2,036 matches
-
moment înălțător, un număr mare de cruciați italieniau răsărit ca din pământ, dornici să imite exemplul bătrânului senior. Enrico Dandolo, devenit conducătorul lor, plin de importanța ce și o dădea, a cerut ca semnul crucii din pânza albă, emblema fiecărui cruciat, să nu-i fie cusut pe pieptul hainei, sau pe umăr, ca la ceilalți, ci pe pălărie, în frunte, pentru ca astfel persoana sa să fie recunoscută de toți, de departe. Trufia lui nu se potrivea cu angajamentul de a se
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
fie recunoscută de toți, de departe. Trufia lui nu se potrivea cu angajamentul de a se face pelerin, dar în înflăcărarea ce se născuse, aceasta nu conta. Entuziasmul, însă, ca orice izbucnire de moment, avea să fie de scurtă durată, cruciații abătându-se, încă o dată, de la idealul lor și lăsându-se atrași într-un scandal politic și un război care i-a făcut să uite pentru ce au plecat de acasă. Îndepărtarea de la planul inițial de cruciadă a fost provocat de
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
idealul lor și lăsându-se atrași într-un scandal politic și un război care i-a făcut să uite pentru ce au plecat de acasă. Îndepărtarea de la planul inițial de cruciadă a fost provocat de sosirea la Verona, tocmai când cruciații erau gata de îmbarcare, a lui Alexis, viitorul împărat Alexios a IV-lea Angelos care era și fiul fostului lider din Bizanț, Isaac al II-lea Angelos, detronat, orbit și închis de propriul său frate, din dorința, lipsită de scrupule
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
provocau instabilitate politică și uimeau pe nobilii apuseni, obișnuiți cu o succesiune erditară, regulată. Mutilarea membrilor familiei regale, a feudalilor sau chiar a țăranilor li se părea ceva oribil, de neînțeles, neconform cu dreptul feudal, o măsură abuzivă, de aceea, cruciații aflați la Verona l-au primit cu simpatie pe tânărul Alexios. Fiul nefericitului Isaac al II-lea, în căutarea de ajutoare pentru înscăunarea tatălui, făcuse întâi un popas în Germania la împăratul Filip de Suabia, căsătorit cu sora lui Alexis
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
sprijinul cu condiția să fie susținut și de italieni. Astfel ajunsese Alexis la Verona. Locuitorii cetății l-au îndemnat să se ducă la Veneția, vestita republică dispunând de mai multe mijloace, iar aici dogele l-a sfătuit să se adreseze cruciaților, gata de plecare. Bonifaciu de Montferat, aflând întreaga istorie, a acceptat o nouă amânare a expediției, pentru a se sfătui cu cei interesați și a vedea ce este mai bine de făcut. Cruciații nu uitau că împărații de la Constantinopol nu
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
dogele l-a sfătuit să se adreseze cruciaților, gata de plecare. Bonifaciu de Montferat, aflând întreaga istorie, a acceptat o nouă amânare a expediției, pentru a se sfătui cu cei interesați și a vedea ce este mai bine de făcut. Cruciații nu uitau că împărații de la Constantinopol nu odată le creaseră dificultăți, însuși Isaac al II-lea Angelos se făcuse vinovat de duplicitate în politică, căci era știut că înțelegerea încheiată de el cu sultanul ținuse armata cruciată mai multă vreme
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
privilegiile comerciale ca urmare a contribuției militare în vase de război și oameni, ce și-o aducea la campania de reînscăunare a lui Isaac al II-lea. Nici de data aceasta papa Inocențiu al III-lea nu a fost consultat, cruciații considerând că este vorba de o problemă politică, nu spirituală, și oricum părerea papei nu-i interesa. Au fost trimiși soli, atât la Alexios, cât și la împăratul Filip de Suabia, cu însărcinarea de a trata condițiile în care cruciații
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
cruciații considerând că este vorba de o problemă politică, nu spirituală, și oricum părerea papei nu-i interesa. Au fost trimiși soli, atât la Alexios, cât și la împăratul Filip de Suabia, cu însărcinarea de a trata condițiile în care cruciații aveau să intervină în certurile pentru tronul bizantin, ca să-l susțină pe Isaac. După două săptămâni, în palatul dogelui din Veneția, se întruneau baronii pentru a afla răspunsul. În numele tatălui său, Alexios se angaja, ca de îndată ce uzurpatorul avea să fie
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
palatul dogelui din Veneția, se întruneau baronii pentru a afla răspunsul. În numele tatălui său, Alexios se angaja, ca de îndată ce uzurpatorul avea să fie înlăturat, Imperiul roman de Răsărit să recunoască autoritatea Romei, iar cele două biserici să redevină una singură; cruciaților să li se dea, ca despăgubire pentru osteneala lor, 200 000 de mărci de argint, plus hrana necesară întregii armata, pentru a-și reface forțele și a continua campania în Egipt, campanie la care Alexios îl angaja pe tatăl său
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
și nu mai putea fi potolit. Ca să se pună capăt situației, după două zile de discuții înverșunate, s-a hotărât ca jurământul de respectare a tratatului să fie depus de 12 persoane. Tot ele au și semnat. Cu mare greutate cruciații s-au lăsat convinși să nu părăsească expediția, astfel că, după îndelungi tergiversări, în luna iunie, anul 1203, flota cruciată a ridicat pânzele îndreptându-se spre insula Corfu, unde armatele urmau să se regrupeze pentru a străbate, apoi, ultima fâșie
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
insula Corfu, unde armatele urmau să se regrupeze pentru a străbate, apoi, ultima fâșie de drum până la Constantinopol. Era o flotă cum puține se mai văzuseră până atunci. Câteva sute de vase mari și mici, împodobite cu steagurile multicolore ale cruciaților, încărcate cu cai, oameni și mașini de război, au pornit în larg unduindu-se pe coama apelor. În fața porților Constantinopolului a avut loc schimbul de mesaje obișnuit și declarația de război pronunțată răspicat de contele Conon de Bethune. A urmat
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
de război, au pornit în larg unduindu-se pe coama apelor. În fața porților Constantinopolului a avut loc schimbul de mesaje obișnuit și declarația de război pronunțată răspicat de contele Conon de Bethune. A urmat apoi o demonstrație de forță din partea cruciaților, însoțită de agitația cuvenită de intimidare a dușmanului. Într-o galeră au urcat dogele Veneției și Bonifaciu de Montferrat, având între ei pe Alexios. Urmată de numeroase alte vase, galera a plutit de-a lungul zidurilor orașului în timp ce un crainic
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
ia din tezaur o parte din bijuterii și, însoțit de câțiva oameni, să fugă din cetate. Isaac al II-lea a fost reînscăunat cu toată pompa, dar când i s-a pus în față tratatul încheiat de fiul său cu cruciații a refuzat cu încăpățânare să-l recunoască. El nu semnase nimic, nu promisese nimic, prin urmare nu respecta nimic, mai mult, îi invita pe cruciați să părăsească cât mai repede orașul. Enrico Dandolo și Bonifaciu de Montferrat se priveau consternați
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
pompa, dar când i s-a pus în față tratatul încheiat de fiul său cu cruciații a refuzat cu încăpățânare să-l recunoască. El nu semnase nimic, nu promisese nimic, prin urmare nu respecta nimic, mai mult, îi invita pe cruciați să părăsească cât mai repede orașul. Enrico Dandolo și Bonifaciu de Montferrat se priveau consternați. Ei știau că Isaac al II-lea este un om fără cuvânt, dar la atâta rea-credință nu se așteptară. Furioși, ei s-au hotărât să
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
atace a doua oară Constantinopolul, de data aceasta împotriva protejatului lor de ieri, convinși fiind dinainte de victorie, deoarece grecii erau epuizați după primul asediu, căruia îi rezistaseră aproape o săptămână. Așa se face că în anul 1204, în luna aprilie, cruciații ajungeau stăpâni pe impunătoarea capitală a lumii creștine de Răsărit și, conform dreptului învingătorului, o treceau prin foc și sabie mai multe zile, bucurându-se de prăzile făcute. Vestea de cele petrecute la Constantinopol a ajuns până la Inocențiu al III
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
ați abătut, imprudent și în mod nechibzuit, de la planul vostru, îndreptându-vă privirea spre Constantinopol, în loc de Ierusalim...Dar vinovăția voastră se agravează prin faptul că nu ați cruțat absolut nimic și pe nimeni. Supărarea papei, însă, nu-i atingea pe cruciați. Ei jucaseră o carte, iar acum venise vremea să tragă la sorți un imperiu, căci așa au găsit cu cale să se folosească de cucerirea făcută. Ca urmare, Imperiul bizantin a fost împărțit în mai multe stăpâniri, principalii beneficiari fiind
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
alți nobili în slujba lui Bonifaciu de Montferrat, și-a croit un principat, tot restul vieții petrecându-l pe domeniile sale sau la Constantinopol. Dogele Veneției revenea în patrie, Orientul nu-l atrăsese, în schimb, înainte de a se despărți de cruciați obținea pentru republica sa noi și largi avantaje comerciale: o parte din orașul Constantinopol, unde să-și întemeieze noi cartiere, dreptul de stăpânire asupra insulelor Ionice, Ciclade, Sporade, sud vestul Peloponezului, Galipoli, câteva regiuni din Albania, iar ceva mai târziu
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
insula Creta. Alte trei state, Niceea, Epirul și Trapezuntul erau păstrate de bizantini, primul dintre ele constituind nucleul de unde va începe, spre sf. Secolului, recucerirea bizantină. Cât despre fiul împăratului bizantin, acesta, la 18 iulie 1203, abandonând orașul împresurat de cruciați, Alexios III Angelos a fugit la Adrianopol, însoțit doar de fiica sa preferată, luând cu sine zece chintale de aur. Cel mai laș dintre oameni! Nu l-a oprit gingașul sentiment părintesc față de copii; nu l-a reținut iubirea față de
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
ambuscade pregătite împotriva lui de către împăratul bizantin Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos, Henric a reușit să se strecoare printre rândurile trupelor bizantine și totodată să pună mâna pe o icoană extrem de venerată de către greci și să revină în tabăra cruciaților, reușind astfel să își câștige o mare faimă în rândurile acestora. Atunci când fratele sau mai vârstnic, Balduin, devenit între timp împărat latin de Constantinopol, a căzut prizonier în bătălia de la Adrianopol din aprilie 1205 în mâinile țarului Ioniță Caloian al
Henric I de Hainaut () [Corola-website/Science/316492_a_317821]
-
pentru care a încheiat un armistițiu cu împăratul de la Niceea în 1214, prin care posesiunile latine și cele niceene era divizate între cei doi. Pe plan intern, împăratul Henric I a demonstrat un temperament diferit față de cel al celor mai mulți dintre cruciați, reflectat în preocuparea sa față de supușii greci, pe care îi trata în egală măsură cu cei latini. Georgios Akropolites, istoricul bizantin contemporan, notează că Henric "deși franc prin naștere, s-a comportat curtenitor cu romanii n. n. grecii care proveneau din
Henric I de Hainaut () [Corola-website/Science/316492_a_317821]
-
Mamelucii au fost o dinastie de sclavi de diverse rase și etnii, care au constituit o oligarhie militară într-o țară străină. Acești sultani sclavi i-au îndepărtat de pe domeniul lor siro-egiptean pe ultimii cruciați. Ei au împiedicat definitiv înaintarea redutabililor hoarde mongole ale lui și ale lui Timur. Prin împiedicarea invaziei, Egiptul nu a fost devastat ca Siria și Irakul și s-a putut bucura de o continuitate a culturii și a instituțiilor politice
Dinastia Mamelucă () [Corola-website/Science/329002_a_330331]
-
funcție din care Baibard își va croi drumul până în fruntea statului. Baibars este adevăratul întemeietor al dinastiei mameluce. S-a remarcat prima oară la ῾Ayn Ǧălūt, în bătălia împotriva mongolilor, dar faima sa se datorează mai ales numeroaselor campanii împotriva cruciaților. Într-una din ultimele sale expediții din Siria, a distrus definitiv puterea lor. Baibars a organizat armata, a refăcut flota și a întărit fortărețele din Siria, a construit canale, a reamenajat porturile și a creat un serviciu poștal rapid între
Dinastia Mamelucă () [Corola-website/Science/329002_a_330331]
-
-i plasa pe Filip și pe asociații săi sub interdict, începând să lucreze cu hotărâre în favoarea lui Otto. Tot în 1201, Filip a primit vizita vărului său, marchizul Bonifaciu de Montferrat, pe atunci comandantul Cruciadei a patra. În acel moment, cruciații asediau Zara în Marea Adriatică. Deși motivele exacte ale întâlnirii rămân necunoscute, Bonifaciu s-a întâlnit la curtea lui Filip și cu tânărul Alexios (viitorul Alexios al IV-lea al Constantinopolului), cumnat al lui Filip. Alexios l-ar fi convins pe
Filip de Suabia () [Corola-website/Science/325444_a_326773]
-
a fost locuită o lungă perioadă de timp de slavi și traci. După cucerirea Constantinopolului de către forțele vest-europene ale celei de-a patra cruciade, regiunea Moreei a fost ocupată de două grupuri de cavaleri franci. Francii au fondat Principatul Ahaiei. Cruciații au folosit numele „Moreea” atunci când se refereau la Peloponez. Cel mai important principe al Moreei a fost Guillaume II de Villehardouin (1246-1278), care a fortificat în 1249 Mystras, în apropierea Spartei antice. După înfrângerea suferită de franci în bătălia de la
Moreea () [Corola-website/Science/325925_a_327254]
-
poziției pro-imperiale (ghibeline) a urmașilor din Montferrat și s-a implicat în cruciade. Conrad de Montferrat (sau Conrad I al Ierusalimului) a fost un nobil italian, unul dintre participanții majori la Cruciada a treia. El a devenit "de facto" rege cruciat al Ierusalimului, prin căsătoria cu Isabella a Ierusalimului, din 24 noiembrie 1190, și ales oficial în 1192, cu câteva zile înainte de a muri asasinat. Marchizul Bonifaciu I a fost comandantul Cruciadei a patra și a creat Regatul de Salonic, în cadrul
Marca de Montferrat () [Corola-website/Science/324911_a_326240]