4,174 matches
-
a dorit a fi mai întâi „om de presă” și abia apoi „mânuitor de stihuri”. Ziarist al actualității imediate, spirit dinamic și justițiar, adept al ideilor umanitare, el semnează o publicistică incisivă, având în centrul atenției „haosul social, generator de cruzime și inechități”. O culegere a celor mai reprezentative articole, pamflete și note politice, publicate după 1925 în mai multe gazete, va fi tipărită în volum sub titlul Căderea Babilonului (1956). Primele încercări poetice datează din anii adolescenței, fără a anunța
CALLIMACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286044_a_287373]
-
le porunci ostila regină celor trei străjeri. Mâncare nu vă trebuie, iar apă aveți cât vreți! -Ha! Ha! Ha! ... râdea macabru Regina întunericului, îndepărtându-se spre alte cămări ale împărăției. Scafandrii, din adăpostul stâncilor, cu înfrigurare urmăreau scena plină de cruzime. Erau hotărâți să-i elibereze pe pitici, care urmăreau scopuri importante ca și ei, au venit să cerceteze adâncul mării, să cunoască vietățile maritime ca să prezinte lumea acvatică tuturor oamenilor interesați. Îi dezlegară rapid și îi ascunseră în buzunarele costumului
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
aș fi Împrietenit În condiții normale, dar pentru acea scurtă perioadă m-am mulțumit cu atât, având În vedere că n-aveam unde altundeva să mă duc. Nu mă simțeam niciodată În largul meu cu ei. Dar n-aveau cine știe ce cruzime În ei. Se mai iscau bătăi când puștii se Îmbătau, dar etosul era nonviolent. Toată lumea citea Siddhartha. Un exemplar broșat, ferfenițit, trecea de la unul la altul prin toată tabăra. Am citit-o și eu. E unul din lucrurile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dincolo de ea. Și, dintr-o dată, au început să se audă! Mii și mii și mii, voci și îndemnuri fără număr, judecăți și sorți care erau atât de multe, încât să le reprezinți printr-un banal semn al infinitului era o cruzime și o bătaie de joc. Erau viitoruri! Toate zilele de mâine care puteau fi în funcție de ziua de azi, toate zilele de poimâine care puteau fi în funcție de ziua de mâine. Erau toate secundele și momentele care depindeau de ce se întâmplă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cele patru siluete. Se uită și la ploaia de afară. — Nu e nevoie să urc după o pălărie sau un impermeabil, nu-i așa? Maigret Întâlni privirea lui Lecoeur și, din ochi, Îi arătă tavanul. Era inutil și plin de cruzime să-o lase pe soția lui așa, fără să știe nimic despre bărbatul ei. Noaptea se anunța lungă și existau puține șanse ca soțul ei să revină ca s-o liniștească. Lecoeur murmură: — Puteți să trimiteți un bilet doamnei Pélardeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
acum poate să declare cu mâna pe inimă că nu mai are dușmani printre romani... Se apleacă brusc spre Livia. — Lasă grijile statului pe seama mea, dragă. Își modulează vocea: — Multe pot fi mai lesne îndreptate pe calea clemenței decât prin cruzime. Împărăteasa îi răspunde cu vocea tremurând de dispreț și mânie: — Generozitatea poate să devină îndemn și pentru alții să se ridice împotriva ta. În acest moment, principele își pierde de tot răbdarea. Dis cuția a durat și așa destul. E
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care o deții? se jelește. Dă drumul unui vaiet prevestitor de rele: În ochii lor, nu valorezi nici cât o ceapă degerată... Despre cine e vorba? întreabă principele cu asprime în glas. — E un om familiarizat cu mistere pline de cruzime... Înalță brațele în sus: — Pe care Cei din Ceruri le urăsc... — Cine? Împărăteasa se eschivează din nou: — Un om care practică rituri funerare și se închină unor altare sinistre, pentru a dovedi că Pluto și umbrele de dedesubt există cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cine e vorba, nu are de gând să o susțină. Cel puțin, nu până la capăt. Ca orice femeie, își pierde simțul măsurii când mânia o orbește. Lasă să-i scape un suspin. Mai lesne îndrepți oamenii prin clemență decât prin cruzime. Nu că ar pune vreun temei pe idealurile stoicilor despre un principe drept și generos! Dar a învățat pe propria-i piele că mulți pun la cale comploturi de teamă să nu fie uciși. De aceea, preferă să-i convingă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
deau sufletul. — Nu e treaba noastră să discutăm asemenea lucruri, îi întrerupe Vittelius cu voce tăioasă. Trage, fără să vrea, cu coada ochiului către german. Drusus nu e deloc îndrăgit nici de soldații din gardă. Se tem de el, căci cruzimea și viclenia lui sunt arhicunoscute. Dar atât ei, cât și el au întotdeauna ușa deschisă la împărat. Îi îmbrățișează pe gladia tori cu o privire plină de tristețe: — La începutul spectacolului, Drusus s-a jurat că dacă cumva vreo trapă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bine dacă principele s-ar fi abținut să-l pună pe Drusus să prezideze jocurile de ieri, pe care le-a oferit în cinstea lor. Așa a dat din nou prilej poporului de rând, și nu numai, să vorbească despre cruzimea lui Drusus. Geme cuprins de amărăciune. Drusus nu-i crud, n-are cu cine se măna. Nici cu el, nici cu Vipsania. Doar că n are bob de minte în capul lui de găină. Curajos, da. Deștept, ba. Așa înțelege
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Konak-ului (sediul administrației otomane a sangeacului Tulcea), a geamiei mari, a unui liceu, precum și la construcția unei școli și a unui konak la Măcin 149. Cerchezii au devenit temuți de către locuitorii pașnici ai Dobrogei din cauza repetatelor jafuri, devenind celebri prin cruzimile comise în timpul războiului din 1877-1878. Din această cauză, la congresul de pace de la Berlin, s-a decis interzicerea revenirii lor în teritoriile europene ale Imperiului Otoman 150. Începând din 1873 un nou grup de germani se stabilește în Dobrogea, alăturându
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Acesta prevedea că pentru organizarea unui spectacol era necesar avizul primăriei, aceasta stabilind și locul de desfășurare. Organizarea de lupte între animale era interzisă prin articolul 39 al regulamentului care prevedea că: "Sunt cu totul poprite representațiunile acelea care prin cruzimea lor, precum luptele între animale, pot aduce indignațiunea publică"473. Capitolul X cuprindea articolele 40 și 41, se intitula "Despre băuturi" și reglementa vânzarea băuturilor alcoolice, fiind interzisă comercializarea băuturilor contrafăcute 474. Capitolul XI intitulat "Despre femeele prostituate" cuprinzând articolele
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Naintea veciniciei, nu corpul gol ce râde Cu mutra de vândută, cu ochiu vil și viclean. {EminescuOpI 61} O! aduceți potopul, destul voi așteptarăți Ca să vedeți ce bine prin bine o să ias-; Nimic.... Locul hienei îl luă cel vorbăreț, Locul cruzimii vechie, cel lin și pismătareț, Formele se schimbară, dar răul a rămas. Atunci vă veți întoarce la vremile-aurite, Ce mitele albastre ni le șoptesc ades, Plăcerile egale egal vor fi-mpărțite, Chiar moartea când va stinge lampa vieții finite, Vi s-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
plecării cine știe unde. Senior Tanaka... și-a luat viața. Rămas în genunchi mă uitam dus pe gânduri la flacăra sfeșnicului din mâna lui. Flacăra se zbătea în mâna lui Hasekura. „Facă-se voia Ta.” Însă, acum această voie era de o cruzime mai înghețată decât gheața însăși. Fără nici un cuvânt, Hasekura m-a dus în camera de culcare a lui Tanaka. Pe coridor era întuneric beznă și pe perete se înfiripau două umbre, dar și eu, și Hasekura tăceam. Doar în încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să fi Înțeles, să fi realizat, să sufere pentru el și pentru ea și să știe Într-adevăr cum stau de fapt lucrurile. Și uite-o, lipsește douăj’ de minute și se Întoarce având Întipărită pe chip nimic altceva decât cruzimea femeii americane. Astea sunt cele mai nenorocite femei. Chiar cele mai ale dracu’. Păi atunci o să ne dăm și mâine În spectacol pentru tine, spuse Francis Macomber. — Nu, nu poți veni, insistă Wilson. — Te-nșeli amarnic, zise ea. Și, oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Cum altfel ar fi știut Harry să i-o Înmâneze domnișoarei reporter? Povestea Înregistrată era chiar mai bună decât și-o amintea el. Sora Roxanne vorbise cu compasiune despre suferințele lor și folosise cuvintele cele mai potrivite pentru a descrie cruzimile soldaților SLORC. Povestise despre rănile tribului, despre mutilările lor, despre chipurile oamenilor buni. Vorbise despre bunătatea lor. Povestea lor nu se dăduse pe TV Myanmar, ci pe Global News Network. Inima Îi bătea cu putere. Întreaga lume le cunoștea acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Cam la asta se reduc discuțiile. Niște povestioare amuzante.Nimeni nu înțelege gravitatea situației. — Credeți că neglijența Poliției și a Justiției are legătură cu atacul cu gaz sarin soldat cu atâtea victime? Cred că Autoritatea Teritorială a trecut cu vederea cruzimea care se ascundea sub paravanul umorului etalat de secta Aum. Lucrurile pe care le făceau erau lipsite de sens, erau mai mult decât hilare, și nu au putut pătrunde sub masca lor de circari. Acesta a fost «punctul mort», în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
asupra sensurilor mitice ale folclorului. Vizitează un iarmaroc oriental care izbucnește în flăcări la plecarea lui. Trece apoi pe la bisericuța ascunsă în munte a unui sihastru, de la care obține pilitură de aur din călcâiul haiducului Zlota. Povestea acestuia, de o cruzime la limita suportabilului, ne este redată în durități de acvaforte. în sfârșit, retras printre obiectele strânse, arhivarul se lasă supus influențelor acestora, meditează asupra lor, ajungând să intuiască un sens obscur în procesul de revenire la condiția de obiect. Impresionează
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nimic. Mai mult chiar: Sandu, intelectualul inchizitor din ultimul roman al dlui Anton Holban nu este altul decât Mirel, adolescentul, răutăcios, șicanator, dotat cu bogat spirit de observație, avid de lectură și peregrinări, nestatornic în afecțiunile lui și de o cruzime, de atâtea ori, monstruoasă. Mirel este un mic monstru și tot monstru este și Sandu, numai că de la o vârstă la alta dl Anton Holban a adaos eroului său, unul și de o ființă cu celălalt, dealtminteri (ceea ce dovedește un
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dovedește un prețios instinct de romancier) o mai accentuată preocupare psihologică, o mai umană justificare. Amintiți-vă, de pildă, de scena brutală dintre Mirel și Lilli și de inconștiența cu care adolescentul Don Juan își reneagă pe mica Elviră. Aceleași cruzimi, numai că intensificate, și în O moarte care nu dovedește nimic. Iubire fără gelozie, sau miere fără de venin se vede că nu există și eroul ultimului roman al dlui Anton Holban este nu numai victima acestei pasiuni dar mai cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de suavă. Remarcabil la Anton Holban este faptul că, placentar întotdeauna realității trăite, ceea ce dă literaturii sale o foarte delicată autenticitate, el știe, în artist superior, să și-o plăsmuiască. Nu prin evocare magic visătoare, ca Marcel Proust, ci prin cruzimea veșnicului său prezent: încă o dovadă cât de profund a învățat lecția lui Racine; în sensibilitatea lui proprie s-a operat un izbutit transplant galic. Descendența însă i-a fost asigurată prin unii din tinerii noștri scriitori de azi." Ion
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dispoziția unei voci impersonale. De ce aduc aici în atenție ambiguitatea a ceea ce „se spune“? Când cele relatate se referă la ceva lipsit de sens, eventual absurd, acest element se estompează chiar în timp ce asculți cuvântul narațiunii. Orice formă de violență sau cruzime trece imediat într-o altă lumină, inițial nesigură, apoi tot mai voalată, până devine calmă și retrasă. În unele situații, ajunge de-a dreptul diafană, enigmatică. Astfel, se spune despre Diogene, excentricul filozof din Sinope, că își scandaliza contemporanii cu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
dispoziția unei voci impersonale. De ce aduc aici în atenție ambiguitatea a ceea ce „se spune“? Când cele relatate se referă la ceva lipsit de sens, eventual absurd, acest element se estompează chiar în timp ce asculți cuvântul narațiunii. Orice formă de violență sau cruzime trece imediat într-o altă lumină, inițial nesigură, apoi tot mai voalată, până devine calmă și retrasă. În unele situații, ajunge de-a dreptul diafană, enigmatică. Astfel, se spune despre Diogene, excentricul filozof din Sinope, că își scandaliza contemporanii cu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
cuvânt de spus în această luptă, Portugalia, că și Spania, își pierdea pe nesimțite neatârnarea în politica externă. Dictatura Marchizului de Pombal (1750-1777) a fost începutul sfârșitului. Pombal a încercat să modernizeze Portugalia, încurajînd "luminile" secolului XVIII și lovind cu cruzime în instituțiile tradiționale. Genial adept al teoriei "regelui absolut" și al tiraniei iluminate, el a instaurat monarhia de drept divin, distrugând aristocrația, expulzând pe iezuiți, atacând catolicismul. În timpul sau au pătruns în Portugalia doctrinele anticatolice și tot el a promovat
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
fusese numit Președinte al Republicii - mai mult cu forța decât de bună voie - bătrânul amiral Canto de Castra; acesta profită de deschiderea Parlamentului, în iunie 1919, ca să-și înainteze demisia. Lichidarea "vechiului regim al Republicii Noi" se face cu o cruzime și o lipsă de responsabilitate înmărmuritoare. Autoritatea își pierde prestigiul îndată după victoria democraților. Poliția e atacată de mulțime în primele săptămâni ale guvernului Barbosa. Monarhiștii sunt destituiți în masă, iar în locul lor sunt numiți oamenii "furnicii albe". Căci Afonso
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]