2,936 matches
-
anului 1145, iar după aceea de ambasadorii din Antiohia, Ierusalim sau Armenia. Episcopul Hugh de Jabala a adus vestea Papei Eugen al III-lea, care a emis bula papală "Quantum praedecessores" pe 1 decembrie 1145, cerând organizarea unei a doua cruciade. Hugh i-a povestit Papei și despre existența unui rege ortodox despre care se spera că va aduce salvarea statelor curiate. Este prima oară când este menționat legendarul rege-patriarh Ioan. Această cruciadă a fost concepută ca să fie mai bine organizată
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
1 decembrie 1145, cerând organizarea unei a doua cruciade. Hugh i-a povestit Papei și despre existența unui rege ortodox despre care se spera că va aduce salvarea statelor curiate. Este prima oară când este menționat legendarul rege-patriarh Ioan. Această cruciadă a fost concepută ca să fie mai bine organizată și mai strict controlată la nivel central decât prima cruciadă. Anumiți preoți urmau să fie desemnați de papă pentru îndrumarea spirituală a cruciaților, armatele urmau să fie conduse de cei mai puternici
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
rege ortodox despre care se spera că va aduce salvarea statelor curiate. Este prima oară când este menționat legendarul rege-patriarh Ioan. Această cruciadă a fost concepută ca să fie mai bine organizată și mai strict controlată la nivel central decât prima cruciadă. Anumiți preoți urmau să fie desemnați de papă pentru îndrumarea spirituală a cruciaților, armatele urmau să fie conduse de cei mai puternici regi ai Europei, iar ruta de deplasare urma să fie planificată cu mult timp înaintea plecării. Primele răspunsuri
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
urma să fie planificată cu mult timp înaintea plecării. Primele răspunsuri primite la noua bulă papală au fost slabe și bula a trebuit să fie reemisă atunci când a fost sigur că regele Ludovic al VII-lea va lua parte la cruciadă. Ludovic al VII-lea al Franței luase în considerație organizarea unei cruciade independente de cea inițiată pe papă, după cum anunțase de altfel public în ziua de Crăciun a anului 1145. Nu este clar până azi dacă regele Ludovic plănuise organizarea
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
la noua bulă papală au fost slabe și bula a trebuit să fie reemisă atunci când a fost sigur că regele Ludovic al VII-lea va lua parte la cruciadă. Ludovic al VII-lea al Franței luase în considerație organizarea unei cruciade independente de cea inițiată pe papă, după cum anunțase de altfel public în ziua de Crăciun a anului 1145. Nu este clar până azi dacă regele Ludovic plănuise organizarea unei expediții militare sau doar a unui pelerinaj în Țara Sfântă, după cum
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
regatului pentru câțiva ani. Ludovic s-a sfătuit cu Bernard de Clairvaux, care l-a pus la curent cu dorința papei. Acum, când regele Ludovic a cunoscut conținutul bulei papale, Eugen al III-lea l-a sprijinit entuziast în organizarea cruciadei. Bula a fost reemisă pe 1 martie 1146, iar Bernard a fost autorizat să propovăduiască cruciada în toată Franța. Entuziasmul care se manifestase în rândurile poporului în 1095 și 1096 pierise în acele vremuri. Totuși, Bernard de Clairvaux, unul dintre
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
la curent cu dorința papei. Acum, când regele Ludovic a cunoscut conținutul bulei papale, Eugen al III-lea l-a sprijinit entuziast în organizarea cruciadei. Bula a fost reemisă pe 1 martie 1146, iar Bernard a fost autorizat să propovăduiască cruciada în toată Franța. Entuziasmul care se manifestase în rândurile poporului în 1095 și 1096 pierise în acele vremuri. Totuși, Bernard de Clairvaux, unul dintre cei mai faimoși și mai respectați oameni ai creștinilor de la începutul secolului al XII-lea, a
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
milei divine. Pe 31 martie, în prezența regelui Ludovic, el a ținut o predică în fața unei mulțimi uriașe pe câmpul de la Vézelay. Bernard, "predicatorul cu limba de miere", a reușit să capteze atenția mulțimii cu discursul său înflăcărat. Spre deosebire de prima cruciadă, noua expediție a atras membrii familiilor regale, așa cum a fost Eleonora de Aquitania, regina Franței, Thierry de Alsacia, conte de Flandra, Henri I, viitorul conte de Champagne, Robert I de Dreux, fratele regelui, Alphonse I de Toulouse, William al II
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
din urmă dorea ca luptătorii cruciați să depună un jurământ de fidelitate față de el, tot așa cum ceruse și bunicul lui, Alexius I Comnen. Între timp, Bernard a continuat să predice în Burgundia, Lorena și Flandra. Ca și în cazul primei cruciade, predicile au dus la atacuri nechibzuite împotriva comunităților de evrei. Un călugăr fanatic german pe nume Rudolf a fost se pare inițiatorul masacrării evreilor din Rhineland, Köln, Mainz, Worms și Speyer. Rudolf pretindea că evreii nu contribuie din punct de
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
s-au opus cu vehemență acestor atacuri. Bernard a călătorit din Flandra în Germania ca să rezolve problema, reușind să potolească mulțimile, iar pe Rudolf consemnându-l într-o mânăstire. Câtă vreme se mai afla în Germania, Bernard a propovăduit cauza cruciadei și lui Conrad al III-lea al Germaniei în noiembrie 1146, dar Conrad nu s-a arătat dornic să participe personal la luptă, predicile continuând însă în sudul Germaniei și în Elveția. În decembrie, când s-a reîntors din Elveția
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
Bernard s-a oprit la Speyr, unde, la o slujbă ținută în prezența lui Conrad, a întrebat: "Omule, ce ar trebui să mai fac pentru tine și nu am făcut?" Conrad nu a mai rezistat presiunilor și s-a alăturat cruciadei împreună cu mai mulți nobili, printre ei aflându-se și Frederick al II-lea al Swabiei. La fel ca și la Vézelay mai înainte și din Germania s-au înrolat numeroși oameni de rând. Papa a autorizat organizare cruciadei și în
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
a alăturat cruciadei împreună cu mai mulți nobili, printre ei aflându-se și Frederick al II-lea al Swabiei. La fel ca și la Vézelay mai înainte și din Germania s-au înrolat numeroși oameni de rând. Papa a autorizat organizare cruciadei și în Spania, deși aici războiul împotriva maurilor avea o oarecare vechime. Papa a oferit lui Alfonso al VII-lea al Castliei aceeași indulgență pe care o asigurase și cruciaților francezi și, la fel ca Papa Urban al III-lea
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
mai multe orașe: Marsilia, Pisa, Genova și alte câteva să lupte de asemenea în Spania, dar a făcut presiuni asupra regilor italieni precum Amadeus al III-lea al Savoyei să pornească în expediție spre răsărit. Eugen nu dorea ca la cruciadă să ia parte și Conrad, sperând în schimb ca împăratul german să-i ofere sprijinul său pentru pretențiile scaunul papal din Roma. De asemenea, Eugen al III-lea a autorizat organizarea unei cruciade în teritoriile germanice împotriva păgânilor slavi. Războaiele
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
spre răsărit. Eugen nu dorea ca la cruciadă să ia parte și Conrad, sperând în schimb ca împăratul german să-i ofere sprijinul său pentru pretențiile scaunul papal din Roma. De asemenea, Eugen al III-lea a autorizat organizarea unei cruciade în teritoriile germanice împotriva păgânilor slavi. Războaiele dintre germani și slavi durau de ceva vreme și a fost nevoie de puterea de convingere a lui Bernard pentru a se oferi indulgențe germanilor care luptau împotriva slavilor. Expedițiile germanilor nu era
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
a lui Bernard pentru a se oferi indulgențe germanilor care luptau împotriva slavilor. Expedițiile germanilor nu era de natură tradițională cruciată, de vreme ce se lupta împotriva păgânilor, nu împotriva musulmanilor și nu aveau nicio legătură cu Țara Sfântă. Astfel, a doua cruciadă a avut o caracteristică diferită față de cea dintâi. Pe 6 februarie 1147, cruciații francezi s-au întâlnit la Étampes pentru a discuta despre ruta de deplasare. Germanii hotărâsără să se deplaseze pe drumuri terestre prin Ungaria, dat fiind faptul că
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
Conrad (15 iunie). Roger al II-lea s-a simțit jignit și a refuzat să mai participe la expediție. În Franța, abatele Suger și contele Guillaume de Nevers au fost aleși ca regenți pe vremea cât regele era plecat în cruciadă. În Germania s-a continuat propovăduirea cruciadei de către Adam de Erbach și Otto de Freising. Pe 13 martie, fiul lui Conrad, Frederick, a fost ales rege, sub regența arhiepiscopului Mainzului. Germanii au plănuit să plece în mai și să se
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
s-a simțit jignit și a refuzat să mai participe la expediție. În Franța, abatele Suger și contele Guillaume de Nevers au fost aleși ca regenți pe vremea cât regele era plecat în cruciadă. În Germania s-a continuat propovăduirea cruciadei de către Adam de Erbach și Otto de Freising. Pe 13 martie, fiul lui Conrad, Frederick, a fost ales rege, sub regența arhiepiscopului Mainzului. Germanii au plănuit să plece în mai și să se reunească cu forțele franceze la Constantinopol. În timpul
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
de Erbach și Otto de Freising. Pe 13 martie, fiul lui Conrad, Frederick, a fost ales rege, sub regența arhiepiscopului Mainzului. Germanii au plănuit să plece în mai și să se reunească cu forțele franceze la Constantinopol. În timpul preparativelor pentru cruciadă, alți prinți germani au extins ideea războiului sfânt și la zonele locuite de triburile slave aflate la nord-estul Sfântului Imperiu Roman, fiind îndemnați de Bernard să lanseze o cruciadă împotriva lor. Pe 13 aprilie, Papa Eugen al III-lea a
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
să se reunească cu forțele franceze la Constantinopol. În timpul preparativelor pentru cruciadă, alți prinți germani au extins ideea războiului sfânt și la zonele locuite de triburile slave aflate la nord-estul Sfântului Imperiu Roman, fiind îndemnați de Bernard să lanseze o cruciadă împotriva lor. Pe 13 aprilie, Papa Eugen al III-lea a autorizat această cruciadă, pe care o compara cu acțiunile creștinilor din Spania și Palestina. În 1147 a fost declanșată cruciada nordică. La mijlocul lui mai, au plecat din Anglia primele
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
germani au extins ideea războiului sfânt și la zonele locuite de triburile slave aflate la nord-estul Sfântului Imperiu Roman, fiind îndemnați de Bernard să lanseze o cruciadă împotriva lor. Pe 13 aprilie, Papa Eugen al III-lea a autorizat această cruciadă, pe care o compara cu acțiunile creștinilor din Spania și Palestina. În 1147 a fost declanșată cruciada nordică. La mijlocul lui mai, au plecat din Anglia primele contingente de luptători pentru cruce, unitățile lor fiind formate din flamanzi, frigieni, normanzi, englezi
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
Imperiu Roman, fiind îndemnați de Bernard să lanseze o cruciadă împotriva lor. Pe 13 aprilie, Papa Eugen al III-lea a autorizat această cruciadă, pe care o compara cu acțiunile creștinilor din Spania și Palestina. În 1147 a fost declanșată cruciada nordică. La mijlocul lui mai, au plecat din Anglia primele contingente de luptători pentru cruce, unitățile lor fiind formate din flamanzi, frigieni, normanzi, englezi, scoțieni și germani. Această armată a cruciaților nu era condusă de niciun principe sau rege, Anglia aflându
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
rege, Anglia aflându-se în plin război civil. Cruciații veniți din Anglia au sosit la Porto în iunie, aici fiind convinși de episcopul local să continue marșul spre Lisabona, oraș spre care se deplasa deja regele Alfonso. De timp ce cruciada spaniolă fusese deja binecuvântată de papă și perspectiva era să se lupte cu musulmanii, cruciații au fost de acord. Asediul Lisabonei a început pe 1 iulie și a durat până pe 24 octombrie, când orașul a fost cucerit de cruciați, care
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
împotriva Sultanatului Rüm. Această mișcare fusese gândită pentru a oferi bazileului libertatea de mișcare necesară pentru a-și apăra imperiul de eventualele acțiuni agresive ale cruciaților, care aveau o reputație foarte proastă de hoți și trădători încă din timpul primei cruciade, când soldații occidentali jefuiseră Constantinopolul. Totuși, relațiile lui Manuel cu armata franceză au fost oarecum mai bune decât cele ce germanii, și Ludovic a fost primit cu bunăvoință în capitală. Unii dintre francezi s-au simțit ofensați de armistițiul lui
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
plecând din Brindisi spre Durazzo, întreaga armată a fost transbordată peste Bosfor în Asia Mică. În conformitate cu tradiția împământenită de bunicul lui Manuel, Alexios I Comnen, împăratul bizantin i-a pus pe francezi să jure că vor retroceda teritoriile cucerite în timpul cruciadei Imperiului Bizantin. Francezii au fost încurajați de zvonurile unei presupuse cuceriri de către germani a Iconiumui. Deplasarea francezilor s-a făcut fără sprijinul vreunei unități bizantine, Manuel trebuind să facă față invaziei în Balcani a lui Roger al II-lea al
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
vreunei unități bizantine, Manuel trebuind să facă față invaziei în Balcani a lui Roger al II-lea al Siciliei. Astfel, atât germanii cât și francezii au intrat în Asia fără sprijinul armatei bizantine, lucru care nu se întâplase în prima cruciadă. Francezii au întâlnit resturile armatei lui Conrad la Niceea, cei doi unindu-și forțele. Armtele reunite au urmat același drum pe care se deplasase coloana lui Otto de-a lungul coastei mediteraneene și au ajuns la Efes în decembrie. Aici
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]