedite, București, 1935; Curs despre Dante și Petrarca, București, 1935-1936; O legiune
MARCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288007_a_289336]
-
și de a trece de la impozitarea colectivă a Întregii comunități la un impozit aplicat proprietarilor funciari individuali. Ca și În Franța, obiectivele fiscale reflectau În foarte mare măsură ideile dominante cu privire la progresul În agricultură. După cum remarcă George Yaney, În perioada contelui Serghei Witte și a lui Piotr Stolypin, planurile de reformă Împărtășeau o viziune comună asupra situației existente și a felului În care ar trebui ea modificată: „Primul tablou: țărani săraci aglomerați În sate, Înfometați și Înghesuindu-se să lucreze parcele
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Methods, monografia nr. 10. Philadelphia: American Academy of Political and Social Science. și J. David Singer (aprilie 1964). ,,Multipolar power systems and internațional stability”. World Politics, vol. 16. Diesing, Paul (1962). Reason în Society. Urbană: University of Illinois Press. Disraeli, conte de Beaconsfield (1880). Endymion. London: Longmans, Green. Djilas, Milovan (1962). Conversations with Stalin. Traducere de Michael B. Petrovich. New York: Harcourt, Brace and World. Downs, Anthony (1967). Inside Bureaucracy. Boston: Little, Brown. Dowty, Alan (1969). ,,Conflict în war potențial politics: an
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
n. 12. Era inevitabil ca în politica franceză față de țările române să se manifeste egoismul și duplicitatea întâlnite adeseori în atitudinea marilor puteri, la care se adăugau însă și considerente personale, în funcție de interesele unor diplomați acreditați la Poartă. În cazul contelui de Saint-Priest, ambasador la Constantinopol între 1768 și 1785, după ce deținuse aceeași funcție în Portugalia și în Suedia, dorința sa de a fi primit ca reprezentant al Franței la Viena l-a îndemnat să susțină pretențiile Austriei întocmai ca un
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cu Grigore D. Ghica. • Dovadă, bogata literatură politică al cărei inventar a fost alcătuit de Vlad Georgescu, Mémoires et projets de réforme dans les Principautés Roumaines, I-II, Bucarest, 1970-1972. • N. Iorga, Genealogia Cantacuzinilor, București, 1902, p. 518-519, scrisoare către contele Piotr I. Panin. habsburgilor pentru Țara Românească, ceea ce ar fi însemnat „affranchir un peuple de la tyrannie“ și semnează, cu o formulă care arată că le era familiară retorica Revoluției Franceze, „les représentants de la nation valaque“51. Aceștia nu sunt bei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cu imperiile vecine 13, sau discuțiile purtate de reprezentantul austriac la București cu I.C. Brătianu despre posibilitatea unor vânzări de • Deși guvernul italian semnase din 17 octombrie 1878 scrisorile de acreditare pentru baronul Fava la București, îl va numi pe contele Tornielli două luni mai târziu, iar Franța va declina invitația lui Haymerle și a ambasadorului austriac la Paris de a recunoaște independența României, în Gh. Căzan, op. cit, p. 42. • Lucian Boia, Istorie și mit în conștiința națională românească, București
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Dame, I. C. Bratiano. L’ère nouvelle. La dictature, București, 1886, p. 85-87, 90. • C. Gane, op. cit., p. 242. • Titu Maiorescu, op. cit., p. 179. controversatului lider moldovean avea să-l informeze și consulul habsburgic la Iași, von Schlich, pe șeful său contele Hoyos. Relația amicală pe care fiul fostului domn Mihail Sturdza o avea cu Kazarinov, consul rus la Iași, nu putea să-i scape diplomatului austriac 66. Revenind la susținătorii proiectului amintit trebuie să spunem și faptul că nu exista un
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
forme ale Rusiei în Bulgaria sau Serbia (regele Milan devenise aliat al Vienei) provocau în rândul autorităților habsburgice o nervozitate nedisimulată la adresa guvernului țarist, fapt care se va observa și din intervenția făcută de la tribuna Parlamentului de ministrul de externe, contele Kalnoky 67. Pe lângă problema Dunării, care reprezenta o piedică în direcția apropierii României de Austro-Ungaria, se adăuga în această perioadă și situația dificilă a românilor din Transilvania. Dincolo de alte motive tactice, guvernul habsburgic credea că transformarea României într-un aliat
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
România o va căpăta documentul amintit prin semnarea în aceeași zi de către consilierul ambasadei • Gh. Căzan, Ș. R. Zonner, op. cit., p. 119. • Ibidem. • Ibidem, p. 120. • Ibidem, p. 121. 104 A.I.C., dosar 19, 1883, f. 103. Germaniei la Viena, contele Max von Bechem. Nu lipsit de importanță era faptul că în documentul de aderare al Germaniei fuseseră înscrise toate articolele și preambulul tratatului româno-austro-ungar. Menționarea caracterului defensiv al alianței și promisiunea de a asigura „ordinea politică și de a garanta
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
care, în primăvara acelui an, pregătea o acțiune la Dunăre. Cancelarul rus cerea reprezentanților celor două țări să întreprindă, împreună cu Rusia, o acțiune pentru a zădărnici proiectele domnitorului român 34. În aceeași notă, la începutul lui martie 1864, de la Petersburg, contele Massignac scria superiorului său de la Paris, Drouyn de Lhuys, că Rusia îl suspectează pe Cuza de a încuraja mișcările de emancipare națională, pe teritoriul României aflându-se numeroși revoluționari polonezi, unguri, italieni și francezi, și, de asemenea, a fost semnalată
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
tandemului Joseph-Friedrich cu un alt grup politic, eventual format din maghiarii ardeleni (Bethlen, Teleki, Bánffy), oricum mai favorabili proiectelor ce aveau legătură cu Transilvania 48. Oricum, se pare că Erdelyi nu se bucura de prea mult credit în cercurile budapestane, contele Miklos Bánffy comunicându-i faptul că, „datorită rechizițiunilor fără milă“, era deja cam târziu să fie format un cabinet favorabil apropierii de România 49. Știrile despre negocierile dintre Erdelyi și guvernul maghiar s-au răspândit cu repeziciune printre reprezentanții Aliați
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
aportul prințului Carol, transilvăneanul și-a continuat imperturbabil „pertractările“ în vederea schimbării de guvern de la Budapesta. Prin capitala Ungariei se răspândise zvonul că Erdelyi a instituit un „contraguvern“. Friedrich i-a alertat pe emisarii Aliați, iar noul ministru de externe maghiar, contele Jozsef Somssich, a pus la punct, la finele lui septembrie 1919, împreună cu generalul Bandholtz, un plan-capcană, pentru a obține de la Erdelyi o dovadă scrisă, compromițătoare, a pretențiilor sale. Planul însă a eșuat, Erdelyi dovedindu-se îndeajuns de prevăzător pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
personală, cele două regate ar stipula o alianță, Transilvania căpătând autonomia [...], iar Majestatea Sa Regele Ferdinand ar avea și Coroana ungară. Suveranul nostru, precum și un mare număr de politicieni ar dori de mult aceasta, și că vizita de astă-vară a contelui Teleki în Transilvania 106 ar fi în legătură cu aceste proiecte“. Informațiile obținute de Stârcea consemnau faptul că la originea planului s-ar fi aflat Germania, „deoarece suveranul nostru fiind Hohenzollern, pe acolo se va putea aduce un Hohenzollern pe tronul Germaniei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Informațiile obținute de Stârcea consemnau faptul că la originea planului s-ar fi aflat Germania, „deoarece suveranul nostru fiind Hohenzollern, pe acolo se va putea aduce un Hohenzollern pe tronul Germaniei“. Stârcea indica în raportul său: „se mai spune că contele Bethlen nu ar fi străin de proiectele acestea, însă că nu vrea să se pronunțe până ce nu va vedea ce direcție vor lua evenimentele europene“. Concluzia ministrului României la Budapesta în privința acestor planuri era una sceptică, deoarece el remarca faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
la materializarea mai vechiului proiect de uniune personală dintre România și Ungaria. Un raport al Direcției Poliției și Siguranței Statului, din Ministerul de Interne român, întemeiat pe informații provenite din surse maghiare, prezenta situația acțiunii lui Bánffy în felul următor: „Contele transilvănean Nicolai Bánffy plecă în România [și] trată cu regele Ferdinand și cercurile ce stau aproape Curții Regale. Tratativele durară cam două săptămâni și au fost ținute în reședința de vară [de la] Sinaia. Aceste tratative încă nu sunt încheiate, însă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
117. Redeschiderea în 1926 a dosarului privitor la federația româno-maghiară a avut o continuare furtunoasă în Adunarea Națională maghiară. La 4 noiembrie, un deputat din opoziție, V. Nagy, fost ministru în cabinetul Károlyi din toamna lui 1918, a interpelat guvernul contelui Bethlen, acuzându-l că „intenționează ca prin uniunea personală cu România să aducă pe tronul Ungariei Casa domnitoare română“118. Posibilul candidat la tronul comun era, în opinia lui Nagy, Carol, fostul principe moștenitor al Coroanei României 119. Bethlen a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
sub forma unei corespondențe din România, un text în care se afirma că la București și Budapesta se pune la punct un plan de căsătorie între principesa Ileana și arhiducele Albrecht de Habsburg, intermediarul dintre cele două capitale fiind același conte Miklós Bánffy. Mariajul urma să fie realizat numai în cazul în care premierul Bethlen ar fi garantat alegerea lui Albrecht ca rege al Ungariei 123. Până la urmă, nici acest zvon nu s-a concretizat, în opinia ministrului României la Budapesta
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]