1,871 matches
-
IX-lea părăsi Parisul îmbarcându-se pentru insula Cipru, unde trebuia să aibă loc adunarea generală a trupelor. Ajuns în fața Damiettei, în 1249, după o bătălie, cruciații au pătruns în Damietta, pe care o găsiseră deschisă, goală și neatinsă. Trupele cruciate se aleseseră cu o pradă bogată.Vestea morții sultanului ajunse și în tabăra cruciaților, care pornira marșul de la Damietta spre Cairo. Ludovic al IX-lea va mai conduce si Cruciada a VIII-a si porneste spre Tunisia. Dar Ludovic al
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
luat sfârșit. Rând pe rând statele din Orient au fost recucerite de musulmani.Castele in stil normand construite de cruciati, ca Krak des Chevaliers din Siria ridicat de cavalerii ospitalieri, a fost asediat in 1271 de musulmani, infometandu-i pe cruciatii din interior si facandu-i sa se predea. În 1268 a fost recucerită Antiohia, în anul 1289 Tripoli, iar în anul 1291, după un asediu violent Acra, ultimul centru de rezistență al cruciaților. Cruciadele au contribuit la dezvoltarea legăturilor dintre
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
să fie pierdute pentru voi, ca să căpătați nu osândirea, ci răsplata veșnică în ceruri" Mult mai târziu, după zdrobirea Bizanțului, în 1204, istoricii i-au reproșat lui Alexie faptul că anume de la ideea lui, exprimată în scrisoare, a început mișcarea cruciată, că anume el i-ar fi întărâtat pe barbarii occidentali cu bogățiile capitalei. Însă nu este vina primului Comnen, dacă urmașii săi n-au fost în stare să se protejeze împotriva Occidentului, totodată detractorii lui Alexie au dat uitării imensele
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
ești sfânt. Barbarul latin însă oficiază slujba ținând scutul în mâna stângă și agitând lancea cu dreapta, el dă împărtășania din trupul și sângele Domnului, privind la omoruri". Dar adevăratele motive de nemulțumire au fost tot cele politice. Când armatele cruciate s-au adunat, în sfârșit, la Constantinopol, s-a pus problema relațiilor dintre cruciați și împărat, fără al cărui concurs continuarea expediției devenea imposibilă. Alexie Comnenul, care stăruia în a se crede urmașul împăraților romani și cel de-al 13
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
să jure că vor respecta doar persoana împăratului și posesiunile lui. Alexie a iesit cu cinste din această încercare. Dând dovadă de șiretenia și stăpânirea de sine care-l caracterizau, iar, la nevoie, și de asprime, el a trecut oștirea cruciată pe malul anatolian, asigurându-se din timp de jurământul aproape al tuturor conducătorilor acesteia: Godefroy de Bouillon, Robert de Flandra și chiar Bohemund de Tarent (fiul lui Robert Guiscard). Numai lacomul conte de Toulouse, Raymond, nu s-a lăsat înduplecat
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
De aici, ele și-au continuat drumul spre Heracleea (Eregli), cetate de importanță strategică, situată la poalele munților Taurus, munții înalți de o ariditate binecunoscută, cu poteci abrupte, greu de străbătut. Ajunsă în acest punct, fără prea mari pierderi, armata cruciată trebuia să adopte un nou plan de înaintare. Discuția dintre conducătorii de oști a fost aprinsă iar la o unitate de vederi nu s-a putut ajunge. În timp ce cei mai mulți erau de părere să se treacă munții, cu orice risc, să
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
să atragă de partea cruciaților pe armeni și sirieni. Încercările emirilor din Damasc și Alep de a veni în ajutorul Antiohiei au fost, rând pe rând, respinse. Atabegul de Mossul, Kirbogha, s-a pus și el în mișcare, dar trupele cruciate, printr-un șiretlic, pătrundeau în cetate cu două zile înainte de sosirea armatei lui Kirbogha. Cele două zile au salvat pe cruciați de la dezastru. Ajutați de armenii și grecii din oraș, asediatorii, aflați în afara zidurilor, cu tot curajul de care au
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
petrecute la Antiohia, a încercat să-și impună suzeranitatea, prin Raymond de Saint Gilles, Boemund a ieșit învingător. Cu această victorie a doua etapă a primei cruciade se încheia, ea marcând și începutul laicizării cruciadei. După constituirea primelor state feudale cruciate, un număr mare de nobili au renunțat la scopul inițial, cucerirea Ierusalimului, dorința de a-și însuși pământul cucerit, de a-și creea seniorii fiind mai puternică. Dacă cruciada a continuat, aceasta s-a datorat maselor de pelerini înrolate, micii
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
spre Mecca, ceea ce însemna o încălcare gravă a înțelegerii încheiată de Raymond cu Saladin. Acestea se petreceau în anul 1187, după ce opera de unificare musulmană fusese înfăptuită de către Saladin. Siria fusese concentrată în jurul Alepului, Egiptul în jurul orașului Cairo, în timp ce statelor cruciate nu le mai rămăsese decât, o fâșie îngustă de-a lungul țărmului. Saladin primise titlul de Al Nasîr (Apărătorul) de la califul din Bagdad și cu el avea să intre în istorie. În această calitate, el a reluat ofensiva asupra Ierusalimului
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
fiul unui cadiu din Damasc, care avea să oficieze de acum înainte slujbele de vinerea în prezența lui Saladin, când sultanul aflat în cetate voia să-și guste din plin victoria sau să mediteze la viitoarele cuceriri. Din fostele stăpâniri cruciate doar Tyr, Tripoli și Antiohia mai rămăseseră în mâinile francilor, iar de rezistența lor în fața turcilor a depins, în mare parte, declanșarea și desfășurarea celei de-a treia cruciade. În momentul cel mai critic, un grup de pelerini, conduși de
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
plecat în cruciadă. Lor li s-au alăturat orașele italiene, care s-au angajat să transporte pe mare pe cruciații francezi și englezi, calea aleasă de data aceasta de ambii regi, pentru a scurta călătoria și a evita dezordinile, armatele cruciate putând fi mai ușor supravegheate pe corăbii. Primii au plecat cruciații germani. La începutul verii, ei se aflau în fața Constantinopolului și încercau fără prea mult succes, să ducă tratative cu împăratul bizantin, Isaac al II-lea Angelos. Dar bazileul, la
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
unei armate egiptene destul de bine pregătite. Cele două linii de bătălie au tras cu săgeți una asupra celeilalte până când s-au apropiat destul de mult încât să lupte cu sulițe și cu alte arme de mână. Etiopienii au atacat centrul liniei cruciate, iar avangarda fatimidă a reușit să-i flancheze pe cruciați și să le înconjoare ariergarda, până când Godefroy a sosit să-i salveze. În pofida superiorității numerice, armata lui al-Afdal nu era atât de puternică și periculoasă ca armatele selgiucide cu care
Bătălia de la Ascalon () [Corola-website/Science/323412_a_324741]
-
își îndepliniseră jurămintele de pelerinaj. La sfârșitul anului mai rămăseseră poate doar câteva sute de cavaleri în Ierusalim, dar aceștia au fost treptat susținuți de noi cruciați, inspirați de succesul primei cruciade. Deși bătălia de la Ascalon a fost o victorie cruciată, orașul a rămas sub controlul fatimizilor și garnizoana sa a fost repopulată. A devenit bază de operațiuni pentru invaziile Regatului Ierusalimului din fiecare an care a urmat, și acolo s-au dus multe bătălii, până în 1153 când a fost cucerit
Bătălia de la Ascalon () [Corola-website/Science/323412_a_324741]
-
a Țării Românești un scut francez vechi mobilat cu o acvilă având capul conturnat și aripile strânse, însoțită la stânga sa de o cruce, o stea în șase colțuri și o semilună „crai nou”. Pe monedele emise în această perioadă acvila cruciată este plasată pe post de cimier, deasupra unui coif care timbrează stema dinastică a lui Mircea. Din 1403 datează cel mai vechi sigiliu muntenesc păstrat care prezintă așa numita „Nova plantatio”. El prezintă două capete încoronate redate în profil, despărțite
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
un scut francez despicat cu primul câmp fasciat în 8 piese iar al doilea plin. Uneori, jumătatea fasciată apare în partea stângă a stemei. Pe ducați, această stemă este timbrată de un coif care are pe post de cimier acvila cruciată. Câmpul plin al scutului este marcat deseori cu diverse sigle servind ca indicații de emisiune și de ateliere monetare. În cronica lui Ulrich von Richental (copia de la Aulendorf, din 1483) se află și o stemă atribuită „principelui Despot al Țării
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
cucerească Țară Românească, fiind învinsă de Mircea cel Bătrân. Deși Baiazid nu și-a atins obiectivul propus - anexarea Valahiei - Mircea cel Bătrân a fost obligat să accepte statutul de vasal al turcilor. În 1396, aliații creștinii au trimis o armată cruciata compusă în principal din cavaleri unguri și francezi și sprijinită de un contingent valah sub conducerea regelui ungur și Împăratului Sfanțului Imperiu Român, Sigismund de Luxemburg, dar au fost înfrânți la Bătălia de la Nicopole. După victoria de la Nicopole, Baiazid a
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
1918, prin decizia Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia. Stema municipiului Alba Iulia se compune dintr-un scut rotunjit cu marginile triunghiulare, scut tăiat în bandă și în bară, cu trei cartiere. În primul cartier, de azur, se află pasărea cruciată a Țării Românești, de aur, însoțită de soare în dreapta și de lună în stânga, tot de aur. În cartierul doi, în câmp roșu, este reprezentat capul de bour al Moldovei, de argint, însoțit în dreapta de o rază luminoasă și în stânga de
Alba Iulia () [Corola-website/Science/296930_a_298259]
-
din șapte dealuri, se află doi lei rampanți, afrontați, de culoare roșie, ținând între labe o spadă neagră. În șef, în câmp de hermină, se regăsește coroana de oțel a României, în culoare naturală. Scutul este surmontat de o acvilă cruciată ieșind. <br> Semnificațiile elementelor însumate: <br> Coroana din șef, plasată pe hermină, este coroana României. Ea amintește atât de independența României, obținută în anul 1877, cât și de înfăptuirea Marii Uniri în anul 1918. Acvila cruciată, capul de bour și
Alba Iulia () [Corola-website/Science/296930_a_298259]
-
surmontat de o acvilă cruciată ieșind. <br> Semnificațiile elementelor însumate: <br> Coroana din șef, plasată pe hermină, este coroana României. Ea amintește atât de independența României, obținută în anul 1877, cât și de înfăptuirea Marii Uniri în anul 1918. Acvila cruciată, capul de bour și leii rampanți sunt simbolurile tradiționale pentru provinciile României, a căror unitate s-a desăvârșit în anul 1918. Acvila cruciată aflată pe coroana murală semnifică rangul de capitală a Principatelor Unite în timpul lui Mihai Viteazul și este
Alba Iulia () [Corola-website/Science/296930_a_298259]
-
de independența României, obținută în anul 1877, cât și de înfăptuirea Marii Uniri în anul 1918. Acvila cruciată, capul de bour și leii rampanți sunt simbolurile tradiționale pentru provinciile României, a căror unitate s-a desăvârșit în anul 1918. Acvila cruciată aflată pe coroana murală semnifică rangul de capitală a Principatelor Unite în timpul lui Mihai Viteazul și este semnul distinctiv adoptat pentru toate localitățile, foste capitale ale românilor, în decursul istoriei. Coroana murală cu șapte turnuri crenelate semnifică faptul că localitatea
Alba Iulia () [Corola-website/Science/296930_a_298259]
-
ce își au originea în Aleppo, fondată de Sayf al-Dawla. Părți ale Siriei au fost deținute de stăpâni francezi, englezi, italieni și germani, între 1098 și 1189, în timpul cruciadelor, stăpânirile ce au condus în acea perioadă fiind cunoscute ca state cruciate, iar prima țară de acest fel din Siria a fost Principatul de Antiohia. Regiunea montană de coastă a fost de asemenea ocupată în parte de ismaeliți nizariți, așa-numiții Asasini, care au avut confruntări și armistiții intermitente cu statele cruciate
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
cruciate, iar prima țară de acest fel din Siria a fost Principatul de Antiohia. Regiunea montană de coastă a fost de asemenea ocupată în parte de ismaeliți nizariți, așa-numiții Asasini, care au avut confruntări și armistiții intermitente cu statele cruciate. Mai târziu în istorie, „nizariții au făcut cunoscute ostilitățile france; ei au primit sprijin de la Ayyubidi.” După un secol de conducere selgiucidă, Siria a fost cucerită (1175-1185) în cea mai mare parte de despotul războinic kurd Saladin, fondatorul dinastiei Ayyubide
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
Acțiunile lui pentru reîntregirea țării au fost favorizate de lupta pentru putere care izbucnise în Imperiul Selgiucid după uciderea vizirului Nizam al-Mulk de către secta asasinilor și moartea sultanului Malik-Șah în 1092. Selgiucizii erau slăbiți pe deasupra și de conflictul cu forțele cruciate. Astfel, în anul 1099 David a ajuns să nu mai plătească tributuri selgiucizilor, după eliberarea tuturor ținuturilor georgiene în afara emiratului Tbilisi și a Hereției. În 1103 el a reorganizat biserica, legând-o de stăpânirea sa prin instituirea unui logofăt domnesc
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
încoronat rege în orașul în care Cristos a purtat cununa de spini. Raymond a refuzat să primească vreun titlu. Dar victoria bătăliei de la Ascalon le-a permis creștinilor să fondeze Regatul Latin al Ierusalimului, Godfrey devenind doar suveran. Grosul armatei cruciate s-a întors acasă, lăsându-l pe Godfroy cu o mică forță pentru a apăra orașul. Cruciații au întemeiat patru regate latino-creștine în Palestina și Siria. Cruciadele au mai continuat încă două secole, de pe urmă cărora câteva sute de mii
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
Zangi, fatimizii și-au extins teritoriul . În 1169, fatimizii conduși de succesorul său, Saladin, au cucerit Egiptul. Saladin a eliminat prezența cruciadă din regiune și, în 1187, a invadat Regatul Ierusalimului. În Bătălia de la Hattin, din Galileea, a zdrobit armata cruciată condusă de Guy de Lusignan. După ce a cucerit castelele cruciate, în 2 octombrie 1187, Ierusalimul s-a predat lui Saladin. Doar Tyrul se mai afla sub mâinile cruciaților. Vestea succeselor lui Saladin a ajuns în Europa și, în 29 octombrie
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]