3,263 matches
-
cămașă de noapte și desculță, așa că aleargă spre casă, cu mâinile rușin’-crucișate pe piept... Și bine face: pe loc se-ntunecă cerul - și numai pentru astă clipă huietul e atât de gros, de plin și rotund, Încât plesnește, pârâie, crapă: un izvor de colb țâșnește din chiar locul În care se afla, adineauri, mama;din gardul dinspre Moș Iacob sar, zburătăite, Împroșcate, așchii. - Nu-aicea, ’uăăăăi!, răcnește bătrânul nostru vecin, părăsind pălăria, ca să poată amenința cu pumnul. Nu-n noi, bre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și-atunci faci descântecul de mușcat, cu trei vergele de alun de-o vară și cu apă ne-ncepută, zici: „Ieșiță de prestiță, Șărpile di pieliță, Pielița di carne, Carnea di os, Osu din măduhă. Cine-o adus veste Șărpile să crăpe!», ungi rana de mușcătură - și gata!; ori Îți intră pe gură, când dormi - ș-atuncea-i alt descântec, nu-l știu, numai fimeile Îl, dar ele nu-l spun. Așadar, Îți dădeai seama de arsură abia a doua zi - c-așa-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
zice pale și din pallltin se fac... Uite și teiul cel rotat și-mbălsămat - și de Dumnezeu binecuvântat... I se zice tei, fiindcă din el facem curmei; pentru cotei... Da uite, uite la istalant: mai demult i se zicea: crapin, fiindcă crapă aiurea, nu-i bun de lucrat, numai de foc - așa-i cu carrrpenul... - Dar la stejar de ce-i zice stejar, Moș Iacob? Nimeni nu-l putea prinde pe moș Iacob al meu făr-de răspuns; ori cu unul ne-frumos. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ei, din Alba Iulia), bătrânul dă o mân’ di-agiutori cu jinișoru din șâp... După ce ne ospătăm, trecem la muncă: alegem tulpinile cele mai drepte și mai lungi - mai alungi, de alung...; le tăiem frumos de „pe picioare”, ca să nu se crape aiurea și să se așchieze; le curățăm de crengi, de frunze; le facem snopi. Eu tai și pun de-o parte, pentru caii și sulițele și arcurile mele aluni ne-potriviți pentru cercurile lui Moș Iacob. Și mai pun de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
deschisă deasupra ceaunului, aburii de lapte pătrund pe gâtul omului, ajung până la nările șarpelui și cum jigăniei Îi place mult laptele (nu suge el de la vaci, direct din țâță?, Încât unii oameni nu-i omoară, fiindcă ușurează ugerele gata să crape ale vacilor nemulse), șarpele pornește după mirosul cel bun - numai că cineva trebuie să stea de pază, cu mâinile-covrig la gura omului Înșărpat și de cum jivina Își arată capul, tu-l apuci și-l strângi (dar nu prea tare, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe Întreg cerul, la Apus. Și nu mai arde. La noi - la ei, la Ploiești, În urma noastră, Doamne-ferește-i, vorba mamei. Arde, arde, arde, la ei, la Ploiești, unde-a dus Doamne-Doamne-Americanii, / fiindcă așa L-au rugat Daco-romanii: să facă să crape capra Ploieșteanului! Noi - cu țaca-țaca, pe Valea Prahovei În sus, pe la noi nu mai arde. Stau lângă mama, la fereastră. - Miroase bine aerul pe-aici, zice ea, inspirând profund și expirând cu hotărâre, ca la ora de gimnastică. - E rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
munte, spun. Munții, ei sunt niște ridicături de teren care s-au ridicat pe teren mai demult, În decursul istoriei. Mama Îmi face semn din mână că ea știe asta, să nu insist. Se zgribulește, Închide fereastra. Zice: - Doamne, dar crăpați mai sunt Carpații - și plini de omăăăt... - Ei sunt Munții Carpați!, zic eu, care știu geografie. Munții Carpați, ei sunt... Ei sunt foarte... Ei se numesc munții-carpați pentru că, În decursul istoriei, au căpătat o mulțime de crăpături... - Cam ca noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
suportabilă viața în cea mai dezolată regiune a planetei, pentru că acolo, spre deosebire de restul lumii, activitatea e rezervată nopții, iar odihna, zilei. Doar omul, în ciuda trecerii veacurilor, nu reușise să se adapteze întru totul la noapte, și din pricina asta, când se crăpă de ziuă, Gacel își căuta cămila ce rumega la vreun kilometru distanță, apucă hamurile și porni din nou la drum spre vest. Postul militar din Adoras ocupa o oază în formă de triunghi - ceva mai mult de o sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
logic, avea dreptul să se odihnească și să pască liniștit în pustiu. Dar odihna dură doar câteva minute când ajunseră la capătul erg-ului ce se deschise în fața lor, nesfârșit, o întindere fără zări formată din miliarde de pietre negre crăpate de soare și un nisip foarte gros, aproape pietriș, pe care vântul nu izbutea să-l ridice decât atunci când sufla nebun, în timpul marilor furtuni. Gacel știa că nu avea să găsească în drumul său nici un tufiș, nici o grara, nici măcar albia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în apropierea malurilor se forma o zonă de nisip umed și sălciu, păstos, pe care soarele îl ardea până îl transforma într-o crustă tare, precum coaja unei pâini proaspăt scoase din cuptor. Această crustă prezenta pericolul că se putea crăpa în orice moment, azvârlind călătorul într-o masă ce amintea de untul pe jumătate topit, care-l înghițea în câteva minute, mai primejdioasă decât trădătorul fesh-fesh, solul nisipos, fără bază, în care, dintr-o dată, omul și cămila dispăreau de parcă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mai repede se risipea. Refuza să accepte că statul monolitic pe care îl construiseră cu atâta sudoare și atâta sânge străin se dovedea până la urmă atât de fragil, încât simplul ecou al unui nume, Abdul-el-Kebir, era de-ajuns ca să se crape până la temelie, dar evenimentele se încăpățânau să-i demonstreze că era adevărat și că poate sosise ceasul să înfrunte adevărul și să accepte înfrângerea. Se întoarse la birou, ridică receptorul și formă numărul de acasă, așteptând ca servitorul s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
au purtat de grijă ca s-ajungă oameni în rândul lumii, ca să vezi tupeu și nerecunoștință. Ce dracu’ să mai zici? Să-i ia dracu’, plini de pretenții, au și ei nevoi și drepturi, da, să mănânce pe săturate, să crape-n ei și să se-mpopoțoneze, să se-mbrace-n ton cu moda ca să umble noaptea pe străzi și-n discoteci, să se bucure de democrație, uite-i, asta le mai lipsea, casete cu Michael Jackson după care să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
se pare rezonabil. Mai am și alte treburi, mami... Tăcu. După o pauză de zece secunde, parcă se rupse ceva în el și iar începu să strige. M-am săturat de câinele ăsta. Să nu-l mai aud, că-i crăp țeasta cu toporul!... Mă duc și-i dau drumu-n stradă, să se ducă dracului în pizda mă-sii de unde a venit. Mi-a mâncat zilele... — Nu-l mai înjura! Animalu-i animal, când îi e foame, nu te mai înțelegi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
discutați cu inspectorul Fincham? Pe vremuri, lucra și dumnealui În secția asta. Nu știu dacă asta mai e valabil și În prezent. El probabil că vă va confirma faptul că nu sunt vreo psihopată căreia Îi place la nebunie să crape capetele oamenilor, dar fără a folosi o exprimare atât de directă. — Am discutat deja, mă luă el prin surprindere. A garantat pentru dvoastră. — Ce bine. Ne-a mai spus și că n-a prea crezut o iotă din povestea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să stea cu Devon, iar pe mine m-a scos la masă În oraș. A fost exact ce Îmi trebuia. — Eu sunt Sam, m-am recomandat. Sam Jones. — Janice King. Ne-am zâmbit reciproc. În curând, gura mea avea să crape de atâta veselie și bunăvoință. — Ți-am mai auzit numele, am zis, arătând spre băiețelul de pe scaun, care-și bălăngănea picioarele din toate puterile. El trebuie să fie al lui Derek, nu? Îi seamănă foarte mult. — Devon Îl cheamă. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
din obrajii lui Hawkins nu se dusese. I-am rânjit satisfăcută. — Deci, teoria este că, după ce Naomi a urcat, Linda, scoasă din minți, l-a luat la Întrebări pe Derek și a fost atât de enervantă Încât el i-a crăpat capul. Dar nu e mai probabil ca ea să-l fi lovit, de fapt, pe el? Și de unde a luat gantera, dacă gestul nu era premeditat? — Asta Încercăm și noi să stabilim, spuse el jenat. Cafeaua Începuse să fiarbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
găsesc bucăți de ceva vâscos și cu pete negre prelingându-se pe perete. Câteodată, jur că țintesc direct către periuța mea de dinți. Și se fâțâie pe pervazul de afară, de pe vremea lui Pazvante Chioru’, așa că nu Îndrăznesc decât să crăp puțin fereastra. Proprietarul nu vrea să astupe grătarul. Zice că regulile de sănătate și siguranță interzic asta. Janey se trânti pe scaun. Începeam să mă simt vinovată pentru că deschisesem subiectul. Minunată cină, am remarcat, Încercând să-i abat atenția. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
omul cu cicatricea pe obraz nu l-a recunoscut, pentru că se Îndepărtează de el, se apleacă din nou asupra bătrânului, de-acum amuțit, Îl apucă de păr, Îi zgâlțâie capul de trei-patru ori, se face că vrea să i-l crape de zidul cel mai apropiat, apoi Îi dă dintr-odată drumul. Deși brutal, gestul rămâne reținut, ca și cum bărbatul, arătându-și Întreaga hotărâre, ar ezita totuși să meargă până la crimă. Khayyam alege acel moment pentru a interveni din nou. — Haide, lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
primejdios, i-am amintit de fărădelegile de care Sabbah se făcuse vinovat, n-a slujit la nimic. Voia, spunea el, să-l convingă să se Întoarcă pe calea cea dreaptă. Întâlnirea se prelungea. Din când În când, unul dintre apropiați crăpa ușa, cei doi bărbați continuau să vorbească. La primele ore ale dimineții, fură văzuți prosternându-se unul lângă altul pentru rugăciune, murmurând aceleași cuvinte. Sfetnicii s-au năpustit să-i privească. După ce bea o Înghițitură de sirop de migdale, Abu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe perete, fotografia casei aceleia vechi cu acoperișul acoperit cu țigle, cu norii plutind deasupra lui, și patul pe care îl cumpăraserăm în urmă cu mulți ani de la un cuplu care divorțase, iar pe el stă culcat Udi, cu gura crăpată într-un suspin rușinat, picioarele lui lungi tac, ca în dimineața aceea în care orice urmă de mișcare le părăsise, iar în clipa în care îmi amintesc de dimineața aceea, am impresia că îmi revin dintr-o boală incurabilă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o variantă orchestrală a Pădurii norvegiene a formației Beatles. Întotdeauna mă înfiora, dar acum am simțit un adevărat șoc. M-am aplecat puțin în față, mi-am prins capul în mâini, ținându-l bine de parcă îmi era teamă să nu crape și am rămas așa, nemișcat. Imediat s-a apropiat o stewardesă nemțoaică și m-a întrebat în limba engleză dacă mi-e rău. I-am răspuns că mă simt bine, dar am o ușoar\ amețeal\. — Sigur nu aveți probleme? Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
era marcată de vreun gard sau de vreo piatră mai mare, vizibilă. Nu era decât o gaură, o deschizătură în pământ. Pietrele de la gura ei se uzaseră de la vânt și ploaie și deveniseră de un alb murdar, iar pe alocuri crăpaseră sau se surpaseră. O șopârlă mică, verde se strecurase într-una dintre crăpături. Chiar dacă te aplecai peste marginea ei și priveai în jos, nu se vedea nimic. Singurul lucru care îmi era limpede era adâncimea ei înspăimântătoare. Părea de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nas. Mi-am văzut mai departe de drumurile mele. Mai poposeam din când în când la câte un hotel ieftin ca să fac baie și să mă bărbieresc. Privindu-mă în oglindă, realizam și eu în ce hal ajunsesem. Pielea îmi crăpase de la soare, ochii mi se înfundaseră în orbite, pe obraji aveam pete și tăieturi inexplicabile. Arătam de parcă tocmai mă târâsem afară dintr-o văgăună. Nu-mi venea să cred, și totuși eram eu. La un moment dat, mă aflam undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mai zicea: — Packard, nu-i nevoie să-ți pese și ție de cultură. N-o să te enervez cu treaba asta. Dar pe mine mă face să mă simt minunat. Domnul John spunea că poa’ să bage-n ea cultură pînĂ crapă, atîta timp cît el nu-i nevoit să meargă cu ea la vreo chestie caritabilă sau vreun curs de autodepășire. Fusese Într-o tabărĂ religioasă și la un misionariat dar la o chestie caritabilă nu fusese-n viața lui. Zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
simt ca un personaj de film porno de fiecare dată când îmi dau cu loțiune de plajă. Daisy se hlizește. — Poate că ar trebui să te dau eu cu loțiune pe sâni. Să moară toată lumea de ciudă. Tipul ăla o să crape primul, zic eu, arătându-i cu o mișcare a capului un băiat deosebit de gras, care căsca la noi niște ochi fantastic de mari. E întins pe burtă pe partea cealaltă a piscinei, probabil ca să-și ascundă colăceii de grăsime revărsați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]