3,539 matches
-
Idealul existenței umane este de a Învinge timpul, de a opri scurgerea acestuia, de a transforma durata determinată În eternitate. Știe Însă că acest lucru este imposibil. Din acest motiv, Încearcă „să iasă din timp”. Ieșirea din timpul lumii, al cosmosului, este proiecția unei aspirații a supraeului moral și spiritual. Dacă ar fi numai trup, omul nu ar avea neliniști. Dar pentru că are trup și suflet, omul devine ființă neliniștită. Având capacitatea de a reflecta asupra sa, omul se Întreabă asupra
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
spune, dimpotrivă, că nimic nu e mai normal decât galopanta decrepitudine a acestui postulat și, În amonte, a acestei mirări. Într-un sens, existența yoghinului este Într-atât de paradoxală, Încât s-a putut afirma că eliberarea sa din condiționările cosmosului se face nu numai În virtutea cosmosului, dar și, finalmente, În beneficiul său6: probând astfel indirect fundamentul neteozofic și neezoteric al Ïambhalei ca arhetip al reechilibrării cosmice. Tantrismul - pe care Jacques Masui Îl credea În 1950 ultima creație religioasă a Indiei
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
mai normal decât galopanta decrepitudine a acestui postulat și, În amonte, a acestei mirări. Într-un sens, existența yoghinului este Într-atât de paradoxală, Încât s-a putut afirma că eliberarea sa din condiționările cosmosului se face nu numai În virtutea cosmosului, dar și, finalmente, În beneficiul său6: probând astfel indirect fundamentul neteozofic și neezoteric al Ïambhalei ca arhetip al reechilibrării cosmice. Tantrismul - pe care Jacques Masui Îl credea În 1950 ultima creație religioasă a Indiei și cea mai recentă descoperire a
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
un gol de timp - ceva enorm și esențial. Lui, lumea îi apărea plină de semne ciudate, foarte semnificative, dar greu de descifrat. Era un tip obsesiv, de o gravitate adâncă, atent să nu treacă pe lângă el o esență sau formula cosmosului, poate. Anumite păreri îl frapau, îl perplexau, îl făceau să se gândească multă vreme la un comportament sau la un punct de vedere, să sfredelească adânc. Era eminamente serios.” Începe să scrie pe la sfârșitul anului 1948 un roman despre lumea
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
descoperit, sub aparențele a ceea ce unii comentatori au numit „un absurd agreabil”, o meditație adesea gravă asupra destinului lumii de astăzi. SCRIERI: Poeme banale, București, 1969; Balerina portocalie, București, 1970; Ora translucidă, București, 1974; Acceptați retrovizorul, București, 1974; Aventură în cosmos, București, 1974; Pregătirea pentru echinox, București, 1977; Amfora de rezervă, 1979; Destăinuirile vulcanilor stinși, București, 1985; Antinomii, Cluj-Napoca,1986; Multiplii faptului divers, București, 1986; Departe, între ieri și mâine, Cluj-Napoca, 1991; Destin de împrumut, București, 1995; Învinși de abstracțiuni, București
SARBU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289495_a_290824]
-
și din acest motiv el trebuie ocrotit și dezvoltat, perfecționat și menținut în stare de nealterare, întrucât la el se raportează totul, așa încât Omul trebuie să reprezinte etalonul perfecțiunii. Prin faptul de a fi „măsura tuturor lucrurilor” omul se substituie cosmosului, care i se va subordona. În cadrul acestei concepții antropocentriste, acțiunea de îngrijire a omului este esențială. Ea este o atitudine protectoare față de om și de viața acestuia. Atitudinea de îngrijire se va dezvolta în două direcții de acțiune practică. Pe
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
fulgi se află sub semnul temerității: poetul sfidează canoanele încetățenite recurgând la versul liber, care la acea oră stârnea rezerve. Omul își reazemă „fruntea de umărul soarelui” (figură de stil frecventată în epocă), iar ființa lui își resensibilizează raporturile cu cosmosul. V. promovează chiar de la început o poetică novatoare, dinamică, bazată pe potențarea expresivă a verbului: „Sunt crescut din mămăligă / și, îmbrăcat / în pantaloni și pantofi, / Ca pe o jumară / înting în tigaia vremii / Câte-o poezie./ Îi port în buzunar
VATAMANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290464_a_291793]
-
Studiul presupune aplecare către natură. Studierea modelului se face prin educarea simțurilor (văz, auz, simț tactil) și intensificarea trăirilor ( bucurie, extaz, iubire). Ori modelul este același, așa cum am văzut mai sus, atât pentru mare cât și pentru mic. Atât pentru Cosmos, cât și pentru Pământ. Atât pentru cel de lângă mine, cât și pentru mine. Deci este o metodă de autocunoaștere. O meditație prin contemplație. Nivelul de percepție, cu siguranță, va varia. Ține de mediu, de cultură, de vârstă, de educație, ca
ROLUL EDUCAŢIEI PLASTICE ŞI A EDUCATORULUI DE ARSMATETICĂ ÎN REZOLVAREA PROBLEMELOR DE EŞEC ŞCOLAR SAU DE CE AVEM NEVOIE DE DESEN CA DISCIPLINĂ DE STUDIU. In: Arta de a fi părinte by Geanina Luminiţa Vatamanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1419]
-
psihologii, terapeuții și educatorii pentru a reintegra în sfera de normalitate Iubirea față de ceea ce altă dată a fost Mama Natură, precum și cea față de Aproapele nostru. Ori, observând că lucrurile sunt identice atât pentru mare cât și pentru mic; atât pentru Cosmos, cât și pentru Pământ, modelul fiind același așa cum am văzut mai sus va fi același atât pentru cel de lângă mine, cât și pentru mine. Grija față de sine înseamnă, deci, grijă față de semen. Este o metodă de autocunoaștere și de integrare
ROLUL EDUCAŢIEI PLASTICE ŞI A EDUCATORULUI DE ARSMATETICĂ ÎN REZOLVAREA PROBLEMELOR DE EŞEC ŞCOLAR SAU DE CE AVEM NEVOIE DE DESEN CA DISCIPLINĂ DE STUDIU. In: Arta de a fi părinte by Geanina Luminiţa Vatamanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1419]
-
sine, ca o „apariție” unică și specifică în lume, a fost denumită endon (H. Tellenback). Endonul este unitatea bazei configurației individuale (Gestalt-ul persoanei) ca instanță creatoare de evenimente ale vieții. H. Tellenbach a remarcat existența unei corelații între endon și cosmos, relație care se întemeiază din punct de vedere ontologic pe „a-fi-în-lume” sau prin noțiunea de „dăruire”. Din punct de vedere psihopatologic, endogenitatea va duce la o „dereglare a ritmurilor elementare cu apariția unor noi ritmuri patologice” susține H. Tellenbach. Ca
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tuturor posibilităților sale de formare. Este vorba, în mod clar, de o resurecție a paideia, cu hybris-ul ei cu tot: cu ambiția formării „omului complet”, a „omului desăvârșit”, precum androgynos, a omului creativ și curajos care a zburat în cosmos, asemenea titanilor care au vrut să uzurpe tronul olimpian al lui Zeus. Cu această perspectivă pedagogică frumoasă și înfricoșătoare a debutat, în mod aproape evident pentru toată lumea, secolul XXI. Ea reclamă o viziune exhaustivă asupra rostului și puterii educației în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
următoarea corespondență 29: Fig. 9.1 - Curriculumul pansofic comenian Fig. 9.1 - Curriculumul pansofic comenian (continuare) Doar „nevoia de sistem” l-a împins pe „fratele boemian” spre această splendidă reprezentare a modului în care educația bine gândită se armonizează cu cosmosul pansofic închipuit de el? Nu este scopul acestei cărți să demonstreze, cu argumente obiective infailibile, temeinicia acestui mod „holistic” de a gândi cu peste trei veacuri înainte ca vreun „holist” din zilele noastre să fi apărut pe lume. Evidențele sar
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
SUA, conflictele din al doilea război mondial, din Coreea și Vietnam au provocat reacții publice împotriva școlii (secundare și superioare), considerată responsabilă de pregătirea inadecvată a tineretului american pentru atare confruntări; avansul tehnologic inițiat de ruși prin lansarea Sputnik-ului în cosmos a determinat Congresul american să adopte în 1958 Legea educației pentru apărarea națională, care viza identificarea și încurajarea subiecților supradotați; în România, în 1990, ca urmare a „profesionalizării excesive” a învățământului liceal sub regimul comunist, au fost eliminate numeroase discipline
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
niveluri infraumane). Autorii porneau de la interesele celor care învață și socializează și distingeau cinci „categorii de cunoaștere”; apoi redefineau, pe baza acestora, disciplinele tradiționale: cunoașterea simbolică (engleza, limbile străine, matematicile); științele fundamentale (știința generală, fizica, biologia, chimia); științele dezvoltării (evoluția cosmosului, evoluția instituțiilor sociale, cultura omenirii); disciplinele exemplare (arta, muzica, teatrul, literatura); disciplinele „problemelor morale” (problemele sociale). Această bizară categorisire era considerată „democratică”, întrucât „cunoașterea” era restructurată în acord cu structura motivațională a intereselor cognitive ale elevului aflat în proces de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
viteze superluminice etc. Copiii nu mai citesc poveștile lui Andersen, Creangă și ale fraților Grimm, ci aventurile lui Harry Potter. O uriașă literatură SF a orientat, în anii ’60-’80, privirile adulților spre viitor, cu grandioase epopei eroice despre cucerirea cosmosului și războaie intergalactice. Începând din anii ’90 au revenit la modă temele biblice. Însă locul Satanei a fost luat de „marile comploturi” și „conspirații împotriva lui Dumnezeu”, a papei și a religiei. Noii diavoli sunt pământeni (sau extratereștri) care vor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
congener prin obârșie și prin afinități. „Primitiv modern” (Marian Popa), P. este un poet tradiționalist prin materialul inspirației și modernist prin imagerie și poetică. Nostalgia vârstei edenice a copilăriei, atmosfera cântecelor și poveștilor din satul natal, misterele pământului și ale cosmosului, percepția tragică a condiției omului contemporan, sfâșiat între magia imaginarului țărănesc și „jungla marilor orașe”, reprezintă tot atâtea trasee de conectare la o tradiție care coboară până la Lucian Blaga și Octavian Goga. Nu sunt de ignorat nici sursele unui tradiționalism
PITUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
Expresia nu este însă deloc tradițională. Un ecou din Poemele luminii ale lui Blaga străbate versurile albe ale lui P., în spatele cărora se deslușesc contururile grave ale unor interogații, spaime și neliniști ale veacului. Discursul se deschide, astfel, spre misterele cosmosului, simplitatea mecanismelor poetice neputând crea imagini bucolice sau tablouri idilizante, ca în poezia lui Nichifor Crainic ori în versurile lui V. Voiculescu. Anul 1968 anunță o „erupție” pentru scriitor, însemnând apariția a cinci volume în numai trei ani, hotărâtoare pentru
PITUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
acum...”. Nu atât veșmintele sufletului romantic sunt noi la P., cât trăirea și situarea lui în lume. Schema romantică a inadecvării eului la lume este aceeași, dar eul se încarcă de o apăsare nouă, căci și lumea a devenit alta. Cosmosul nu mai este, ca la Mihai Eminescu, spațiu al formelor pure și eterne, fântână din care izvorăște absolutul și care absoarbe elanul titanic de idealitate. Poetul percepe universul în forme degradate, cu elemente atinse iremediabil de îmbolnăvire, pustiire, năruire; cerul
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
al formelor pure și eterne, fântână din care izvorăște absolutul și care absoarbe elanul titanic de idealitate. Poetul percepe universul în forme degradate, cu elemente atinse iremediabil de îmbolnăvire, pustiire, năruire; cerul e obosit, valurile oceanului sunt moarte, copacii epuizați, cosmosul întreg pare bolnav. Sufletul însuși este atins de o maladie necunoscută și macerantă și se cere extirpat. Gestul ia forme paradoxal expresioniste: „Mi-e bolnav cugetul și aș vrea să-l rup / Cum rupi unui păianjen un picior / Și sufletul
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
înseamnă, deopotrivă, revoltă împotriva unei ordini încremenite, dăruire și autentificare a unor avânturi lăuntrice. Între zei și oameni, Prometeu va fi veșnicul rebel, condiția sa e de eternă inadecvare. Izolarea resemnat-disprețuitoare a lui Hyperion se realiza în spațiul protector al cosmosului, conservându-i și consacrându-i eternitatea și echilibrul. Solitudinea prometeică e totală: refuzat atât de spațiul celest, cât și de cel uman, el le refuză la rându-i pe amândouă. Fericirea lui Prometeu pare a fi această nesfârșită rătăcire între
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
metoda criticului. Proiectată ca alianță între neoretorică, tematism și mitocritică, metoda concepe opera poetică drept „confesiune revelatoare” menită să asigure interfața eului cu lumea prin medierea discursului; în consecință, textul valorează doar în măsura în care comprimă o imago mundi, o reprezentare a cosmosului. De altfel, cele trei ipostaze lirice ale eului la Blaga (eul stihial/panic, „omul problematic”, eul regresiv) sunt delimitate în funcție de câteva constante atitudinale, asociate unor nuclee ale imaginarului și întrupate în forme retorice proprii. Însă poate cea mai bună carte
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
și inteligență, experimentând semnificativ, fără să-și trădeze amprenta inițială. În Exerciții de transparență (1983) el își cultivă predispozițiile ca poet al realului surprins în aspectele domestice și înnobilat de ideea armoniei universale prin participarea senzorială la viața nesfârșită a cosmosului. Versurile acumulează o neliniște tulbure: „Umbra ta de femeie singură / taie frigul / și-l risipește / pe caii / din imaginație / Licornii ridică privirea din podea / Afară corbii nu mai sfârșesc de căzut / în lumina roșie a iernii” (O dimineață). Alături de „naivitate
MOLDOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
continuă, iar mecanismul poetic constă în „încadrarea unei exultanțe într-un halou nostalgic, precipitarea notației spre o intensitate vizionară și reculul în melancolie” (Al. Cistelecan). Imaginarul se îmbogățește cu forme geografice și dimensiuni astrale: munții, marea, cerul, pădurea, soarele, luna, cosmosul (care adăpostește „cuvinte noi”, ca pentru o continuă „facere”). Deși e un elegiac mizând pe clar-obscur, poetul se dovedește și un visător care creează reverii fantaste în tipare expresioniste. El este „un expresionist care nu cultivă însă beatitudinile și imponderabilele
MOLDOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
o realitate, dar o realitate specifică lui, nu una pur teologică, adică de o nedezmințită fidelitate față de dogme”. În credințele poporului român, Dumnezeu este atotputernic, imaginea sa fiind cea biblică, însă mult mai umanizată. Aceleași credințe propun imaginea, grandioasă, a cosmosului și pe aceea a vieții pământești, cu ordinea sa. Folclorul - afirmă P. - dezvăluie atitudinile fundamentale ale românului, modul lui de a gândi și de a viețui, o viață trăită în respectul unei ordini etice, cosmosul fiind o prelungire a sufletului
PAPADIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288668_a_289997]
-
credințe propun imaginea, grandioasă, a cosmosului și pe aceea a vieții pământești, cu ordinea sa. Folclorul - afirmă P. - dezvăluie atitudinile fundamentale ale românului, modul lui de a gândi și de a viețui, o viață trăită în respectul unei ordini etice, cosmosul fiind o prelungire a sufletului țăranului și fuzionând cu umanul. Caracterele distinctive ale viziunii românești asupra lumii sunt fraternitatea omului cu toate făpturile firii, liniștea, echilibrul, realismul concepției despre viață și armonia lumii, milostenia, conștiința muncii, modul de a înțelege
PAPADIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288668_a_289997]