3,588 matches
-
mă îngrijora mai tare pentru că îmi confirma un lucru la care mă gândeam pe jumate de ceva vreme: că Benbo e tulburat serios, sau cel puțin are toate șansele să fie așa. De când a-nceput să vorbească despre chestiile alea cuantice și universurile paralele s-a comportat un pic ciudat, dar mereu am crezut că e doar o etapă. În orice caz, nu i-am prea acordat atenție - eram plecată la cursurile de muzică în weekenduri sau ieșeam din casă atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Îl arunca lampa de pe masă. Mâna sa stângă odihnea pe genunchiul soției sale, care stătea alături de el, pe colțul biroului, cu picioarele atârnând În aer și amândoi schimbau păreri despre o nouă ipoteză referitoare la sistemul imunologic sau la fizica cuantică. Nu că Fima ar fi avut cea mai mică idee despre sistemul imunologic sau despre fizica cuantică, dar decise că adevăratul Fima și soția sa, acolo, În biroul cald și confortabil, erau amândoi specialiști În domeniul imunologiei sau al fizicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe colțul biroului, cu picioarele atârnând În aer și amândoi schimbau păreri despre o nouă ipoteză referitoare la sistemul imunologic sau la fizica cuantică. Nu că Fima ar fi avut cea mai mică idee despre sistemul imunologic sau despre fizica cuantică, dar decise că adevăratul Fima și soția sa, acolo, În biroul cald și confortabil, erau amândoi specialiști În domeniul imunologiei sau al fizicii, lucrând Împreună la dezvoltarea unei idei noi care avea să reducă puțin suferința generală. La această cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de la Princeton. Pe-atunci, Adams era plin de vitalitate, amuzat de Întorsătura vieții sale. De ce era atât de sever acum? Adams era un matematician extraordinar de dotat, cu o reputație de necontestat În funcțiile de densitate a probabilității din mecanica cuantică, domeniu dincolo de puterea de Înțelegere a lui Norman, deși Harry le abordase la șaptesprezece ani. În schimb, Harry Adams părea crispat și nemulțumit, acomodîndu-se greu cu ceilalți membri ai echipei. Sau poate că era În legătură cu prezența sa ca membru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
la eșecul actual al filozofiei care a îmbrățișat disperarea și absurdul. Fizicienii însă și-au văzut de treabă, ignorând neputința filozofilor. Vreau să spun că ne așteaptă o nouă aventură în căutarea esenței noastre, deschisă de fizică prin descoperirea tranziției cuantice, așa-numitul colaps, fenomen fundamental al întregului univers fizic. Nu e un fenomen bun pentru logica noastră, fiindcă deși au trecut aproape patruzeci de ani de când se cunoaște comportarea stranie a luminii, numai unda ei există, atâta timp cât n-o privești
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dispare și cum dăm de corpuscul (cele două entități ale luminii, fiind, după cum știe orice elev, unda și fotonul, care e o particulă), el nu mai există și apare iarăși unda, eveniment misterios și ilogic, care a fost numit tranziție cuantică, sau colaps, pus sub ecuație de Schrodinger, după atâta timp deci tot nu se știe mai mult despre acest fenomen acauzal. Acauzat? Și totuși universul mare cauzal, și călăuzit de legi, se sprijină pe el. Deja de la Aristotel, prin Fizica
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
e o joacă de-a v-ați ascunselea. Putem noi să evităm să gândim, ieșind din fizică (pentru că fizicianul nu poate explica ceea ce aparatele sale nu arată), și numai astfel mai putem raționa, că între noi și evenimentul numit tranziție cuantică nu s-a produs o atingere de care atât experimentatorul cât și fotonul sânt conștienți? Lumina refuză să se lase "văzută" așa cum există ea în univers, ca realitate complementară (undă-foton), formând un singur fenomen. Poți să ai un frison! Noi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să emitem ipoteza că între cele două nuclee ar exista o deosebire pe care noi n-o observăm, dar alte cercetări au silit pe fizicieni să admită ipoteza indeterminării, manifestată și în alte fenomene, cum ar fi cel al tranziției cuantice. Dar nu asta e atât de frapant în comportarea radiumului radioactiv. I s-a descoperit periodicitatea desintegrării, care, după cum o să vedeți, ne dă de gândit. Avem în față o astfel de pietricică radioactivă să zicem de două grame. S-a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
răsfrângea și-asupra vacanțelor. Cu timpul, devenisem un susținător al lucrurilor bine făcute, adeptul ideii că trebuie să fii întotdeauna pregătit să previi o răceală, niște fracturi sau un blocaj renal. Fiecare organ își ducea propria viață, ca un minicomputer cuantic prin care curgea permanent informația lichidă; fără pastile, eram terminat, nu existam. Datele supraviețuirii trebuiau procesate de ficat și rinichi, pompate prin prostată și vezică, comprimate în bilă și pancreas, azvârlite cu forță spre creier, de unde reveneau în buzunarele corpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la nivelul formei, prin raționalitate. Problemele cu care se confruntă acest demers sunt , în primul rând, legate de legitimitate. Conceptul de obiectivitate este deja pus serios în discuție chiar în zone de științificitate mult mai sobre, cum e cazul fizicii cuantice. Ce șanse avem noi, în domeniul științelor umaniste, să vorbim în mod pertinent de obiectivitate? În al doilea rând, cum putem decide în situații concrete de lectură a unui discurs jurnalistic, dacă este sau nu obiectiv? Altfel spus, cum se
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
universal valabilă, bazată pe legi naturale necesare, independente de simțurile și de punctul nostru de vedere particular 53. În acest sens, obiectivității i se opune subiectivitatea. Punctul de vedere specific științelor exacte a primit o primă relativizare odată cu dezvoltarea fizicii cuantice. Dacă în fizica clasică, deterministă, omul nu era decât o verigă în marele lanț al cauzelor și efectelor, o dată cu fizica modernă și cu demonstrarea relațiilor de incertitudine, distanța radicală subiect-obiect se micșorează, la fel ca și sensul idealului de obiectivitate
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
și efectelor, o dată cu fizica modernă și cu demonstrarea relațiilor de incertitudine, distanța radicală subiect-obiect se micșorează, la fel ca și sensul idealului de obiectivitate. Dacă pentru Newton realitatea era una independentă de subiect, noul ideal de obiectivitate promovat de teoria cuantică nu se obține prin detașarea obiectului de subiect, ci prin precizarea intervenției subiectului cunoscător în observarea obiectului cunoașterii. Obiectul este analizat astfel mult mai amănunțit, apoi reconstruit mental prin mijloacele de care dispune subiectul. În discursul jurnalistic sensul obiectivității nu
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
receptarea curentă a operei sale. Postmodernii, de la care ne-am fi așteptat să depășească impasul modernității, au restrâns și mai mult sfera realului la acea zonă a concretului sterilizant, privat, adică, de sacru. Dar cele mai importante descoperiri ale fizicii cuantice, coroborate cu achiziții similare din biologie, cosmologie, semiotică etc. (anticipate în 1931 de teorema lui Gödel), au dus la viziunea unei stratificări a ființei-ca-ființare. Un precent în filozofie putea fi ontologia critică a lui Nicolai Hartmann, care vorbea de patru
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Nimeni nu a reușit să găsească o formalizare matematică permițând trecerea riguroasă dintr-o lume într-alta"317. Paradoxul e că discontinuitatea nu anulează coexistența nivelurilor deferite de Realitate: de exemplu, corpul uman este, simultan, o structură macrofizică și una cuantică. Construind modelul celor trei niveluri de Realitate, Ștefan Lupașcu a trebuit să utilizeze o gândire a terțiului inclus, fără a apela la contrariile sintetizabile ale lui Hegel, supuse, fără putință de emancipare, logicii terțiului exclus. Dar logica terțiului inclus poate
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a catarilor, a rozacrucienilor, a gnosticilor sau a celei francmasonice nu s-au putut impune în fața creștinismului, fiind condamnate a fi un fenomen sectar sau elitar, specific narcisismelor de grup. În zona de non-rezistență absolută e vidul plin al logicii cuantice, acel nimic care produce lumi, prescris ca atare de Sfânta Scriptură, căruia Basarab Nicolescu îi spune Dumnezeul Nimic 327, dar care poate lăsa loc unei ambiguități care să ne arunce în eroare, căci nu Dumnezeu este Nimic, ci a creat
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a șaptea vale păsările întâlnesc oglinda clară (citește a zonei de maximă transparență) în care păsările pot fi văzute și recunoscute. Știința clasică se orienta de la vizibil la vizibil, cea transdisciplinară de la vizibil la invizibil, care invizibil coincide cu imaginarul cuantic. Dintre toate vârstele, copilăria percepe în simultaneitate spațio-temporală nivelurile realului, făcând să dispară granița rigidă dintre real și imaginar. Eminescu aprecia în chip deosebit această predispoziție "transdisciplinară" a copilului. La fel ca și Einstein, care mărturisea că descoperirile sale epocale
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
350. Filosofia rupturii devenea incompatibilă cu zăbava în dogmele oficiale: "Legea ne ține pe toți. Numai trădarea ei ne face să fim"351. "Ruptura" are ceva din conceptul de revelație din filosofia și estetica lui Blaga, pornind de la cuceririle fizicii cuantice, în imediata vecinătate a teoriei ruperii de simetrie din gândirea savantului-filosof Ilya Prigogine. Numai că principala țintă a lui Nichita Stănescu era poezia, ca axă a lumii în care trăim. Poetul se iluziona că "nici un filosof al lumii nu a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pe Ion Barbu, pe Vasile Voiculescu și pe C. D. Zeletin în situația lor privilegiată de urca în transmodernitate. Nefiind om de știință, Nichita Stănescu a avut marea curiozitate de a pătrunde în tainele microfizicii, purtându-ne spre o poezie "cuantică". Spre deosebire de înaintașii săi și spre deosebire de colegul său de generație, Nichita Stănescu, C. D. Zeletin are o mai acută conștiință a zării transdisciplinare a propriei personalități și în acest mod trebuie receptată afirmația sa că poezia îi este risipită peste tot
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
repetiție oarbă, "eterna reîntoarcere" a lui Nietzsche în varianta îmbrățișată de postmoderni. În orice caz, Nietzsche nu ne-a explicat niciodată cum e posibilă diferența și nici filosofii postmoderniști n-au putut s-o facă. Fizicienii contemporani vorbesc de salt cuantic. Eminescu ajungea la viziunea unui asalt spre ceruri cu fiecare om în care se-ncearcă spiritul universului. Victor Teleucă preia tacit conceptul de încercare de la Eminescu, simbolul asaltului spre ceruri fiind Sisif: Nimic desăvârșit pe lumea asta. totul se desăvârșește
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
particulare ale evenimentelor. Ca termen tehnic Însă, este destul de inadecvat, datorită Încărcăturii sale ideologice, datorită lipsei de precizie și de neutralitate. Dacă Îl mai scriem și cu majusculă, este ca și cum am analiza natura lui Dumnezeu Într-o prelegere de mecanică cuantică! În cultura istorică românească există și alte exemple de utilizare controversată a acestui termen: el a fost aplicat, cu temeiuri discutabile, evenimentelor istorice din 1784, 1821, 1848 (În Moldova!), februarie 1866 sau decembrie 1989. Ioan Bolovan, Adrian Onofreiu (coord.), Revoluția
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
laur (jos). Pe revers (fig. 99rv), inscripția circulară 100 DE ANI DE LA NAȘTEREA MARELUI FIZICIAN ROMÂN (sus) S.N.R. SECȚIA BÎRLAD (jos), încadrează o reprezentare ce cuprinde formula cuantei de energie (ε=hν), cea a magnetonului Bohr - Procopiu, admis ca unitate cuantică de moment magnetic al electronului (µ=eh/4pim) ș.a. Sobrietatea chipului, simplitatea reprezentărilor de pe medalie sugerează, credem, linia de conduită a savantului, dascălului și omului Ștefan Procopiu. Cu ocazia centenarului nașterii se realizează și o plachetă (tombac, 76/50 mm
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
urmează să o cunoști îți va plăcea sau nu. Orice încercare de abordare a subiectivității, ruptă de obiectivitate, înseamnă despărțirea cunoașterii de conștiință, mutilarea și mistificarea dublei spirale. Încercările de a explica subiectivismul în mod reducționist (la nivel biochimic-molecular sau cuantic), despărțindu-l de obiectivitate, conduc la vulgarizarea lui. Steven Weinberg 7, în cartea sa Reductionism redux, publicată în 1995, enunță: "Nu înțeleg cum cineva, în afară de George, va ști vreodată cum se simte sau ce simte George". Putem respinge (ca barieră
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
parțială, în agnozii. Termenii de "paraconștient", "preconștient", "megaconștient" și "subconștient" provoacă confuzii și sunt produsul concepției dualiste corp-spirit sau a existenței separate a cunoașterii și a conștiinței, care este utopică. Spiralogia cunoașterii-conștiinței în secolul XX este revoluționată de paradigma fizicii cuantice care se face simțită în toate domeniile științifice, începând cu fizica, biofizica, chimia, biochimia, matematica, biologia, medicina, filosofia etc. Influența fizicii cuantice asupra științelor și filosofiei se simte atât de puternic, încât poartă pecetea unei "magii cuantice". Dualitatea corpuscul-undă, experiența
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
a cunoașterii și a conștiinței, care este utopică. Spiralogia cunoașterii-conștiinței în secolul XX este revoluționată de paradigma fizicii cuantice care se face simțită în toate domeniile științifice, începând cu fizica, biofizica, chimia, biochimia, matematica, biologia, medicina, filosofia etc. Influența fizicii cuantice asupra științelor și filosofiei se simte atât de puternic, încât poartă pecetea unei "magii cuantice". Dualitatea corpuscul-undă, experiența celor două fante și efectul observatorului, "principiul lui Heisenberg", "pisica lui Schrödinger" și teoria relativității transformă adevărul despre realitate în "probabilități". Dualitatea
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
de paradigma fizicii cuantice care se face simțită în toate domeniile științifice, începând cu fizica, biofizica, chimia, biochimia, matematica, biologia, medicina, filosofia etc. Influența fizicii cuantice asupra științelor și filosofiei se simte atât de puternic, încât poartă pecetea unei "magii cuantice". Dualitatea corpuscul-undă, experiența celor două fante și efectul observatorului, "principiul lui Heisenberg", "pisica lui Schrödinger" și teoria relativității transformă adevărul despre realitate în "probabilități". Dualitatea undă-particulă este teoria care consideră materia ca având două proprietăți. Atât particula, cât și unda
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]