3,573 matches
-
revista „Luna”. A mai colaborat la „Insula” și „Cuvântul”. B., un bonom, un epicureu, a rămas multă vreme oarecum ignorat de istoria literară. În 1918 tipărise două broșuri: Glossa spiritului cărturăresc. Încercare antiintelectualistă - în care, printre altele, exprima astfel de crezuri: „Suntem impetuoși, năvalnici. Disprețuim pe molatici, pe îndoielnici și pe obosiți”; „O voință mare și puternică și o mare speranță”; „Drepturile noastre le cucerim”; „Convingem prin GEST, nu numai prin raționament”; „Ne ferim de cărturarii pedanți. Sunt totdeauna sterili și
BELDIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]
-
Poetica domnului Arghezi și Evoluția poeziei lirice, după E. Lovinescu), „Viața literară” (Poezia leneșă), „Ultima oră” (Răsăritul crailor, Legenda și somnul în poezia lui Blaga) și „Vremea” (Salut în Novalis) evidențiază, spectaculos ca un foc de artificii al spiritului, un crez (și un program) estetic: cel al poeziei pure, fixat mai ales polemic, în contradicție. Poezia „tristă de însăși tristețea materiei” a lui Tudor Arghezi („fără mesagiu, respins de idee”), sincronismul lovinescian „ca o verzuie pastă”, cu a sa „durată curentă
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
lui grotești, luând forma unor șarje de cârcotaș. Cu un debit abrupt, în rostiri colțuroase, stihuitorul, când cuprins de „duhul negrei desperări”, când agitând „pumnul răzbunării”, e mereu alături de dezmoșteniții soartei. O voce cam stridentă se aude în buciumările de crez naționalist. Visul României reîntregite îl însuflețește pe condeierul mehedințean în suita eroică Din iureșul războiului sfânt (1943). Peisajul agrest îl reconfortează pe autor, senin și destins în versurile de atmosferă rustică și naturistă. Dinspre trecut, prinde contur „icoana” copilăriei (Daruri
BOCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285774_a_287103]
-
predominantă figură a Ardealului cultural în secolul al XIX-lea a fost Timotei Cipariu. Mai mult un pasionat al cărții decât un om de acțiune [...], Timotei Cipariu a fost urmașul cel mai autorizat al Școlii Ardelene, al acelor fanatici ai crezului latinist, la truda cărora el a adăugat o remarcabilă lărgime de orizont. Prin el și prin adepții lui s-au deschis drumuri noi curentului de idei inaugurat la începutul secolului al XIX-lea de învățații de la Blaj. RADU BRATEȘ Cipariu
CIPARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286272_a_287601]
-
modalitate de reinstaurare a ordinii sociale după o perioadă prelungită de haos și pentru a inspira un simț al datoriei și al serviciului altruist printre învățații care au ajuns la putere atunci când filozofia confucianistă a fost acceptată oficial ca fiind crezul de stat. Dar, nu după multă vreme, pe măsură ce decadența și corupția au început din nou să se răspândească în rândurile claselor conducătoare ale Chinei, „școala socială” a practicii qi gong confucianiste s-a dizolvat. Într-adevăr, unele dintre motivele principale
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
să treci Și eu să-mi știu osânda, să te iubesc pe veci, În veci dup-a ta umbră eu brațele să-ntind, De-al genei tale tremur nădejdea să mi-o prind, Zâmbirea gurei tale să fie al meu crez Purtând în suflet moarte, tu vesel să mă vezi; O, binecuvântată ți-aș [zice] să fii tu, Copil cu păr de aur ce mintea mi-o pierdu. Veninu-amărăciunei și-a vieți-mi pustiire Nimic n-ar [fi] alături cu dulcea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sărută. ANNA (speriată) Nu știu! BOGDAN Ei se sărut... puțin. ANNA (speriată) S-apropie de mine... s-apro...? Nu cere? (faltet die Hande) Te rog! (falt) Nu, vezi! BOGDAN De ce? ANNA Că nu se cade... Și zău nu știu... BOGDAN Nu crez. Eu vreau să văd că nu știi. (O-mbrățișează) Pe braț îți lasă capul... Închide ochii... ANNA Bine? BOGDAN Așa! O, înger! înger! (O sărută) ANNA Ah! lasă-mă în pace. ( se desface) Ce-i Anna? ANNA (serios) Ce știu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
deșteaptă, Privirea-i limpezită la Tine o îndreaptă! Trezit din groapa-mi rece, din noaptea [mea] cea mută, Ca binecuvântarea cea sântă și tăcută În aerul de nuntă al țărei adiez Și mă închin la tine, o, stea în care crez. Și, inspirat în taină de-un cuget proroc Eu văd fericea țărei în Tine - și mă rog, Genunchii-n piatra stearpă și cugetul în cer, Ca Dumnezeu să-ți deie aceea ce îi cer! TEXT AFERENT 2254 Este neagra Miazănoapte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să-ncep o viață nouă CHALKIDIAS (cu LAIS deodată) Deci rămâi cu bine... BOMILKAR Deie cerul să vă meargă astfel cum vi se cuvine, Cum doriți ca să vă meargă. (singur, luând la sine giuvaierele de pe masă) Iară eu rămân și crez Că-i frumos ca fericirea altora s-o-ntemeiezi. (perdeua cade) {EminescuOpVIII 476} [TORQUATO TASSO (v. 1-19) de Goethe] 2259 [PRINCESA] Tu mă privești zâmbind, Eleonoro, Apoi privești la tine, zâmbești iar. Ce ai tu? Fă să știe și-o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mirare că nu mai simț arsura cea dinainte. Văzui eu adică că celelalte bazine mă pregătise treptat ca să sufăr pe acesta. După câteva minute mă obicinuisem de minune, încît nici nu mi se mai părea fierbinte, și cu toate acestea crez că poci răspunde pe capul meu că apa avea de la 60 până la 65 grade de căldură, atât numai, când ieșii îmi văzui pielea că se închisese și mai mult de roșală: din rumen mă făcusem stacojiu, pe urmă vișiniu. Procleții
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
norodului roman putea-vor să-ți doboare geniul? Pergoleze zâmbi cu amor și răspunse: - O, geniu! mie ți-ai găsit să-mi dai acest titlu sfințit, mie, pe care Italia îl gonește din sînu-i astăzi? Romanii sunt necredincioși, nedrepți, și crez, îți zic fără răutate, că ei pierd din zi în zi gustul cel bun ce îi deosebea de rămășița Italiei. - Știu eu ceva, eu autorul lui Nerone, care ei îl suiră până la nori, cu toate că fu cea mai urâcioasă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
e vinovat de crima de lezmaiestate. Totodată eliberă o diplomă în care încredința în gura mare cu blăstemele cele mai îngrozitoare și sub cele mai cumplite jurăminte cumcă nu are de loc intenția de-a lăsa să se adaoge la crez măcar o iotă sau cîtu-i negru sub unghie; nu e vorba decât de recunoașterea celor trei puncte: primatul, apelația, comemorarea și acestea chiar numai pentru subrepțiunea pe furiș a păcii publice. Parte mare a clerului aprobă numaidecât cererea împăratului și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu se mai putu umplea. Afară de astea, curând i se suiră împăratului în cap cererile exagerate ale Scaunului papal, căci papa Nicolae III [î]i ceru în anul 1278 nu numai recunoașterea primatului roman, ci și primirea adaosului filioque în crez, apoi învoirea ca un legat cardinal al papei să petreacă la Constantinopol, în fine ca grecii să schimbe cu totul ritul lor bisericesc pe cel latin "pentru că unitatea credinței nu sufere o deosebire a modului ei de manifestare". Concesiunile cerute
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de favorabil împărăției bizantine precum era Grigorie X odinioară. Totodată el se jura pe nu știu ce că nu se va abate de la credință nici c-un fir de păr și că tot atât de puțin va adaoge o iotă sau o commă la crez; mai bine va risca un război nu numai cu italienii, ci cu oricare popor care ar pofti să-l siluiască. Deci față cu cererile papei va fi mlădios și condesscent, solilor le va răspunde și le va da drumul cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și prin voința nestrămutată a împăratului și deși sprijini părerea sa asupra adaosului de filioque pe tâlc logic și pe sentențe în favoru-i din Sfinții Părinți, totuși a fost învinovățit că e eretic și-a trebuit să iscălească nu numai crezul, ci și abdicarea sa de la patriarhat și depunerea darului preoției. După cererea sinodului, împăratul îl exilă apoi la Brussa. De atunci încoace flacăra pâlpâitoare a condamnării fanatice se lăți repede și neoprită. Chiar biserica Sf[intei] Sofii, care se socotea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
jucau un rol covârșitor la acest tribunal. Sinodul din parte-i rostea și punea pedepse pe episcopi și pe cei trei patriarhi din străinătate, bucurîndu-se întru acestea de consimțământul și ajutorul împăratului. Chiar împărăteasa, văduva Teodora, fu osândită ca să iscălească crezul înscris, să abjure prin act înscris uniunea și să făgăduiască în mod formal că nicicând nu va pretinde pentru adormitul ei soț, Mihail Paleologul, îngropăciune bisericească. Pacea religioasă era zdruncinată în cele mai dinlăuntru ale ei, conștiința poporului se-ncurcase
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
papa Nicolae IV s-adresă c-o stăruitoare epistolă de admonițiune cătră regentul bulgar George; îl invită să intre în comunitatea legei romano-catolice pentru mântuirea sufletului său propriu și-i trimise un estras, ca un prospect lesne de înțeles al crezului latin. O altă scrisoare, petrecută de acelaș spirit și având acelaș scop, Scaunul papal i-o trimise mitropolitului Bulgariei, căruia i se aducea aminte sau mai bine i se împrospăta în memorie faptul semnificativ că el însuși, în. zilele lui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe rege de ținerea terminului juruit în care avea a da ajutor, îl sfătui să nu dea ajutor de oștiri înainte de-a se fi-ndeplinit uniunea și suspendă pe un an jurământul depus pentru aceasta; totodată trimise împăratului Paleologul formula crezului romano-catolic care avea să se mărturisească atât de el însuși, cât și de clerul și poporul său, după ce vor fi abjurat solemn schisma. După ce autocratul grec își dete învoirea și după ce-l vizitase în persoană pe regele Ludovic I la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe cei mai de căpetenie doi vasali ai săi, pe voievodul Ardealului și pe banul Bosniei, Twartko, cu contingentele lor. Împăratul Ioan Paleologul, accesibil pentru orice fel de propuneri ale papei, depuse la 18 octomvrie 1369 cu mare solemnitate mărturisirea crezului roman în biserica Sf. Spirit din Roma și anume {EminescuOpXIV 168} mai întîi verbal, apoi în scris, repetă mărturisirea după trei zile înaintea poporului adunat și-o pecetlui printr-un legământ formal, căruia nu-i lipsea decât sancțiunea din partea voinței
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ridice în scaunul episcopesc și să-l sfințească, după ce va fi depus mai întîi în scris jurământul de credință și de ascultare. Lațco, cu o parte a compatrioților săi, abjura deci schisma după o formulă anume, trimisă din Roma, rosti crezul romano-catolic oral și înscris, se desfăcu de episcopul greco-oriental din Halicz și primi pe episcopul nou, dorit de el însuși, Andrei, a cărui sfințire se făcu în biserica catedrală din Cracovia de cătră episcopul de acolo, Florian, asistat de doi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
actele teroriste nu este nici spontană, nici întâmplătoare. Terorismul este un act psihologic ce se vrea a fi motivat prin obiective politice, religioase sau ideologice. Dintr-un anumit punct de vedere, scopurile teroriste sunt întotdeauna politice, întrucât extremiștii conduși de crezuri ideologice sau religioase urmăresc, de obicei, puterea politică pentru a constrânge societatea să se supună regulilor lor. Esența terorismului constă în a induce starea de frică altora decât victimelor atentatului, de a determina un guvern să-și schimbe regimul politic
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
e stâlp să urce” sau „unde Dumnezeu nu se pomenește,/ unde diavolul locuiește”. d) Obiecte și gesturi apotropaice la hotare : înfigerea uneltelor/ armelor în pragul casei, pentru îndepărtarea furtunilor și grindinei, practica evreiască de a monta pe canatul ușii Mezuza (crezul mozaic caligrafiat pe pergament), ungerea de către vechii evrei a canatului ușii cu sângele mielului pascal (Ieșirea, XII, 7), stin- gerea de către creștini a lumânării de Paști de pragul de sus al ușii, punerea la uși a potcoavelor găsite, frecarea cu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
chiar cârpaci fie, și a concura în mod neonest pe meseriașul cu zeci de ani de deprindere industrială care-și pune nu numai munca, dar chiar onoarea profesiei în lucrurile ce le produce. Aceasta e libertatea, onorabililor, și vă uitați crezul botezând de liberale idei de protecție, de epitropie, restrîngătoare absolutei libertăți a capitalului și a muncii. Ne vorbiți ca de un amic al protecționismului de John Stuart Mill, care - ar fi radical. Dar radicalismul nu e liberalism. Radicalismul are cele
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
era rău. Sfântul Augustin cel Nou trebuise să discearnă ce este bine de ceea ce este rău în lipsa poruncilor creștine, în care nu credea deloc. Și atunci el inventase o singură poruncă, Porunca de pe Urmă, o frază care însuma întregul său crez: "E menirea omului să-l apere pe Domnul Dumnezeul lui de propria-I nemărginire și el e liber să facă orice pentru împlinirea acestui destin de vreme ce tot ceea ce face e dinainte știut." Stin asculta liniștit istorisirile Mariei, înfiorîndu-se la gândul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
că nu avem nimic în comun cu o creatură a Kyrallului. Ei bine, asta este șansa noastră. Indiferent ce va fi, Sfântul Augustin cel Nou sau Rim, băiatul acela ne poate fi un aliat de nădejde, poate duce mai departe crezul nostru. De aceea nu trebuie să ezitați nici o clipă, așa cum n-o voi face nici eu dacă voi ajunge vreodată în preajma lui. Tăcură din nou. Airam se plimba nervoasă prin cameră. Patru pași până la pat și apoi încă patru până la
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]