1,945 matches
-
brațe. Clădirea părea pustie, cu locatari plecați. În una din uși, o babă cu ochi senili mă urmărea cum sunam. Emoții vechi mă încercau din nou. Simțeam că mă sufoc. Eram gata să cobor cînd ușa se crăpă. Răvășit, în crăpătură apăru chiar obrazul Patriciei. Era înfășurată într-un capot nu foarte curat, cu o cîrpă albă pe cap. Fără podoaba coamei sale blonde, chipul îmi părea lipsit de farmec, ba chiar aspru. Timid, am vrut s-o sărut pe frunte
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Nu poftise pe nimeni să șadă, dar nici nu dăduse pe nimeni afară. Era ceva înfricoșător în purtarea lui de animal încolțit în vizunie. Cînd și ultimul dintre lămuritori obosi, din odaia alăturată țîșni inspectorul. Pesemne șezuse cu urechea la crăpătura ușii. Era un domn prezentabil, cu cravată și sacou kaki. De frică, fața sa frumoasă era descompusă. Se năpusti la bătrîn și, teatral, căzu în genunchi cu mîinile împreunate ca la rugăciune: - Tată, nu mă nenoroci! Pasiv pînă atunci, bătrînul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
am ciopârțit chiar pe tine, că doar am învățat cum se face asta. Trebuie să‑ți învingi reținerile, dar apoi merge de la sine. În plus, am o idee pentru o nouă serie de fotografii; aș putea să‑ți fac tăieturi, crăpături și mici găuri în piele. Se poate realiza și cu acuarelele copiilor. V‑am făcut prăjitură cu caise, încearcă mămica să se dea bine pe lângă copiii la care caută înțelegere și n‑o găsește. Se bazează pe cultura lor, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Tot eu: ieșind din Încăperea cu bara de nichel, Îndreptându-mă spre vestiarul fetelor, un etaj mai jos, În spate, lângă budă. Mă piș mai Întâi, clătinându-mă. Apoi bat la ușa vestiarului. Mi se deschide. Mai Întâi, Întredeschide. Prin crăpătură, chipul binevoitor al lui Leac. Mă lasă să intru. Înăuntru, Încă trei bărbați, palizi, ghemuiți În jurul unei oglinzi așezate orizontal pe un taburet. Aplecat peste oglindă, tocând cu o cartelă de telefon praful alb, Adelin, patronul stabilimentului, peștele sufletist, traficantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ea și pe tatăl ei. 7. Samson le-a zis: "Așa faceți? Nu voi înceta decît după ce mă voi răzbuna pe voi." 8. I-a bătut aspru, pe spate și pe pîntece; apoi s-a coborît și a locuit în crăpătura stîncii Etam. 9. Atunci Filistenii au pornit, au tăbărît în Iuda, și s-au întins pînă la Lehi. 10. Bărbații din Iuda au zis: "Pentru ce v-ați suit împotriva noastră?" Ei au răspuns: "Ne-am suit să legăm pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
au zis: "Pentru ce v-ați suit împotriva noastră?" Ei au răspuns: "Ne-am suit să legăm pe Samson, ca să-i facem așa cum ne-a făcut el nouă." 11. Atunci trei mii de bărbați din Iuda s-au coborît la crăpătura stîncii Etam, și au zis lui Samson: Nu știi că Filistenii stăpînesc peste noi? Ce ne-ai făcut deci?" El le-a răspuns: "Le-am făcut așa cum mi-au făcut și ei mie." 12. Ei i-au zis: "Noi ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
18. Fiindu-i foarte sete, a strigat către Domnul, și a zis: "Tu ai îngăduit prin mîna robului Tău, această mare izbăvire, și acum să mor de sete, și să cad în mîinile celor netăiați împrejur?" 19. Dumnezeu a despicat crăpătura stîncii din Lehi, și a ieșit apă din ea. Samson a băut, duhul i s-a întremat, și s-a înviorat. De aceea s-a numit izvorul acela En-Hacore (Izvorul celui ce strigă); el este și astăzi la Lehi. 20
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
uriașă pasăre care se pregătea să-și ia zborul. Numai că, deodată se afundară și nu mai apărură nicicând. - Odată cu mine! Dă din picioare odată cu mine! - strigă Enkim, mișcând picioarele precum un șobolan care dă să se strecoare printr-o crăpătură prea Îngustă. Am Încercat să mă iau după el, dar nici pomeneală să ducem bulumacul Încotro doream. Lunecam din ce În ce mai repede către sorb și, deodată, m-am trezit cu capul afundat În apă. Am dat să răsuflu, dar m-am Înecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
picioare. - Mișcă, Îmi șopti Runa. Enkim mi-a spus că ești mare ucigaș. Hai să te văd. M-am luat după ea, urcând cu chiu cu vai prin stâncăraia de deasupra peșterii. - Încotro? Nu-mi răspunse. Se vârî Într-o crăpătură și, apucându-se de marginile de piatră cu mâinile și cu degetele pășitorilor, prinse a urca, strecurându-se din ce În ce mai sus, de parcă ar fi fost șarpele pe care Îl văzusem când l-am cunoscut pe Enkim. Curând, am ajuns pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tare. Casele erau unite Între ele de niște ridicături de pământ ce adăposteau un fel de peșteri Înguste, săpate de mâna omului. Peșterile erau Înalte de un stat de om sau chiar mai puțin, erau Întortocheate și aveau, ici-colo, niște crăpături deschise afară, prin care adia aerul. Unele dintre peșteri șerpuiau, apoi urcau ca să se deschidă În case, sau coborau ca să se Încrucișeze cu alte peșteri, iar altele, În sfârșit, se afundau și mai mult sub pământ, acolo unde era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lacului. Cât despre oamenii care trăiau acolo, arătau așa de ciudat Încât prima oară când Îi văzurăm, ne speriarăm de ei. Erau mici și slabi, nu prea aveau dinți În gură, iar ochii abia dacă li se vedeau din spatele unor crăpături Înguste, ce urcau ascuțit spre tâmple. Aveau cu toții pielea Încrețită și cafenie și miroseau a seu rânced, mai ceva ca cei din neamul Cipusik. Au luat-o la fugă deîndată ce ne-au văzut, lăsând În urmă toată bruma lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
în practică la modul genial, s-a insinuat mai ceva decât râia în sânul comunității umane, și care infectează zi de zi, alte și alte persoane. Dacă încerci s-o dai afară pe ușă, intră pe fereastră, pe horn, prin crăpăturile pereților, prin găurile de șoareci, sau chiar apare disimulată ca rahat de muscă depus pe lustră. Jigania poartă un nume, (păi cum altfel?) de extracție curat americană (mă așteptam la asta), inventat de un ovreiaș pripășit prin curtea CIA, care
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
am putea spune că Dumnezeu, nu doar că a dat omului o identitate proprie, dar a lăsat o identitate proprie și fiecărei nații, care așa cum este, oricum este a nației respective. Dar acum a năvălit pe ușă, pe fereastră, prin crăpăturile zidului, chiar și prin galeriile de șoareci globalismul. Dacă la nivel macro, globalismul înseamnă fără doar și poate, ștergerea identității naționale, la nivel de individ, fenomenul se manifestă prin ștergerea și disoluția eu-lui până spre anulare. Unii poate că-și
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
cu mortul pe laviță, de unde se vede că slujirea lui Dumnezeu, costă pe amărât. Ai o mașină, ai o casă, cică-i necesar să chemi pe popă ca să-l alunge pe diavol dintre tacheți și culbutoare, din pereții casei, dintre crăpături, de după perdea. Bineînțeles, că la plecare popa are în buzunar, nu pe dracu în persoană, ci numai ochii lui, dați de tine, cu bunăvoință. Cică nu este obligatoriu, ca omul care are casă, să aibă în curte și o mașină
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
se îmbată de parfumul turkestanilor. Pâinea o coacem în casă. Miercuri, 13 septembrie Globul de aur al toamnei și-a risipit pârguitele-i țăndări peste livadă și țarină. Apoi s-au iscat niște ploi și ulucile gardului și-au umflat crăpăturile. Un miros de păcură și putreziciune stăruie în aer. Dacă nu vine soarele nu mai ieșim din beciul amintirilor. ...cam acum un an și patru luni venise Ionică în capitală. Niciodată n-am înțeles prea bine de ce părăsise natalul Vințu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
văzut printre gratii solul roșu și bocnă cu alb pe la poli al planetei Marte - Septembrie. Mai întâi pe lângă gardurile stufoase și pereții ciuruiți apoi spărtura când! o roată de foc sfârâi pe lângă zidurile murdare de dincolo și mănușa vorace a crăpăturii mă sorbi în aerul ei mort unde Haralambie nu respirase vreodată iar Gheorghe s-ar fi ofilit pe loc - o planetă aridă, viețuită numai de camioane roșii umflate de băutură și haleală. Însă răcni ca o împușcătură când trupul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu care a hălăduit prin timpuri de tot felul, el, singurul, a turnat și cimentat în literă un zbor prin Iași al unei generații ce și-a stins năduful în ulcica izbită de pământ, în vinul ce se prelingea prin crăpăturile durerilor. Alexandru Tăcu a avut inspirația să-și moaie penița și să cânte apoi la,,Flaut tenebra " ". În : Omar din dealul Copoului, cronică literară la cartea de poezie „Flaut tenebra”, de Alexandru Tacu, în revista Convorbiri literare, Iași, din luna
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93055]
-
împotriva unor armate organizate, n-au putut fi învinși niciodată în luptă dreaptă și, pentru înfrângerea lor, a trebuit să se recurgă la viclenie și trădare. În măruntaiele munților, aurul a năvălit printre roci, strecurându-se în cele mai întortocheate crăpături. Afară, între crestele aspre, din stâncă în stâncă, tot mai în inima de piatră a munților, au început să se precipite oamenii, când, departe, în câmpie, s-au împământenit stăpânirile care le răpeau libertatea. Se vede înăuntrul minelor cum aurul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
stâncă în stâncă, tot mai în inima de piatră a munților, au început să se precipite oamenii, când, departe, în câmpie, s-au împământenit stăpânirile care le răpeau libertatea. Se vede înăuntrul minelor cum aurul n-a lăsat liberă nici o crăpătură în care ar fi putut să se ascundă. Se vede, afară, între culmile munților, cum oamenii au folosit, pentru a se adăposti, cele mai strâmte și prăpăstioase văi, cele mai neașteptate reliefuri. Cerințe: 1. Găsiți însușiri potrivite pentru termenii: oameni
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
că mâine o să iasă la treabă. Mieii zburdă pe pajiștile abia dezgolite de nea. În ogradă găinile scurmă și cotcodăcesc.Toată lumea are treabă; nimeni nu stă degeaba. Mângâiată de soare, buburuza cea mică și roșie a ieșit și ea din crăpăturile scoarței copacului unde a stat pitită până atunci. A făcut ochii mari și s-a uitat în jur. Așa cum stătea pe scoarța cenușie a copacului, părea o fărâmă dintr-o piatră prețioasă roșie. Avea și scăpărări de rubin când vreo
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
găsesc în mine nici nepăsarea, nici puterea de a privi moartea ca pe un sfârșit firesc. Și, probabil, tocmai pasiunea cu care am iubit viața m-a adus în situația asta. Nu sunt în stare să concep fatalitatea fără nici o crăpătură, pe unde vine un licăr de speranță. Mai târziu, m-a copleșit o senzație stranie de irealitate. Mă afundam, parcă, într-un fel de timp gol, ruinat, pustiu, auzind ca prin vis vântul care izbea afară, de zid, crengile oțetarilor
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și praful. În acest timp, cu cer galben, nu cade nici o picătură de ploaie, iar locuitorii Asybarisului țin, continuu, ferestrele închise și obloanele coborâte. Altminteri, praful s-ar strecura până și în visele lor. După o vreme, în pământ apar crăpături mari, ca niște șerpi morți. Atunci străzile rămân pustii, mai ales în ceasurile amiezii când aerul capătă un miros greu, de stârv descompus de căldură. Și întrucît nu uită că bătrânul custode, al cărui ajutor era, a murit în urma unei
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ducea nicăieri. La ce serveau, așadar, cele șapte trepte? "Urcă-le", mi-a poruncit o voce din spate care mi s-a părut cunoscută. M-am supus și m-am lămurit că, în partea de sus a zidului, exista o crăpătură prin care se putea privi afară. Până în zare nu se vedea decât nisip, lucind. Când am coborât, călugărul care mă aștepta și-a ridicat gluga. Era "unchiul George", relativ tânăr, cum arăta la patruzeci de ani. A dat capul pe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în după-amiaza în care ne-am hotărât să aruncăm o privire înlăuntru, am făcut-o mai mult în joacă. Am dat la o parte crengile unei tufe mari de răchită care crescuse în fața porții șopronului și ne-am uitat prin crăpăturile dintre scânduri. Nu se zărea, însă, mai nimic. Căci doar o slabă fâșie de lumină, de la o fereastră unde își țesuse un păianjen pânza, subția întunericul. Apoi, am observat că lacătul de la poartă atârna deschis. Dacă vroiam, puteam intra. Ceea ce
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
oribile? Nici nu vroia să mai gândească, mintea ei refuza să avanseze mai departe, ideile i se învălmășiră. Privea hipnotizată silueta tânărului care o studia curios și lacom prin oglindă. Afară lapovița cădea fără milă iar vântul șuiera sinistru prin crăpăturile cerului, întunericul pătrundea din toate părțile. Bucuroasă văzu că bărbatul porni iarăși mașina... acum mergea atent la șosea însă opri după scurt timp contrariat și își spuse cu voce tare, - E imposibil de mers mai departe! Și simți cum toată
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]