2,064 matches
-
și apuseană. Clanul Tokugawa îl acuza pe Hideyoshi că era un trădător, care-l eliminase deja pe unul dintre fiii fostului său senior, iar acum era gata să-l lovească și pe moștenitorul acestuia, Nobuo. „Dacă mă aliez cu Hideyoshi,“ cugeta Shonyu, „voi face un pas greșit în ceea ce privește datoria morală; dacă-l ajut pe Nobuo, îmi respect datoria morală, dar speranțele mele de viitor vor deveni foarte vagi.“ Iar Shonyu mai avea încă o grijă. Întreținuse legături strânse cu Nobunaga și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
decât să satisfacă înfumurarea lui Nobuo. Folosind aceeași curtoazie pe care o arătase când îngenunchease în fața lui Nobuo la Yadagawara, Hideyoshi arată o deplină sinceritate în urarea sa de bun venit. Ceea ce spusese Hideyoshi la Yadagawara nu era o minciună, cugeta Nobuo. Când răzbăteau la suprafață zvonuri despre Ieyasu, Nobuo îi critica firea calculată, crezând că așa îi făcea plăcere lui Hideyoshi. Însă Hideyoshi nu făcea decât să dea din cap, în tăcere. În cea de-a doua zi din Luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
împlinească cincizeci de ani, vârstă la care omul reflectează la trecut și e îndemnat să mediteze la pasul următor. Apoi, întrucât era om și, într-adevăr, supus patimilor, în mai mare măsură decât majoritatea oamenilor, era firesc ca noaptea să cugete la acele pasiuni care-i conduseseră viața în trecut și continuau s-o facă și în prezent, întrebându-se încotro îl puteau conduce în viitor. Este toamna vieții mele. N-au mai rămase multe luni din al patruzeci și nouălea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
avut încântătoarea surpriză să întâlnesc cu totul și cu totul altfel de oameni decât cei pe care îi văzusem la cenaclul lui John Euripide. Erau exact opusul acelora și mărturisesc că i-am îndrăgit pe loc, iar spiritul meu a cugetat cu admirație și binemeritată prețuire asupra lor, pentru că erau ființe minunate, de la care am avut de învățat nenumărate lucruri. Și chiar și astăzi, la atât de mulți ani după ce toate acestea s-au terminat, iar eu nu mai sunt altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
îmi dă fiori chiar și în ceea ce mie-mi pare a fi cel mai negru vis în care-am alunecat cândva... Întortocheate sunt căile Dumnezeirii, dar ale mele parcă sunt cu mult mai întunecate înțelegerii de-atât. Mai bine-aș cugeta de câteva dăți bune înainte să lansez o astfel de afirmație precum cea a salvării, fie ea și nerostită. Pentru că... nu înțeleg defel ce poate fi noaptea asta înfiorătoare cu a cărei presimțire par să-mi revin în simțiri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
sau aproape tuturor cred că le-ar fi bună o zi de post total, „negru“ pe săptămână sau cât mai des, pentru „a-și limpezi mintea și emoțiile“. În satele din România, exista obiceiul ca mirii să postească și să cugete asupra propriei existențe cu o zi înainte de cununie. Nu întâmplător Sfântul Isac Sirul spunea: „Așa poți să-ți supui simțurile. Așa ți se trezește mintea. Așa se îmblânzesc patimile trupului. Așa îți vin gânduri blânde, înalte și subtile. Așa îți
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
fim îndreptați și vindecați". Iisus a spus: Voi nu înțelegeți cuvintele vieții, pentru că acum prin păcatele voastre voi sunteți în moarte. Întunericul greșelilor vă acoperă ochii, iar urechile voastre sunt astupate de surzenie. Nu vă este de nici un folos să cugetați la scripturi dacă, prin toate faptele voastre, îl huliți pe cel care v-a dat scripturile. Dumnezeu și legile Lui divine nu sunt deloc prezenți în ceea ce faceți. Ele nu sunt niciodată prezente în lăcomie și nici în pofta de
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
al Ceasornicarului, în afara ticăitului câtorva ornice agățate pe o planșetă ori înșirate pe masa de lucru, nu prea se auzea nimic. Tușea, uneori, jupânul; mai schimba, de nevoie, câteva vorbe cu vreun client, dar tic-tacul domina. Meșterul era tăcut, poate cugeta. Nu știa nimeni la ce se gândește Ceasornicarul, dar, într-o zi, cineva dădu sfoară în țară că meșterul ar lucra, pe ascuns, la un ornic aparte. Câțiva curioși și-au găsit, degrabă, drum spre atelier, aproape că au dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
să facă icoane și zugravului să facă mașine. ["STUDIUL LIMBEI ROMÎNE"] 2254 Despre studiul limbei române în școalele noastre. [DASCĂLI BUNI ȘI DASCĂLI RĂI] 2270 Ce am zice despre un dascăl care, departe de-a pune pe elevii lui să cugete singuri și să rezolve problemele de aritmetică, de geometrie, de fizică, de limbi latină ori greacă, ar 175 {EminescuOpXV 176} veni și le-ar da rezultatul gata al operațiunilor matematice, traducerile făcute gata din latinește și grecește și ar face
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
și ea este din firea noastră. suntem puteri sublimate. Arta în reacția ei asupra înnobilărei esistenței. Ei cer artă națională. Din firea unei națiuni să se nască o arte care să reageze asupra poporului. Instituțiuni ale statului. Putem să nu cugetăm artea ca mijloc pentru înnobilarea firei omenești? Această idee a fost combătută și cu drept - dar a fost dus prea departe. Arta ca întreg nu. Cum sărvește omul ființa sa într-un tip mai nobil? Să luăm tendințele și pasiunile
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
accidens și nu un essentialis. Știința, care dezvață ochiul de-a privi lucrurile fals și după părere, ci după ființa lor internă, necolorată de natura simțurilor noastre, știința nici nu aprobă, nici nu dezaprobă, ea pricepe. Și, într-adevăr, dacă cugetăm că individul nu-i de vină nici că voiește rău[l], nici că-l face, dacă privim fapta dezaprobată nu subiectiv, ci obiectiv, în sensul ei cauzal, cu evidența că a trebuit să se-ntîmple astfel cum s-a întîmplat, atunci
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
vulpes mas vulpoiul, vulpes femina vulpea. {EminescuOpXV 553} Coniugația verbului sum [... ] {EminescuOpXV 554} {EminescuOpXV 555} {EminescuOpXV 556} {EminescuOpXV 557} [EFTIMIE MURGU, CURS DE FILOZOFIE ȚINUT LA ACADEMIA MIHĂILEANĂ, 1834-1835, 1835-1836] 2258 [Despre puterea cugetărei în genere] Iară, aceea ce se cugetă, se numește obiectul cugetărei. Precum obiectul cugetărei sau este cu putință, adică așa fel care în aieve nu este de față, ci totuși poate fi sau aievnic, adică așa fel care în fapt este de față, așa și cugetarea sau
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
adică așa fel care în aieve nu este de față, ci totuși poate fi sau aievnic, adică așa fel care în fapt este de față, așa și cugetarea sau este despre materie cu putință (problematică) sau aievnică (asertorie). Adică când cugetăm despre un lucru care este numai cu putință, atuncea cugetarea noastră este problematică, iară cugetând despre un obiect ce este de față avem cugetarea aievnică sau asertorie așa pentru exemplu: cugetând cu un veșmânt prețios, pe care nu-l am
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
aievnic, adică așa fel care în fapt este de față, așa și cugetarea sau este despre materie cu putință (problematică) sau aievnică (asertorie). Adică când cugetăm despre un lucru care este numai cu putință, atuncea cugetarea noastră este problematică, iară cugetând despre un obiect ce este de față avem cugetarea aievnică sau asertorie așa pentru exemplu: cugetând cu un veșmânt prețios, pe care nu-l am, însă pot să-l am, cugetarea mea este problematică; iar cugetând un ceasornic pe care
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
materie cu putință (problematică) sau aievnică (asertorie). Adică când cugetăm despre un lucru care este numai cu putință, atuncea cugetarea noastră este problematică, iară cugetând despre un obiect ce este de față avem cugetarea aievnică sau asertorie așa pentru exemplu: cugetând cu un veșmânt prețios, pe care nu-l am, însă pot să-l am, cugetarea mea este problematică; iar cugetând un ceasornic pe care-l am în faptă, cugetarea mea este aievnică. Când cugetăm noi despre un obiect, care este
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
noastră este problematică, iară cugetând despre un obiect ce este de față avem cugetarea aievnică sau asertorie așa pentru exemplu: cugetând cu un veșmânt prețios, pe care nu-l am, însă pot să-l am, cugetarea mea este problematică; iar cugetând un ceasornic pe care-l am în faptă, cugetarea mea este aievnică. Când cugetăm noi despre un obiect, care este în faptă de față și ne înfățoșăm nouă vreo notă din același obiect, sau giudecăm cumcă această notă ar putea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
aievnică sau asertorie așa pentru exemplu: cugetând cu un veșmânt prețios, pe care nu-l am, însă pot să-l am, cugetarea mea este problematică; iar cugetând un ceasornic pe care-l am în faptă, cugetarea mea este aievnică. Când cugetăm noi despre un obiect, care este în faptă de față și ne înfățoșăm nouă vreo notă din același obiect, sau giudecăm cumcă această notă ar putea să lipsească din acest obiect, sau din contră cumcă n-ar putea lipsi, în
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
obiect, sau din contră cumcă n-ar putea lipsi, în cazul cel dentîi cugetarea noastră este întîmplătoare (contingens) sau despre materie întîmplătoare; iar în cazul cel din urmă cugetarea noastră este neapărată (necessaria) sau despre materie neapărată, pentru exemplu: Când cugetăm un om învățat, această notă, învățătura, fiindcă poate să lipsască din om, cugetarea mea este întîmplătoare, din contra cugetând eu pre un om ca pre un animal cu minte, fiindcă aceste două note animal și mintea nu pot lipsi din
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
despre materie întîmplătoare; iar în cazul cel din urmă cugetarea noastră este neapărată (necessaria) sau despre materie neapărată, pentru exemplu: Când cugetăm un om învățat, această notă, învățătura, fiindcă poate să lipsască din om, cugetarea mea este întîmplătoare, din contra cugetând eu pre un om ca pre un animal cu minte, fiindcă aceste două note animal și mintea nu pot lipsi din om, cugetarea mea este neapărată. 563 {EminescuOpXV 564} Despre cele mai înalte legi ale cugetărei Regula în genere este
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
mintea în cugetare, însă fiindcă toată cugetarea este sau problematică sau aievnică și cea aievnică iar sau întîmplătoare sau neapărată, pentru fieșcare din aceste trebuie să fie niscaiva legi mai înalte. Despre legile cugetărei cei problematice Aceea ce voim să cugetăm trebuie să fie cu putință de a se cugeta; iară ca să fie cu putință de a se cugeta, se cere neapărat // ca să se nărăvească cu sine însuși, pentru că aceea ce nu se nărăvește cu sine însuși nu poate prinde loc
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
problematică sau aievnică și cea aievnică iar sau întîmplătoare sau neapărată, pentru fieșcare din aceste trebuie să fie niscaiva legi mai înalte. Despre legile cugetărei cei problematice Aceea ce voim să cugetăm trebuie să fie cu putință de a se cugeta; iară ca să fie cu putință de a se cugeta, se cere neapărat // ca să se nărăvească cu sine însuși, pentru că aceea ce nu se nărăvește cu sine însuși nu poate prinde loc în cungiura înfățoșărilor și cunoașterilor deplin armonice. Aceea ce
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
sau neapărată, pentru fieșcare din aceste trebuie să fie niscaiva legi mai înalte. Despre legile cugetărei cei problematice Aceea ce voim să cugetăm trebuie să fie cu putință de a se cugeta; iară ca să fie cu putință de a se cugeta, se cere neapărat // ca să se nărăvească cu sine însuși, pentru că aceea ce nu se nărăvește cu sine însuși nu poate prinde loc în cungiura înfățoșărilor și cunoașterilor deplin armonice. Aceea ce se poate cugeta numim noi ființă logică (ens logicum
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
fie cu putință de a se cugeta, se cere neapărat // ca să se nărăvească cu sine însuși, pentru că aceea ce nu se nărăvește cu sine însuși nu poate prinde loc în cungiura înfățoșărilor și cunoașterilor deplin armonice. Aceea ce se poate cugeta numim noi ființă logică (ens logicum) iară aceea ce nu se poate cugeta este o neființă logică (nonens logicum); - adică vrând noi a cugeta despre vreun lucru, pe dentîi îl socotim pre acesta ca pre un ce care se poate
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
cu sine însuși, pentru că aceea ce nu se nărăvește cu sine însuși nu poate prinde loc în cungiura înfățoșărilor și cunoașterilor deplin armonice. Aceea ce se poate cugeta numim noi ființă logică (ens logicum) iară aceea ce nu se poate cugeta este o neființă logică (nonens logicum); - adică vrând noi a cugeta despre vreun lucru, pe dentîi îl socotim pre acesta ca pre un ce care se poate cugeta, iară apoi supuindu-l minții noastre, adică vrând în faptă a ni-l
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
însuși nu poate prinde loc în cungiura înfățoșărilor și cunoașterilor deplin armonice. Aceea ce se poate cugeta numim noi ființă logică (ens logicum) iară aceea ce nu se poate cugeta este o neființă logică (nonens logicum); - adică vrând noi a cugeta despre vreun lucru, pe dentîi îl socotim pre acesta ca pre un ce care se poate cugeta, iară apoi supuindu-l minții noastre, adică vrând în faptă a ni-l înfățoșa, atuncea sau aflăm cumcă într-adevăr se poate cugeta și
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]