3,198 matches
-
cântăreau din priviri - arbora atunci o mimică neutră, pentru a semăna cu fotografia din buletin -, apoi se întorceau spre cifrele care îi strângeau ființa vie, mai abitir decât între patru scânduri. În secție era cald, polițistul își descheiase vestonul și cravata îi atârna strâmbă. Dar își păstrase chipiul pe cap, de parcă verificarea actelor ar fi fost un ceremonial care impunea o anumită ținută. Și, ca de fiecare dată când era pusă în situații stânjenitoare, Rada se refugie în detalii. Văzu, astfel
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cârpă și care petală de-adevăratelea, că mirosurile nu se simt și nimic nu se ofilește. — Te pomenești că și noi eram din cârpă... observă Jenică. Maca mângâie suprafața îngălbenită a fotografiei. — Ce caraghioși eram, spuse, cu sacouri și cu cravată. Parcă mergeam la nuntă... — Eu aveam o singură cravată, își aminti Tili. Asta din poză. Nici nu știam să fac nod, mi se părea cel mai imposibil lucru din lume, să te uiți în oglindă și să-ți închipui toate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se simt și nimic nu se ofilește. — Te pomenești că și noi eram din cârpă... observă Jenică. Maca mângâie suprafața îngălbenită a fotografiei. — Ce caraghioși eram, spuse, cu sacouri și cu cravată. Parcă mergeam la nuntă... — Eu aveam o singură cravată, își aminti Tili. Asta din poză. Nici nu știam să fac nod, mi se părea cel mai imposibil lucru din lume, să te uiți în oglindă și să-ți închipui toate mișcările pe dos. Aveam o gagică, îmi făcea ea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu știam să fac nod, mi se părea cel mai imposibil lucru din lume, să te uiți în oglindă și să-ți închipui toate mișcările pe dos. Aveam o gagică, îmi făcea ea nodul o dată pe lună. Pe urmă, băgam cravata și o scoteam peste cap, ca pe un juvăț. Se făcea scurtă de-o palmă și coada se lungea de-o băgam în chiloți. Dacă voiai să mă omori, îmi desfăceai nodul de la cravată. Nu mai știu pe unde o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o dată pe lună. Pe urmă, băgam cravata și o scoteam peste cap, ca pe un juvăț. Se făcea scurtă de-o palmă și coada se lungea de-o băgam în chiloți. Dacă voiai să mă omori, îmi desfăceai nodul de la cravată. Nu mai știu pe unde o mai fi cravata aia. Nici de gagică nu mai știu nimic... Nu eram făcuți din cârpă... spuse Maca. Numără cu voce tare, arătând cu degetul în fotografie : Unu... doi... trei... patru. Apoi numără din
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
scoteam peste cap, ca pe un juvăț. Se făcea scurtă de-o palmă și coada se lungea de-o băgam în chiloți. Dacă voiai să mă omori, îmi desfăceai nodul de la cravată. Nu mai știu pe unde o mai fi cravata aia. Nici de gagică nu mai știu nimic... Nu eram făcuți din cârpă... spuse Maca. Numără cu voce tare, arătând cu degetul în fotografie : Unu... doi... trei... patru. Apoi numără din nou, arătând către ei : Unu... doi... trei... ăia făcuți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aia mergeam la ștrand sâmbăta și duminica ? — Și ce- are asta cu sectoristul ? Și cu Securitatea ? Ne duceam și la bibliotecă... Și la cârciuma lui Coropciuc... Ca să nu zic că din când în când mai mergeam și la serviciu... — Cu cravată la gât, adăugă Jenică. Tili netezi hârtia și sublinie cu degetul. — Sectoristul îi urmărea pe toți din mahalaua noastră, de-aia era sectorist. Vorbise cu poștașul care trecea pe la el și îi făcea borderouri cu toate adresele de la care primeam
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care se încovoia, se făcea sul și apoi fărâme, ca un pergament răscitit. Dispărură unul câte unul, până rămase, la margine, doar Maca. Imberb, frumos tuns, cu un zâmbet ușor stânjenit din tinerețea lui fără limite, cu haina descheiată și cravata înnodată neîndemânatic, neștiind cum să-și ascundă mâinile, privind curios la cel aflat de partea cealaltă a obiectivului. Simți durerea eliberatoare a sfântului de pe catapeteasmă, simți arsura pe degete, funinginea se prefiră, ca și cum și-ar fi răsturnat cenușa din propria
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în căutarea unui pretext fantezist. Când Gaittany plecă aproape convins, Ioanide nu-și putu reține un gând critic: "Mare dobitoc!" Cu toate acestea, el însuși începuse a crede în posibilitatea pretextelor sale. Însă în realitate lucrul era mai simplu: singura cravată pe care o putea pune într-o astfel de împrejurare i se rupsese în mână. De unde repulsia complicată împotriva casei Saferian Manigomian. A doua zi, Gaittany lămuri societății că Ioanide nu poate veni "luna asta", fiindcă îl supără apusul soarelui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în dimineața aceleiași zile, chiar în casa lui Saferian. Între Hagienuș și arhitect exista deci o complicitate, de aceea amândoi se priveau fix, hieratic. Într-adevăr, Ioanide, care pretindea că nu poate veni la ceai, vizitase totuși (uitînd de chestiunea cravatei) în aceeași zi pe armean, de unde probabil siguranța blândă a acestuia din urmă că arhitectul nu va lipsi. Hagienuș, în veșnică penurie de bani, căpătase de la Saferian un împrumut, făcîndu-se a-i aduce o ediție rară, în depozit, pe care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mâinile la spate prin camera aproape lipsită de mobile, cu suluri de hârtie de calc și cu cărți aruncate pe lângă pereți, Ioanide se silea a pune stăpânire pe un moment al conflictului. Ducând mâna la gât spre a-și scoate cravata, simți că gulerul i se lărgește brusc și rămase cu nasturele rupt în mână. O lumină îi trecu prin minte. Unul dintre actele conflictului fusese acesta: Ioanide găsise G. Călinescu cămașa fără un nasture și fiind grăbit luase singur un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lui,apoi n-are cultură suficientă. De pildă, pentru el muzica nu înseamnă nimic, organizează corurile cele mai oribile pentru a "dinamiza", cum spune el, trupa. Artă, literatură nu înțelege, n-are gust. Am vrut să-i fac cadou o cravată și l-am pus să aleagă. Îngrozitor! A ales-o pe cea mai bălțată. N-a avut nici timp să se educe. Ascultă cu interes tot ce-i spui, încruntă din G. Călinescu sprâncene ca să priceapă, bunăvoință are, însă - el
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vopsea mustața, purta apoi haine mai variate în ton, admițând griul și tabacul. Se ferea totuși de stridențe, de tăietura prea acuzată la talie. Statura sa impozantă tolera o anume studiată neglijență. De pildă, Pomponescu nu punea la gât o cravată prea bătătoare la ochi, cel mult arbora din când în când un papion cu buline albe, mărunte. Își schimba hainele des, fără să pară afectat, din cauză că deosebirea între costume era imperceptibilă, atât cât să trădeze o schimbare generală de ton
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și doamna dădeau un soi de recepție - dacă este să socotim numărul mare al invitaților și faptul că din cauza aceasta ședeau în picioare pe grupuri. Ioanide și Elvira, amândoi îmbrăcați în negru, însă cu amănunte înviorînd tonul sumbru al veșmintelor (cravată cu dungi roșii ori albastre la unul, colier și brățară la cealaltă), primeau musafirii de o parte și de alta a ușii, aproape totdeauna având a răspunde la întrebări asupra vitraliului. Exact la ora legiuită, se auzea mașina lui Gaittany
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vestimentară, se schimba de cel puțin două ori pe zi, întrucît salonul, anticamera și biroul lui reprezentau locuri de exhibiție. Dimineața apărea cu un costum de ținută zilnică, la prânz, dacă reținea pe cineva, își punea un sacou negru cu cravată adecvată, schimbîndu-și de asemeni batista, la cinci își arbora smochingul tivit. Astfel de mutații în toaletă le practica Pomponescu chiar dacă n-ar fi fost decât cu Pomponeștile, ba chiar și singur. Acum pentru întîia dată fu văzut ieșind din dormitor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
e pesemne forma lui de timiditate. Camerele de televiziune sânt undeva sus și mai departe, așa încît chipurile nu se văd, ci doar siluetele și limbajul corpului. După Iliescu, pătrund în ecran, prin dreapta, doi tipi solizi, cărora costumele cu cravată nu le vin niciodată bine și care cară fiecare câte un buchet enorm de flori, învelit în celofan. Florile trebuie date pesemne "doamnelor" (reginei și principesei) și întrucît acestea așteaptă în casă, cei doi se aliniază respectuos la ceva distanță
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
își alege așa zicând în chip liber trupul sau, mai bine zis, carcasa acestuia, pentru a-l completa, a-l ascunde și a-l împodobi pe cel pe care l-a primit de la Dumnezeu. Am în fața mea o puzderie de cravate și aproape fiecare dintre ele îmi evocă, neașteptat de precis, câte o secvență din Horîa cel viu, o combinație vestimentară, o ieșire în lume, o vorbă rostită într-o împrejurare sau alta. De altfel sosirea mea în București a stat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lui, îmi vorbise de "spectralitatea" lui Virgil. Sun și aștept emoționat să se deschidă ușa, pregătit pentru orice surpriză. Ușa se deschide, în prag este același Virgil dintotdeauna, cu sacoul de cașmir bej, cu pantalon gri, cu cămașă pepită și cravată. Doar mai puțin surâzător. Intru în vestibul și de sus, din capul scărilor care duc la dormitor, se aude vocea tonică a Monicăi, lansând un "Ceao, Gabriel". Începe să coboare, cu precauția dintotdeauna, și după câteva secunde am în față
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de institutor în Consiliul general, unde „domnul Gh. Ionescu Tutoveanu, conservator, a obținut 16 voturi, nefiind ales.” * „... Îmi place sufletul lui și‐mi place înfățișarea care i‐l cuprinde, figura lui florentină, gulerul lui al b, sticlos, frânt pe o cravată nouă, meticuloasa lui acuratețe de floare. Îmi place sunetul vocii, în care‐ i bate inima, ochiul lui cinstit, lumina de statuie de parc a fizionomiei. Parcă ar avea o pelerină lungă, neagră, și parcă, dedesubtul ei, o spadă de sma
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
ale unei slujbe. „Faptul de a ne îmbrăca lejer” a ieșit ultima. Π Strategiile lejere atrag oameni nepăsători. Ajutor de la Hong Kongtc " Ajutor de la Hong Kong" Probabil că ați auzit fraza „nimeni nu a avut vreodată o idee bună purtând o cravată”. (Becul aprins - simbolul unei idei grozave - trebuie să fi fost o idee obișnuită. Thomas Edison purta cravată chiar și atunci când tundea iarba.) Susținătorii vestimentației casual afirmă că oamenii care se simt relaxați lucrează mai bine, ceea ce provoacă următoarea reacție: dacă
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
nepăsători. Ajutor de la Hong Kongtc " Ajutor de la Hong Kong" Probabil că ați auzit fraza „nimeni nu a avut vreodată o idee bună purtând o cravată”. (Becul aprins - simbolul unei idei grozave - trebuie să fi fost o idee obișnuită. Thomas Edison purta cravată chiar și atunci când tundea iarba.) Susținătorii vestimentației casual afirmă că oamenii care se simt relaxați lucrează mai bine, ceea ce provoacă următoarea reacție: dacă hainele dumneavoastră pentru serviciu nu sunt confortabile, schimbați-le. Pantalonii kaki par numai buni de purtat când
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
neschimbat. Anticipând formule propagandistice deosebit de agreate în anii următori, s-au extins considerabil lecțiile care trebuiau să convingă copiii și mai ales adulții despre fericirea "de astăzi" a poporului. Iar din acest prezent radios se nășteau instantaneele cu pionieri legând cravata roșie la gâtul tovarășului Gh. Gheorghiu-Dej, la cel de-al III-lea Congres al P.M.R328. În a doua jumătate a anilor '60, manualul a ajuns la o aproximativă recuperare faptică și emoțională a unirii din 1918, așa cum era ea
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
p. 6, 8). 130 Organizatorii concursului au apreciat că aproximativ 15% dintre texte erau "copiate integral de pe diferite bloguri sau site-uri. Mărturia unui tânăr ce amintește bomboanele cubaneze, bananele verzi și, nu în ultimul rând, mereu absentul inel de la cravată este reluată mot à mot în peste 200 de lucrări" (Ibidem, p. 10). 131 Juriul a identificat lucrări "scrise în totalitate de unii membri ai familiei, părinți sau bunici". Pare astfel explicabil că "sentimentul predominat" în aceste compoziții este "nostalgia
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
coadă imensă (iar coadă?) în curtea Bisericii Răzoare din Drumul Taberei. Biserica e plină ochi. Nu mai e loc și coada a ajuns până în stradă! Părinții și copiii au venit să se împărtășească. Mulți pionieri. Au uitat să-și ia cravata roșie de la gât!" (Titel Constantinescu, Frica și alte spaime. Jurnal, 1978-1989, vol. I., Editura Victor Frunză, București, 2000, p. 178). 165 Confuzie: este vorba despre postul de radio "Europa Liberă". 166 Nu a fost o situație singulară. În preajma sărbătorilor de
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
ocuparea unui loc de muncă la o societate care se ocupa de servicii de telecomunicații pentru Sky și Vodafone. Rezultatul a fost pozitiv. Pentru prima dată de când am venit în Italia aveam un loc de muncă fiind îmbrăcat în sacou, cravată, aveam un contract și cărți de vizită... Ulterior, în cadrul acestei firme am fost trimis să mă ocup de cărțile de credit. M-am îndrăgostit rapid de noua slujbă și am decis să mă autoperfecționez, am urmat mai multe cursuri organizate
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]