2,935 matches
-
corbilor se îndesește. îi întîlnim la socialiști (D. Th. Neculuță, Ion Păun Pincio, Traian Demetrescu), la semănătoriști (Șt. O. Iosif, G.Tutoveanu, Ecaterina M. Sadoveanu), la simboliști (Ovid Densusianu, Cincinat Pavelescu, Oreste). După corbul sol al iernii își face loc corbul simbol al îndoielilor: „Despotică stăpînă e ’Ndoiala/ Pe o țară de dureri și grozăvii/ în care-al pustiirii vînt se plimbă/ Prin creieri, ca prin scorbure pustii.// Lugubri corbi, năpîrci, prădalnici vulturi/ Pe stînci se suie la porunca ei,/ Să
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Cincinat Pavelescu, Oreste). După corbul sol al iernii își face loc corbul simbol al îndoielilor: „Despotică stăpînă e ’Ndoiala/ Pe o țară de dureri și grozăvii/ în care-al pustiirii vînt se plimbă/ Prin creieri, ca prin scorbure pustii.// Lugubri corbi, năpîrci, prădalnici vulturi/ Pe stînci se suie la porunca ei,/ Să sfîșie din inimile negre/ A mii și mii de sumbri Prometei”9). Sau semn al înăbușirii speranței: „Privirea noastră-nalț-un rai/ în fiecare colț de plai;// La gîndul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
9). Sau semn al înăbușirii speranței: „Privirea noastră-nalț-un rai/ în fiecare colț de plai;// La gîndul nostrusimfonii/ Tresar grădinile pustii;// Cu gîndul nostru ntindem punți/ Și peste mări și peste munți.// Dar umbre - vezi - plutesc pe sus:/ Coboară corbii spre apus.// Și cum trec mîndri! Parcă-n zbor/ Simt că pămîntu-i tot al lor”10). Interpretările variază după temperamentul autorilor și după opinia pe care o au despre viață. Pentru Mihai Codreanu, de pildă, corbii sînt proiecții ale unei
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
plutesc pe sus:/ Coboară corbii spre apus.// Și cum trec mîndri! Parcă-n zbor/ Simt că pămîntu-i tot al lor”10). Interpretările variază după temperamentul autorilor și după opinia pe care o au despre viață. Pentru Mihai Codreanu, de pildă, corbii sînt proiecții ale unei dureroase confruntări interioare, provocate de mulțimea aspirațiilor eșuate: „Din iarna sufletului meu pornește/ Un stol de corbi spre zările cernite:/ Sînt dorurile mele nemplinite;/ Și-n iarnă cugetarea-mi viscolește.// în gemete pustii se prelungește/ Ca
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Interpretările variază după temperamentul autorilor și după opinia pe care o au despre viață. Pentru Mihai Codreanu, de pildă, corbii sînt proiecții ale unei dureroase confruntări interioare, provocate de mulțimea aspirațiilor eșuate: „Din iarna sufletului meu pornește/ Un stol de corbi spre zările cernite:/ Sînt dorurile mele nemplinite;/ Și-n iarnă cugetarea-mi viscolește.// în gemete pustii se prelungește/ Ca-n golul unei vetre părăsite;/ ...Și corbi sporesc în cete înmiite.../ Și stolul tot mai jalnic croncănește!...// Nu văd nici zări
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
interioare, provocate de mulțimea aspirațiilor eșuate: „Din iarna sufletului meu pornește/ Un stol de corbi spre zările cernite:/ Sînt dorurile mele nemplinite;/ Și-n iarnă cugetarea-mi viscolește.// în gemete pustii se prelungește/ Ca-n golul unei vetre părăsite;/ ...Și corbi sporesc în cete înmiite.../ Și stolul tot mai jalnic croncănește!...// Nu văd nici zări nici urma unei stele;/ Doar viscolul din gîndurile mele/ Tot mai pornit prin gerul lui mă poartă...// ... Iar corbii, presimțindu-și trista pradă,/ Spre inima-mi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Ca-n golul unei vetre părăsite;/ ...Și corbi sporesc în cete înmiite.../ Și stolul tot mai jalnic croncănește!...// Nu văd nici zări nici urma unei stele;/ Doar viscolul din gîndurile mele/ Tot mai pornit prin gerul lui mă poartă...// ... Iar corbii, presimțindu-și trista pradă,/ Spre inima-mi pe jumătate moartă/ își năpustesc sălbatica grămadă...” 11). în schimb, Cincinat Pavelescu, „scîrbit de lupte și de jale”, descoperă în ei un impuls pentru o atitudine în răspăr: „O , corbi siniștri, vă iubesc
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mă poartă...// ... Iar corbii, presimțindu-și trista pradă,/ Spre inima-mi pe jumătate moartă/ își năpustesc sălbatica grămadă...” 11). în schimb, Cincinat Pavelescu, „scîrbit de lupte și de jale”, descoperă în ei un impuls pentru o atitudine în răspăr: „O , corbi siniștri, vă iubesc!” Pentru că - zice el mai departe - „în fracurile voastre negre/ De ciocli, aveți ceva de gală,/ Și-n croncănitul vostru rîde/ O ironie triumfală!”12). în epocă, însă, atunci cînd cineva se referă la corbi, dominant e sentimentul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în răspăr: „O , corbi siniștri, vă iubesc!” Pentru că - zice el mai departe - „în fracurile voastre negre/ De ciocli, aveți ceva de gală,/ Și-n croncănitul vostru rîde/ O ironie triumfală!”12). în epocă, însă, atunci cînd cineva se referă la corbi, dominant e sentimentul de teamă. Venirea lor dă emoția producerii unui eveniment implacabil. Asupra unor autori, între care Pincio și Tradem, corbii au un efect paralizant: „Pe valuri friguroase vin bocete amare,/ Asemeni ne-nduratei cîntări de nmormîntare/ Pe cer perindă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Și-n croncănitul vostru rîde/ O ironie triumfală!”12). în epocă, însă, atunci cînd cineva se referă la corbi, dominant e sentimentul de teamă. Venirea lor dă emoția producerii unui eveniment implacabil. Asupra unor autori, între care Pincio și Tradem, corbii au un efect paralizant: „Pe valuri friguroase vin bocete amare,/ Asemeni ne-nduratei cîntări de nmormîntare/ Pe cer perindă norii și corbii trec țipînd,/ în fața firei moarte [scrie primul] rămîi fără de gînd”13). „Și pe cînd trec/ în a crepusculului oră
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sentimentul de teamă. Venirea lor dă emoția producerii unui eveniment implacabil. Asupra unor autori, între care Pincio și Tradem, corbii au un efect paralizant: „Pe valuri friguroase vin bocete amare,/ Asemeni ne-nduratei cîntări de nmormîntare/ Pe cer perindă norii și corbii trec țipînd,/ în fața firei moarte [scrie primul] rămîi fără de gînd”13). „Și pe cînd trec/ în a crepusculului oră,/ Spre groapa unde doarme-o soră,/ Și-n suflet plînsul îl înec;// în aiurări/ De spaimă inima mea moare”, notează, la
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
rămîi fără de gînd”13). „Și pe cînd trec/ în a crepusculului oră,/ Spre groapa unde doarme-o soră,/ Și-n suflet plînsul îl înec;// în aiurări/ De spaimă inima mea moare”, notează, la rîndul său, autorul Sensitivelor 14). La Bacovia, corbul amintește de o viață precară, mărginită, amenințată. Care-i explicația? „Bestiarul corbului”, compus din vechi superstiții, impresionează îndeosebi pe cei neliniștiți, nesiguri de viitorul lor. Nici unul nu împinge stoicismul pînă acolo încît să ia de bună afirmația din Manualul lui
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Spre groapa unde doarme-o soră,/ Și-n suflet plînsul îl înec;// în aiurări/ De spaimă inima mea moare”, notează, la rîndul său, autorul Sensitivelor 14). La Bacovia, corbul amintește de o viață precară, mărginită, amenințată. Care-i explicația? „Bestiarul corbului”, compus din vechi superstiții, impresionează îndeosebi pe cei neliniștiți, nesiguri de viitorul lor. Nici unul nu împinge stoicismul pînă acolo încît să ia de bună afirmația din Manualul lui Epictet: „Cînd auzi corbul croncănind, nu-ți strica inima, ci zi îndată
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
viață precară, mărginită, amenințată. Care-i explicația? „Bestiarul corbului”, compus din vechi superstiții, impresionează îndeosebi pe cei neliniștiți, nesiguri de viitorul lor. Nici unul nu împinge stoicismul pînă acolo încît să ia de bună afirmația din Manualul lui Epictet: „Cînd auzi corbul croncănind, nu-ți strica inima, ci zi îndată: pentru mine n-are ce meni a rău; dar pentru corpul meu, pentru averea mea, pentru reputația mea, pentru copiii mei, ori pentru soția mea, se prea poate! Mie însă nu-mi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
s-o înfrunt și să fac dintr-însa ce vreau eu”.15) Lui Bacovia îi e de ajuns să audă „plîns de cobe pe la geamuri” ca să simtă fiorul rece al fatalității. Din feerie în infern Dintre poeziile lui Bacovia cu „corbi” (sînt 12), cel mai mult mă surprinde „Amurg de iarnă”. Cum se știe, are numai două strofe: „Amurg de iarnă, sumbru, de metal,/Cîmpia albă - un imens rotund -/Vîslind, un corb încet vine din fund,/ Tăind orizontul, diametral.// Copacii rari
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Din feerie în infern Dintre poeziile lui Bacovia cu „corbi” (sînt 12), cel mai mult mă surprinde „Amurg de iarnă”. Cum se știe, are numai două strofe: „Amurg de iarnă, sumbru, de metal,/Cîmpia albă - un imens rotund -/Vîslind, un corb încet vine din fund,/ Tăind orizontul, diametral.// Copacii rari și ninși par de cristal./ Chemări de dispariție mă sorb,/ Pe cînd, tăcut, se-ntoarce-același corb,/ Tăind orizontul, diametral”.1 ) E un pastel desenat impecabil, minuțios. Totul în el e demn de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
numai două strofe: „Amurg de iarnă, sumbru, de metal,/Cîmpia albă - un imens rotund -/Vîslind, un corb încet vine din fund,/ Tăind orizontul, diametral.// Copacii rari și ninși par de cristal./ Chemări de dispariție mă sorb,/ Pe cînd, tăcut, se-ntoarce-același corb,/ Tăind orizontul, diametral”.1 ) E un pastel desenat impecabil, minuțios. Totul în el e demn de atenție: adîncimea perspectivei, culoarea, raportul dintre static și mobil. Sau, ca să vorbesc în termeni proprii literaturii: juxtapunerea impresiilor, egalitatea dicției, economia lexicală. Dar lucrul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
evocă elemente de feerie, versul 6, un vers trapă, dezvăluie infernul: „Chemări de dispariție mă sorb”. Nimic înainte de clipa aceea nu le anunța, cum, la fel, în „Nervi de primăvară, nimic nu anunța melancolia. Declicul acestei schimbări bruște îl dă corbul, care se întoarce pe același traseu, precis, „Tăind orizontul, diametral”. Acesta există, cred, în fiecare dintre noi: e gîndul negru, implacabil, apăsător. Bacovia l-a simțit în forme de plural (,,negre gînduri”), nu o dată. E obsesia de care vrei să
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
gîndul negru, implacabil, apăsător. Bacovia l-a simțit în forme de plural (,,negre gînduri”), nu o dată. E obsesia de care vrei să scapi, dar care se întoarce în mod neașteptat, ca la un punct fix, neabătut, asupra ta. în natură, corbii devin vizibili toamna și iarna. Corbii interiori n-au doar două anotimpuri: se ivesc ori de cîte ori ne copleșește decepția, ne sufocă plictiseala, ne deprimă singurătatea. „Havuzul din dosul palatului mort” Unde e? încercarea de a-l localiza nu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a simțit în forme de plural (,,negre gînduri”), nu o dată. E obsesia de care vrei să scapi, dar care se întoarce în mod neașteptat, ca la un punct fix, neabătut, asupra ta. în natură, corbii devin vizibili toamna și iarna. Corbii interiori n-au doar două anotimpuri: se ivesc ori de cîte ori ne copleșește decepția, ne sufocă plictiseala, ne deprimă singurătatea. „Havuzul din dosul palatului mort” Unde e? încercarea de a-l localiza nu dă rezultate precise. A existat în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
uși/ Din harmonii cerșitoare.// Plîng fecioare din clavire/ Prin palate boierești -/ Plîng harmonii la ferești/ Milogiri de cimitire.// Răzvrătiții dau ca orbii/ Și flămîndu-i ucigaș -/ De la sate la oraș/ Au trimis țăranii, - corbii.// Prin orașele avute/ Histerii de muritori,/ Pe sub corbii bocitori/ Trec femeile pierdute”3). Iar în „Și ninge...” sînt înfățișate „la post”, jinduind splendorile și plăcerile pe care alte colege de-ale lor, mai norocoase, le au: „Și ninge în orașul mare/ E noaptea plină de orgii,/ Iar prin
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în plus de compasiune: „Sărmanii plopi de lîngă moară/ Cum stau de singuri, singurei -/ Și cum mai ninge peste ei.../ Sărmanii plopi de lîngă moară!// Cum negre gînduri cad pe mine/ Cînd mă gîndesc că am să mor.../ Așa cad corbi pe vîrful lor, -/ Cum negre gînduri cad pe mine”14). Plopii sînt amplificatorii propriilor îndoieli și suferințe: „Clavirile plîng în oraș/ Pe-o vreme de toamnă pustie.../ Și plopii plîng tot în oraș,/ Și-n totul e-o grea agonie
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Primăria Bacău, dosarele 53/1925, 36/1927, 74/1927, 75/1927, 77/1927. 10. Vezi referatul către primar din 12 februarie 1932 al inginerului șef Philip Hudic, la Arhivele Naționale Bacău, Fond: Primăria Bacău, dos. 75/1927, f. 219. Despre corbi 1. Sf. Efrem Sirul, „Asupra femeilor celor rele”, în Cuvinte și învățături, Cartea a treia, Ed. Bunavestire, Bacău, 1996, p. 93. 2. Luca 12, 24, în Biblia sau Sfînta Scriptură, Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă al Bisericii Ortodoxe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Enciclopedic, 2000, p. 665. 6. Vezi: „Sfîrșit de toamnă”, „Viscolul”, „Bradul”, în Poezii, Antologie de Cornel Regman, Ediția a II-a, Ed. Minerva, 1976, p. 104, 107, 114. în treacăt fie spus, Alecsandri e și autorul unui „vodevil național” intitulat „Corbul romîn”. 7. „Fata-n grădina de aur”, în Constelația Luceafărului. Sonetele. Scrisorile, Editate și comentate de Petru Creția, Ed. Humanitas, 1994, p. 21. 8. „Despărțire”, în Poezii, ediția cit., p. 83. 9. Aron Cotruș, „Tristia, II”, în Almanahul scriitorilor de la
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
comentate de Petru Creția, Ed. Humanitas, 1994, p. 21. 8. „Despărțire”, în Poezii, ediția cit., p. 83. 9. Aron Cotruș, „Tristia, II”, în Almanahul scriitorilor de la noi, Ed. „Librăriei Naționale”, Sebastian Bornemisa, Orăștie, 1911, p. 140. 10. Ovid Densusianu, „Coboară corbii”, în Poezii cu formă fixă, Ediție îngrijită de Gheorghe Cardaș, Ed. Albatros, „Lyceum”, 1973, p. 79. 11. „Corbii’’, în Scrieri, 1, Ediție de Const. Ciopraga și Ilie Dan, EPL, 1968, p. 99. 12. „Corbii”, în Antologia poeziei simboliste romînești, Ediție
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]