8,430 matches
-
-se că aceste „condamnări” nu s-au confirmat. Ele fiind făcute din alte cause și motive. Printre acestea fiind invidia, dorința de notorietate prin atac la o mare personalitate. Acești denigratori au crezut că lovind în confrate și dând din coate poate să ajungă în fruntea breaslei. Nicolae Bălcescu în „Românii subt Mihai Voievod Viteazul” a urmat, prin plagiere, firul povestirii lui Florian Aaron. Al. Dobrescu susține în „Pirateria intelectuală” că Letopisețul de la Putna a fost plagiat, același lucru scrie și
FERICIREA DE A FI CONDAMNAT DE CONFRAŢI, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 988 din 14 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365038_a_366367]
-
pe „sus”, mai avea o scuză. Cum poate fi catalogat un om cultivat și inteligent care face rău cu bună știință poporului său? Se pare, totuși, că, în anii postdecembriști în care actualul șef al culturii românești și-a tocit coatele, învățând carte pe rupte pentru a ne reprezenta țara la cele mai înalte foruri științifice, în pofida timpului său extrem de limitat pentru cele „lumești”, IQ-ul deosebit l-a ajutat să adune o avere... frumușică! „Potrivit declarației de avere publicate pe
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 993 din 19 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365069_a_366398]
-
pe toți? - Ne pare rău... - În ce mă privește, nu există nici o problemă. * * * Avea așadar agenda vieții încărcată cu chestiuni importante ce necesitau, întru rezolvare, mult cuget și simțire. A luat poziția “gânditorului”; stând în șezut, cu genunchii ridicați, cu coatele sprijinite de genunchi, cu mâinile sprijinindu-și capul, cu fața îngropată în palme, așteptându-se să fie copleșit de înțelepciune. Nu s-a întâmplat una ca asta. S-a simțit copleșit de tristețe, o tristețe care parcă nu era a
VI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365163_a_366492]
-
oferit atâta teren orășenilor pentru cabană! Musafirul își dă seama că a oferit o informație ce nu trebuia divulgată. Schimbă iute subiectul, cu ochii pe stropii de vin ce pătează zugrăveala proaspătă. Din neatenție, clătinându-se, l-a lovit cu cotul pe Alex exact când scotea dopul sticlei, iar urmarea micului accident sunt petele vișinii de pe peretele imaculat al livingului. Văzând că i se toarnă iarăși în pahar, ușoara undă de culpabilitate îi fuge din minte: - Când va fi gata cabana
PRINCIPIUL DE VIAŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365149_a_366478]
-
care aveau mai multă carte. Între timp, își luase arma și se rezema cu capul în ea, privind pe pereții bisericii la sfinții ăia care parcă erau vii și se uitau curioși la noi. A fost prăpăd, Durică și la Cotul Donului, încercam eu să-l țin treaz. Auzisem că mulți camarazi muriseră în somn, înghețați. Voiam să ne ținem unul pe altul de vorbă să n-o pățim și noi. Poate mai ațipeam așa pe rând, mai furam câte un
TOBIT ÎN RETRAGERE- FRAGMENT DE ROMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365205_a_366534]
-
piatră în piatră în vreme ce dl. Constantin gâfâia în urmă trăgându-și sufletul și pantofii din noroi. Privirile-i aprinse încercau să extermine ființa ce se afla înainte. Pe măsură ce înaintau însă către punctul terminus drumul devenea practicabil. Un bărbat, rezemat în coate de gard privea calm, mascându-și curiozitatea. Dl. Constantin avea, în sfârșit, cui împărtăși năduful: - Bună ziua, mă numesc Constantin. - Nedelcu mă numesc, bună ziua. - Sunt profesor la liceul unde învață băiatul ăsta. - Am și eu un băiat la școala asta! - Mă
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
sunt propuși candidați de partidele politice sau auto propuși, sunt oameni de afaceri, persoane influente în domeniul lor, cu interese mai mult personale decât ale comunităților care urmează să le reprezinte. Îmi amintesc de acei blamați deputați comuniști cum munceau cot la cot cu cei din colectivul din care făceau parte. Am avut ocazia să-l cunosc pe deputatul MARCU Vasile din Almașul Mare, din raionul Alba, a fostei regiuni Hunedoara, asta prin anul 1962. Era maistru principal minier și era
CE NE OFERĂ CANDIDAŢII? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364886_a_366215]
-
candidați de partidele politice sau auto propuși, sunt oameni de afaceri, persoane influente în domeniul lor, cu interese mai mult personale decât ale comunităților care urmează să le reprezinte. Îmi amintesc de acei blamați deputați comuniști cum munceau cot la cot cu cei din colectivul din care făceau parte. Am avut ocazia să-l cunosc pe deputatul MARCU Vasile din Almașul Mare, din raionul Alba, a fostei regiuni Hunedoara, asta prin anul 1962. Era maistru principal minier și era prezent cu
CE NE OFERĂ CANDIDAŢII? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364886_a_366215]
-
scris despre asta). Nu vreau să mă întind: dacă aveți răbdare să citiți presa de după 1989 și să faceți niște simple racorduri, veți vedea de unde au bani miliardarii români. A face un partid e simplu: 1.Trebuie să fii un coate goale care vrea să parvină 2.Trebuie să-ți creezi „un nume”; ori de poet, ori de scriitor, ori de ziarist, ori de fluieră-vânt prin mass media (un nume pe care să-l bage-n seamă mass media) 3.Ajuns
CUM SĂ FACEŢI SĂ TRĂIŢI BINE de ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364992_a_366321]
-
dracilor să fii tu de muiere, fă-m’, fă, crumpene prăjâte, că dacă mă dau jos din pat șî viu la tine, te dehulez de oase, auz’ tu, fă? - striga moșu’ Hobza la bunică-mea, ridicându-se chinuit într-un cot din patul în care zăcea. Alteori i se făcea poftă de scoverzi - evident, pentru ei, scoverz’ - pre¬să¬rate cu mult zacăr. Se scula biata Hobzoaica din viu’ nopțî, frământa aluat, decupa din el romburi, pe care apoi le cresta
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
înțelegere, până făceau de-o stână, adică 500-1000 de oi. Cum am spus - în Vemeșoaia era stâna Costeștilor. Alte stâne cu¬nos¬cute din neam în neam mai erau: în Olanu - stâna Răbăgeilor, Rebegel fiind numele lor de familie; în Coți - stânile lui Bulearcă și Zgândărici, Huculeci după numele de familie; în Zănoaga - stâna celor ai lui Raiu, Șandru după numele de familie; în Budislavu - stâna celor ai lui Păunel, Ureche du¬pă numele de familie; în Cocorâciu - stâna Jerpeleștilor, Popa
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
dracilor să fii tu de muiere, fă-m’, fă, crumpene prăjâte, că dacă mă dau jos din pat șî viu la tine, te dehulez de oase, auz’ tu, fă? - striga moșu’ Hobza la bunică-mea, ridicându-se chinuit într-un cot din patul în care zăcea. Alteori i se făcea poftă de scoverzi - evident, pentru ei, scoverz’ - pre¬să¬rate cu mult zacăr. Se scula biata Hobzoaica din viu’ nopțî, frământa aluat, decupa din el romburi, pe care apoi le cresta
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
trona lăndărit pe-o parte la soare un câine mare, alb, dacă n-ar fi fost atât de mare și dacă părul de pe spate i-ar fi fost gălbui, aș fi putut jura că înviase Vlăduț! Scosese limba de-un cot afară și respira repede-repede, burta săltându-i ritmic în sus și-n jos, fiindcă era tare cald. Precaut, m-am oprit la marginea dru¬mu- lui și mă uitam curios la câinele acela alb ca laptele, întrebându-mă al cui
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
nu crez să aive măi mult de 6 ani... Or’cum, l-am loat p-ăl măi frumos șî măi deștept din toți pă care-i avea, d-aia mi-a șî loat atâța bani pă iel... Între timp, de după Cot, au apărut mai- că-mea și soră-mea, iar după puțin timp, și ma- ma-mare, Hobzoaica, de la ea de-acasă, din Câmpuri - bucurie mare pe toți ai mei că m-am întors de la facultate... M-am împrietenit repede cu
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
față de câini de unele cucoane simandicoase, membre ale unor ONG-uri de apărare a drepturilor animalelor, fiindcă nu-i culcă cu ei în pat și nu le dau cu lingurița lăptic (de fapt, pe cei mai mulți dintre ei îi doare-n cot de animalele ale căror drepturi țipă că le apără, important e să iasă banul de la sponsori și de la stat pentru ceea ce spun doar că fac). De ce ? Pentru că, în general, câinii de la țară dorm noaptea pe unde apucă, iar dacă dorm
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
părea că e firesc, Că mă pot preface-n fiara, Să vin la geam, să te rânesc. Aveam un salt, numai atât, Până la geamul tău deschis Și ma-ncordasem hotărât , Dar m-am trezit atunci din vis. La geam. pe coate rezemat. Stau și-n palme capu-mi țin, De gânduri triste devastat Și ațipisem. doar puțin. Iar somnul, vezi, face minuni. În vis puteam să iți plătesc Întreg noianul de minciuni Și sa-ncetez să te iubesc. Dar azi îți
SE FACEA de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366532_a_367861]
-
luna. În primăvară, cetina țese covor pentru musafiri. Umbra plopului a aprins licuricii, umilind ziua. În dosul lunii și-a pitit turturica niște melodii. Gura râului privi fruntea muntelui c-un ochi de apă. Un soare cu dinți iese din cotul apei pe-un picior de plai. Mâna de stele din inima pădurii nu-i un cap de pod. Vârful muntelui scrie autografe pe fața lunii. Farul pâlpâie ademenind fluturii să eșueze. Curcanul vinde un șirag de mărgele în prag de
PANSEURI ÎN 17 SILABE (II) de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366545_a_367874]
-
Sunt optimist tocmai pentru că există această varietate umană care poate naște cele mai formidabile lichele dar și cei mai inspirați poeți sau matematicieni! Uite neamțul: e unu și unu, toți îndemânateci, toți capabili să facă șuruburi perfecte, sau să meargă cot la cot și la ordin să tragă perfect cu mitraliera! Este ordonat neamțul și ascultător, atât de ascultător că poate să ne extermine pe toți, fără să-i pară rău. Nu are inima românului! De aceea cred că România are
INTERVIU CU POETUL DIMITRIE GRAMA de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366388_a_367717]
-
tocmai pentru că există această varietate umană care poate naște cele mai formidabile lichele dar și cei mai inspirați poeți sau matematicieni! Uite neamțul: e unu și unu, toți îndemânateci, toți capabili să facă șuruburi perfecte, sau să meargă cot la cot și la ordin să tragă perfect cu mitraliera! Este ordonat neamțul și ascultător, atât de ascultător că poate să ne extermine pe toți, fără să-i pară rău. Nu are inima românului! De aceea cred că România are o șansă
INTERVIU CU POETUL DIMITRIE GRAMA de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366388_a_367717]
-
trona lăndărit pe-o parte la soare un câine mare, alb, dacă n-ar fi fost atât de mare și dacă părul de pe spate i-ar fi fost gălbui, aș fi putut jura că înviase Vlăduț! Scosese limba de-un cot afară și respira repede-repede, burta săltându-i ritmic în sus și-n jos, fiindcă era tare cald. Precaut, m-am oprit la marginea dru¬mu- lui și mă uitam curios la câinele acela alb ca laptele, întrebându-mă al cui
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
trona lăndărit pe-o parte la soare un câine mare, alb, dacă n-ar fi fost atât de mare și dacă părul de pe spate i-ar fi fost gălbui, aș fi putut jura că înviase Vlăduț! Scosese limba de-un cot afară și respira repede-repede, burta săltându-i ritmic în sus și-n jos, fiindcă era tare cald. Precaut, m-am oprit la marginea dru¬mu- lui și mă uitam curios la câinele acela alb ca laptele, întrebându-mă al cui
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
cel mult opt minute cu care se începe și se încheie ziua - caracteristica principală a nebuniei generale rămâne sărbătoarea neîntreruptă, plăcerea de a petrece dezlănțuit pe străzi, timp de opt zile și nopți, fără întrerupere, cântând, dansând, bând și mâncând cot la cot cu oameni veseli, ca-ntr-o transă generalizată, o magică fiesta total. Singurul moment solemn al manifestării este dat de parada din dimineața zilei de 7. iulie, când figurina în mărime naturală care-l reprezintă pe Sfântul San
FIESTA TOTAL de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366524_a_367853]
-
opt minute cu care se începe și se încheie ziua - caracteristica principală a nebuniei generale rămâne sărbătoarea neîntreruptă, plăcerea de a petrece dezlănțuit pe străzi, timp de opt zile și nopți, fără întrerupere, cântând, dansând, bând și mâncând cot la cot cu oameni veseli, ca-ntr-o transă generalizată, o magică fiesta total. Singurul moment solemn al manifestării este dat de parada din dimineața zilei de 7. iulie, când figurina în mărime naturală care-l reprezintă pe Sfântul San Fermin, este
FIESTA TOTAL de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366524_a_367853]
-
CULOAREA, FORMA ȘI PASIUNEA” - mi-a mărturisit Geta Elia Voicu atunci când am întrebat-o care sunt pârghiile care o ghidează în profesia pe care o adoră! Dacă unii dintre colegii de breaslă s-au folosit din plin de „datul din coate” pentru a se remarca, pictorița noastră a abordat o altă modalitate de a se face cunoscută: a studiat mai întâi cu minuțiozitate, din toate unghiurile, cerințe, gusturi, tendințe în domeniul artei plastice, a combinat cu abilitate plăcerea de a crea
GETA ELIA VOICU: „MI-AM LUAT DESTINUL ÎN PROPRIILE MÂINI, PICTÂND CURCUBEIE PE INSULA AFRODITEI” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366558_a_367887]
-
bântuit de furtuni și, de pe fruntea sfârtecată a nopților și viselor mele, smulg doruri lascive, nimfele grele ale pierzării ca să le-arunc în hăul umplut de ochii nebuni. Jivine ciudate, năluce pestrițe se-aruncă-nspre mine hulpav și viclean, monahii odăii, cu coate tocite, citesc iar din pravile runele ronde, ... Citește mai mult noapte greaFrâng între degeteazima dospită-n covata uitatăa sufletului greu bântuit de furtuniși,de pe fruntea sfârtecată a nopțilorși viselor mele,smulg doruri lascive,nimfele grele ale pierzăriica să le-arunc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]