4,988 matches
-
dată în tratatul Ad Augustas. în amîndouă, Chiril discută și respinge synapheia ca termen pentru desemnarea unirii divinului cu umanul în Cristos, considerîndu-l insuficient în raport cu henôsis. în ansamblu, limbajul teologic al scrierilor dedicate basilissai e mai apropiat de cel din Contra lui Nestorie decît limbajul din scrierea ad Theodosium, ceea ce constituie pentru G.M. de Durand un argument în favoarea tezei că acest text este reluarea unei scrieri mai vechi a lui Chiril, și nu o operă compusă în timpul polemicii cu Nestorie. Așa cum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
138-150; trad. lat. a fragmentelor siriece PG 76, pp. 1427-1435; fragm. lat. ACO IV, 1, p. 109. Contra celor care afirmă că nu trebuie aduse ofrande...: P.E. Pusey, S.P.N. Cyrilli archiepiscopi Alexandrini in D. Joannis evangelium, cit., III, pp. 541-544. Contra celor care nu vor s-o recunoască pe Sf. Fecioară ca Theotokos: ACO I, 1, 7, pp. 19-32; ed. text și trad. it.: Trattato „Contro quelli che non vogliono riconoscere la Santa Vergine Madre di Dio”, ediție îngrijită de C.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ofrande...: P.E. Pusey, S.P.N. Cyrilli archiepiscopi Alexandrini in D. Joannis evangelium, cit., III, pp. 541-544. Contra celor care nu vor s-o recunoască pe Sf. Fecioară ca Theotokos: ACO I, 1, 7, pp. 19-32; ed. text și trad. it.: Trattato „Contro quelli che non vogliono riconoscere la Santa Vergine Madre di Dio”, ediție îngrijită de C. Scanzillo (I luminari delle Chiese), Ed. Benedettine, Sorrento, 1975; argumentele contra autenticității în G.M. de Durand, Schr 97, cit., pp. 522-524. d) Contra lui Iulian
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din scrierea lui Chiril nu s-au păstrat decît primele zece cărți, unde sînt respinse tezele din prima carte a operei lui Iulian; din cărțile 11-20 au rămas fragmente modeste în greacă și siriacă, consacrate combaterii cărții a doua din Contra galileenilor, și, așa cum am spus, nu se știe dacă au existat o a treia carte a operei lui Iulian și o a treia parte (10 cărți?) a scrierii lui Chiril. După o dedicație adresată împăratului Theodosius al II-lea, prima
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
elevată a operei lui Iulian în raport cu aceea a predecesorului său. Bibliografie. O nouă ediție critică, cu introducere, traducere în franceză și note este în curs de apariție în colecția Sources chrétiennes: a apărut P. Bourguière, P. Évieux, Cyrille d’Alexandrie. Contre Julien. Tome I: Livres I & II (SChr 322), Cerf, Paris, 1985 (cu o intr. generală de P. Évieux). Pentru celelalte opere, trebuie folosită tot ediția Aubert, retipărită în PG 76, pp. 503-1064, cu fragmentele din cărțile XI-XIX editate de A
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
431, cu ocazia aderării la conciliul chirilian a șapte episcopi care anterior fuseseră partizanii lui Nestorie, a devenit una din cele mai vestite omilii din Antichitate dedicate Fecioarei Maria; autenticitatea acesteia a fost însă contestată de E. Schwartz), 5, 6 (contra lui Ioan de Antiohia), 7 (rostită înainte de arestarea lui Chiril), 8 (fragment, păstrat în latină în documentele de la Efes). Omilia 3, dedicată întrupării, a fost rostită la Alexandria după o predică a episcopului Pavel de Emesa; tot întruparea e și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nu era suficientă pentru a asigura unitatea lui Cristos. E adevărat că, după ce Teodor de Mopsuestia subliniase conjugarea celor două naturi în unicul prosôpon al lui Cristos, Nestorie ajunsese să accepte două prosôpa distincte, adunate într-un prosôpon unificat, și contra acestei noțiuni se orientează polemicii lui Chiril atunci cînd exclude (în al patrulea anatematism) existența a două „prosôpa sau naturi” în Cristos. începînd cu 428, el se arată neîncrezător în privința termenului „nelocuire” (enoikêsis) și vorbește în mod constant de henôsis
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Ancyre sur le baptême du Seigneur”, în DIAKONIA PISTEWS, Mélanges J.A. de Aldama, Granada, 1969, pp. 6-30. Studii: G. Bardy, „Thédote d’Ancyre”, în DTC XV/1, 1946, pp. 328-330; A. van Roey, „Le florilège nestorien dans le Traité contre Nestorie de Théodote d’Ancyre”, în Studia Patristica XII (TU 115), Akademie Verlag, Berlin, 1975, pp. 155-159. 6. Eutherius de Tyana Episcop de Tyana, în Capadocia, a fost unul din cei mai înfocați partizani ai lui Nestorie; apare la Efes
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
între acțiunile omului și cele ale divinității în Cristos (numai primul, de exemplu, poate suferi și muri), care continuă să existe după unirea ipostatică, fără ca esența specifică (poiotês physikê) a unora să poată fi transmisă celorlalte (prin urmare, fără confuzie: contra opiniei gramaticului Sergiu); însă, dată fiind unitatea subiectului, a Logosului, Sever neagă ideea că ar putea fi repartizate atît omului, cît și lui Dumnezeu. După întrupare, există un singur ipostas sau natură a Cuvîntului și, ca atare, și o singură
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
-lea, începînd cu cele ale lui J. Lebon, au acordat importanța cuvenită intențiilor și doctrinei lui. Bibliografie. Ediții ale operelor lui Sever: Discursuri către Nefalie și Scrisori către Sergiu: J. Lebon, CSCO 119-120, 1949. Philalethes: R. Hespel, CSCO 133-134, 1952. Contra gramaticului nelegiuit: J. Lebon, CSCO 93-94; 101-102, 111-112, 19522. Scrieri polemice contra lui Iulian de Halicarnassus: R. Hespel, CSCO 244-245 (1964); 295-296 (1968); 301-302 (1969). Apologia tratatului Philalethes: R. Hespel, CSCO 318-319, 1971 (în CSCO sînt și textul siriac și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Sever pentru a demonstra că acesta se contrazice continuu; pentru noi sînt prețioase aceste pasaje în limba greacă din scrierile lui Sever, pierdute în redactarea originală (și în unele cazuri pierdute definitiv), chiar dacă unele citate, mai ales cele din Contra gramaticului nelegiuit, nu au corespondent în versiunea siriacă cunoscută de noi, ceea ce dă naștere unei probleme, încă nerezolvată. Bibliografie. Text editat și introducere în Diversorum postchalcedoniensium auctorum collectanea. I: Pamphili Theologi opus, ed. J.H. Declerck; Eustathii Monachi opus, ed. P.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Leonțiu nu mai este considerat un neocalcedonian (ca atunci cînd i se atribuiau scrierile lui Leonțiu din Ierusalim), ci un calcedonian riguros; chiar expresia, tipic chiriliană, „unire după hypostasis” este evitată de el în favoarea expresiei „unire după ousia”. Bibliografie. Ediții: Contra nestorienilor și a eutihienilor: PG 86/1, pp. 1268-1396. Rezolvarea: PG 86/2, pp. 1916-1945. Treizeci de capitole: PG 86/2, pp. 1901-1916 și, mai bine, F. Diekamp, Doctrina Patrum de incarnatione Verbi, Aschendorff, Münster, 19812, pp. 155-164. în PG
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
S. Otto, Person und Subsistenz. Die philosophische Anthropologie des Leontios von Byzanz. Ein Beitrag zur spätantiken Geistesgeschichte, Fink, München, 1968; D.B. Evans, Leontius of Byzantium: An Origenist Christology, Dumbarton Oaks Center for Byzantine Studies, Washington, 1970; L. Perrone, „Il «Dialogo contro gli aftartodoceti» di Leonzio di Bisanzio e Severo di Antiochia”, în CrSt 1 (1980), pp. 411-442; A. Grillmeier, Le Christ dans la tradition chrétienne II/2, trad. fr. Cerf, Paris, 1993, pp. 247-309. 26. Leonțiu din Ierusalim Așa cum am arătat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
necesitate naturală. Acest lucru îi permite celui dintîi să se folosească de analogia cu ființa umană pentru a explica relația dintre divin și uman în Cristos, pe cînd cel de-al doilea renunță complet la un asemenea procedeu. Bibliografie. Ediții: Contra monofiziților: PG 86/2, 1769-1901. Contra nestorienilor: PG 86/1, 1400-1768. Studii: M. Richard, „Leonce de Jérusalem et Leonce de Byzance”, în MSR 1 (1944), pp. 35-88 (= idem, Opera minora III Brepols, Turnhout; Univ. Press, Leuven, 1977, nr. 59); A
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
reproșează lui Quirinus, prefectul Egiptului, abuzurile comise (I, 174, 175) și îi cere lui Rufin să intervină împotriva lui (I, 178). Cele două opere ale lui Isidor despre care vorbește Sever de Antiohia și care sînt menționate și în epistolar (Contra grecilor: II, 137, 228; Scurt discurs despre inexistența destinului: III, 253) sînt probabil tot scrisori, prima neidentificată sau pierdută, iar a doua identică poate cu III, 154 (către sofistul Harpocrates). în seria alfabetică a apoftegmelor se găsesc șase sentințe ale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
poetică regulată; cea mai mare parte a imnurilor primitive, care provin din cercuri gnostice, pare să fie constituită mai degrabă din proză ritmică decît din poezie, uneori și pentru că fuseseră traduse din siriacă. E cazul imnului Ofiților, citat de Origen (Contra lui Celsus VI, 31), sau al celor din Faptele lui Toma și în Faptele lui Filip; în schimb, altele, cum e cel pe care Isus și apostolii îl cîntă în cinstea Tatălui în Faptele lui Ioan, sînt de origine greacă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
aur în mineralul inform găzduit... Anume, atunci cînd Dinicu Golescu este pus în valoare de interpret cu acea fermă atitudine a cetățeanului din vest, cînd, de respect, acestuia trupul nu i se frînge, ca-n temenelele din pulberea valahă, - din contră, ceilalți, demni, cetățeni demni, respectîndu-se, rămînînd încremeniți în salutul lor, de teamă tocmai să nu li se frîngă trupurile... Avem aici, la Golescu, înălțat cît mai sus și trainic sprijinit de G. Călinescu, cel mai mare elogiu adus persoanei umane
Băgarea de seamă a Golescului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17184_a_18509]
-
fizică și sportul nu au ca obiective doar ameliorarea sănătății, dezvoltarea musculaturii, creșterea îndemânării sau însușirea de deprinderi motrice. Prin activitatea corporală, copilul devine conștient de posibilitățile sale, în condițiile reușitei sau nereușitei, alături de ceilalți, în lupta cu sine sau contra naturii, tânărul învață, în același timp, să se înțeleagă pe sine și să cunoască mai bine lumea. Stimularea unui copil pentru a participa la activitățile educației fizice și sportului înseamnă mai mult decât a-i oferi un simplu antrenament corporal
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
persuasive, analize de subtilă acuitate. Participând la „cearta metodologică” a anilor ’70-’80, S. o face încă mai explicit în următoarea carte, Întoarcerea autorului. El reia aici, din perspectiva istorico-teoretică, problema relației creator-operă. Problema e urmărită începând cu opusculul proustian Contre Sainte-Beuve, căruia i se asociază poziții (și inconsecvențe) - Paul Valéry, Stéphane Mallarmé, ca precursori ai „criticii profunzimilor” sau ai grupării „Tel Quel”. Relația autor-operă e urmărită apoi la Roland Barthes, Hans Robert Jauss, Gérard Genette, ca și prin „recuperarea” autorului
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
autorului cu „atmosfera sincretistă” dominantă în mediul familiei imperiale a Severilor. În 1947, Pierre Nautin redeschide dosarul Hipolit, avansând o ipoteză cu totul inedită. Cercetătorul francez pornește de la observația că există diferențe radicale de ordin doctrinar, cultural și stilistic între Contra Noetum și Elenchos, precum și inadvertențe cronologice flagrante între Chronikon și Comentariu la Cartea lui Daniel. Pe baza acestor date empirice, Nautin împarte în două corpusul atribuit până atunci integral unui singur autor, numit Hipolit. Există mai întâi o serie care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lib. 12-17), liber 15, 31 : éd. E. Klostermann, Origenes Werke, vol. 10.1-10.2 [Die griechischen christlichen Schriftsteller 40.1-40.2. Leipzig, 1935-1937]. Origen, Contra Celsum, liber 2, 50 ; liber 6, 45.46.79 : Contra Celsum, éd. M. Borret, Origène. Contre Celse, 4 vol. [SC 132, 136, 147, 150, Paris, 1967-1969]. Origen, Expositio in Prouerbia, PG 17, col. 248. Origen, Selecta in Exodum, PG 12, col. 292. Orosiu, Historiarum aduersum paganos libri vii vol. I, liber 1, prol., par. 14 ; vol
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Trifone, intr., trad. italienne et notes par G. Visonà, Milan, 1988. Saint Justin, Œuvres complètes, Paris, 1994, intr. de J.-D. Dubois. Saint Justin, Apologies, intr., texte critique, trad., commentaire et index par A. Wartelle, Paris, 1987. Irénée de Lyon, Contre les hérésies, livres I-V, 10 vol., éd. A. Rousseau, L. Doutreleau, C. Mercier, Paris, liber I = SC 263-264 ; liber II = SC 293-294 ; liber III = SC 210-211 ; liber IV = SC 100 ; liber V = SC 152-153. Ippolito, L’Anticristo, intr., éd
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Ippolito, L’Anticristo, intr., éd., trad. italienne et commentaire par E. Norelli, Florence, 1987. Ippolito, Les benedizioni di Giacobbe, intr., édit., trad. italienne par M. Simonetti, Rome, 1982. Hippolyte, Commentaire sur Daniel, éd. M. Lefèvre, SC 14, Paris, 1947. Origène, Contre Celse, éd., trad. et notes par M. Borret, Paris, 1967-1976, SC 132, 136, 147, 150, 227. Origen, Commentariorum series in evangelium Matthaei Mt. 22.34-27.63, éd. E. Klostermann, Origenes Werke, vol. 11 [Die griechischen christlichen Schriftsteller, 38.2, Leipzig
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
P., Œuvres complètes de saint Jérôme, Paris, 1878-1885. Saint Jérôme, Lettres, texte établi et traduit par J. Labourt, Paris, 1949-1961, 7 vol. Fr. Glorie, S. Hieronymi presbyteri commentariorum in Danielem libri III <IV>, CCL, Turnholt, 1964. Tertullien, Traité de la prescription contre les hérétiques, intr., texte critique et notes de Refoulé, R.F., trad. de P. de Labriolle, Paris, 1957, SC 46. Tertullien, Contre Marcion, livres I-III, intr., texte critique, trad., notes et index par R. Braun, Paris, 1994, SC 365, 368
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vol. Fr. Glorie, S. Hieronymi presbyteri commentariorum in Danielem libri III <IV>, CCL, Turnholt, 1964. Tertullien, Traité de la prescription contre les hérétiques, intr., texte critique et notes de Refoulé, R.F., trad. de P. de Labriolle, Paris, 1957, SC 46. Tertullien, Contre Marcion, livres I-III, intr., texte critique, trad., notes et index par R. Braun, Paris, 1994, SC 365, 368, 399. Tertulliani opera, éd. A. Kroymann, Leipzig, 1906. S. Thasci Caecili Cypriani Opera Omnia, G. Hartel (éd.), CSEL 3, Vienne, 1868-1871
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]