1,813 matches
-
Fluierarul de lac ("Tringa stagnatilis") este o pasăre migratoare limicolă din familia scolopacidelor ("Scolopacidae"), ordinul caradriiformelor ("Charadriiformes") care cuibărește în pajiștile umede și mlaștinile cu apă dulce sau salmastre din Europa de Est (mai ales în Ucraina și Rusia), Asia Centrală și Siberia. Iernează în regiunile mediteraneene din sud-vestul Europei, pe coastele jumătății sudice ale Africii, din sudul Asiei și al Australiei
Fluierar de lac () [Corola-website/Science/329598_a_330927]
-
cm, spatele este cafeniu-lutos cu pete lunguiețe mai închise, pieptul și abdomenul sunt albe. Ciocul este fin și drept. Picioarele sunt foarte subțiri și lungi. Se hrănește cu pești mici, viermi, crustacee, moluște și insecte acvatice și terestre. În România cuibărește rar în sărăturile și grindurile înierbate din Delta Dunării și jurul lacurilor dobrogene; este mai numeros în pasaj.
Fluierar de lac () [Corola-website/Science/329598_a_330927]
-
UNESCO. Aria naturală reprezintă o zonă depresionară umedă (dune de nisip, lacuri cu apă dulce, stuf și păpuriș) aflată în partea sudică a ultimei meandre a Brațului Sfântul Gheorghe, înainte de vărsarea acestuia în Marea Neagră. Rezervația adăpostește și asigură condiții de cuibărit și hrană pentru mai multe păsări migratoare, de pasaj sau sedentare, cu specii de: stârc roșu ("Ardea purpurea"), stârc galben ("Ardeola ralloides"), pelican creț ("Pelecanus crispus"), pelican comun ("Pelecanus onocrotalus"), lebădă ("Cignus cygnus"), lopătar ("Platalea leucorodia") sau cocor ("Grus grus
Lacul Belciug () [Corola-website/Science/329867_a_331196]
-
reprezintă zonă lacustră (Lacul Babinții Mari, Babinții Mici și ) depresionară dintre lacurile Obretinul Mic și Gorgova, în lunca draptă a Brațului Sulina, înainte de vărsarea acestuia în Marea Neagră. Rezervația găzduiește câteva specii de mamifere (mistreț, vidră, nurcă) și asigură condiții de cuibărit și hrană pentru mai multe păsări migratoare, de pasaj sau sedentare, cu specii de: stârc roșu ("Ardea purpurea"), stârc galben ("Ardeola ralloides"), stârc cenușiu ("Ardea cinerea"), lișiță ("Gallinula chloropus"), cormoran mic ("Phalacrocorax pygmeus"), cristei de baltă ("Rallus aquaticus"), corcodel mic
Lacul Potcoava () [Corola-website/Science/329871_a_331200]
-
pe lista patrimoniului mondial al UNESCO. Aria naturală reprezintă o zonă umedă (depresiuni de altitudine medie, depresiuni inundabile cu specii vegetale hidrofile, ochiuri de apă, canale, gârle, stufăriș) inclusă în complexul lacustru "Șontea - Furtuna". Rezervația găzduiește și asigură condiții de cuibărit și hrană pentru mai multe păsări migratoare, de pasaj sau sedentare, cu specii de: țigănuș ("Plegadis falcinellus"), stârc roșu ("Ardea purpurea"), stârc galben ("Ardeola ralloides"), stârc cenușiu ("Ardea cinerea"), lișiță ("Gallinula chloropus"), cormoran mic ("Phalacrocorax pygmeus"), cristei de baltă ("Rallus
Lacul Nebunu () [Corola-website/Science/329876_a_331205]
-
aripile lungi și înguste, coada lungă. Adultul are un colorit brun pe spate și aripi, albicios pe cap, abdomen și sub aripi, cu striuri maronii longitudinale. Juvenilul este mai închis pe spate, cu pete longitudinale maronii pe abdomen mai pregnante. Cuibărește în arbori sau pe versanții stâncoși. În luna aprilie are loc depunerea pontei, formată din 3-4 ouă cafeniu deschis cu pete întunecate. La clocit participă ambele sexe, cu schimbul, timp de 28-30 de zile. Specia de șoim "Falco cherrug" se
Șoim dunărean () [Corola-website/Science/327627_a_328956]
-
populația de "Falco cherrug" înregistrând un declin estimat până la 79%. Statutul șoimului dunărean a fost schimbat în 2004 din „Aproape amenințat” în „Periclitat”, din cauza declinului masiv a populației cuibăritoare globale. Factorii periclitanți sunt, în principal: dispariția habitatului, lipsa locurilor de cuibărit, deranjul, electrocutarea, coliziunea cu firele de înaltă tensiune, braconajul, otrăvirea, diminuarea resurselor de hrană. Un mod eficient de a proteja această specie, testat deja în unele țări europene, este acela de a amenaja cuiburi artificiale în zone ce abundă în
Șoim dunărean () [Corola-website/Science/327627_a_328956]
-
braconajul, otrăvirea, diminuarea resurselor de hrană. Un mod eficient de a proteja această specie, testat deja în unele țări europene, este acela de a amenaja cuiburi artificiale în zone ce abundă în surse de hrană dar nu oferă locuri de cuibărit. Muzeul "Vasile Pârvan" din Bârlad deține un exemplar de (Falco cherrug) naturalizat (împăiat), care provine din zona localității Măcin, județul Tulcea, de pe malul Brațului Măcin al Dunării.
Șoim dunărean () [Corola-website/Science/327627_a_328956]
-
și reprezintă cursul (luciul de apă) râului Prut și lunca dreaptă a acestuia și a fost constituită în scopul protejării mai multor specii de pești din ihtiofauna României, în vederea reproducerii și dezvoltării puietului. Aria naturală asigură deasemenea și condiții de cuibărit și hrană pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare.
Rezervația acvatică Râul Prut () [Corola-website/Science/327699_a_329028]
-
o sprânceană de culoare deschisă. Are un zbor rapid și foarte abil printre copaci, cu planări întrerupte de câteva bătăi dese din aripi, atacând și prăzi mai mari decât el. Atacă păsări și mamifere mici, mai ales din mediul împădurit. Cuibărește prin copacii din mijlocul pădurilor, în arbori la șes ori în regiunea de deal, mai rar la munte în Europa, nordul și centrul Asiei, nord-vestul Africii, America de Nord și Mexic. Cuibărește în România și Republica Moldova, unde rămâne și în sezonul rece
Uliu porumbar () [Corola-website/Science/327732_a_329061]
-
Atacă păsări și mamifere mici, mai ales din mediul împădurit. Cuibărește prin copacii din mijlocul pădurilor, în arbori la șes ori în regiunea de deal, mai rar la munte în Europa, nordul și centrul Asiei, nord-vestul Africii, America de Nord și Mexic. Cuibărește în România și Republica Moldova, unde rămâne și în sezonul rece. Uliul porumbar populează pădurile (în special cele de conifere) cu poieni mari și spații deschise adiacente, biotopuri în care aceasta vânează de preferință. Activitatea sa de pasăre de pradă se
Uliu porumbar () [Corola-website/Science/327732_a_329061]
-
ul (Haematopus ostralegus) este o pasăre migratoare de litoral din familia hematopodidelor ("Haematopodidae"), ordinul caradriiformelor ("Charadriiformes") care cuibărește îndeosebi pe solul scoicos al litoralului marin din Europa și Asia și iernează în sudul și vestul Africii, sudul Asiei. Este mai mare decât un porumbel (are o lungime de 43 cm). Corpul este negru, cu alb pe abdomen, piept
Scoicar () [Corola-website/Science/330120_a_331449]
-
Când se află pe malul mării, scoicarul se hrănește îndeosebi cu moluște bivalve (midii, scoici). Hrana este completată cu gasteropode (litorine), crabi și viermi marini. Când se află în interiorul uscatului, hrana constă în principal din râme și insecte. În România cuibărește rar, pe solul scoicos al litoralului, în lagune sau sărăturile de lângă Dunăre. Mai frecvent trece în pasaj din nordul arealului de cuibărire spre cartierele de iernare din jurul Mării Mediterane și Africa. În pasaj pot fi văzute în stoluri zburând în
Scoicar () [Corola-website/Science/330120_a_331449]
-
zonă de interes geologic, floristic și faunistic din Podișul Casimcei alcătuită din abrupturi calcaroase (atribuite jurasicului), cheiuri și maluri de văii, ce adăpostește o gamă variată de floră (cu specii halofile, higrofile, mezohigrofile) și asigură condiții de găzduire, hrană și cuibărit pentru mai multe specii de păsări migratoare și de pasaj. Aria naturală se suprapune sitului Natura 2000 - "Cheile Dobrogei", arie naturală de protecție specială avifaunistică.
Rezervația naturală Gura Dobrogei () [Corola-website/Science/329033_a_330362]
-
și sunt cel mai des întâlnite în astfel de păduri, dar și în parcuri și grădini. Ciocănitorile pot fi văzute chiar și în mijlocul orașelor atâta timp cât acolo se găsesc copaci suficient de înalți. Ciocănitorile au nevoie de copaci mari pentru a cuibări și a le susține nevoia de hrană. În cazul în care astfel de copaci dispar din pădurile în care aceste ciocănitori locuiesc rezultatele vis-a-vis de numărul de ciocănitori pot fi severe. Acestea sondează scoarță copacilor în căutare de insecte și
Ciocănitoarea pestriță mare () [Corola-website/Science/329244_a_330573]
-
rața, din familia anatidelor ("Anatidae"), cu ciocul zimțuit (ca un fierăstrău), răspândită în apropierea apelor de zonele împădurite din Europa, nordul și centrul Asiei și America de Nord. În România este o pasăre rară, sosind iarna din regiunile nordice ale Eurasiei, unde cuibărește, și este răspândită în regiunea Dunării și pe litoral, mai rar în interiorul țării. Iernează în Europa până la Oceanul Atlantic, în sudul Mării Mediterane și în Asia de sud-est. Are o mărime de 66-71 cm (între corb și găină) și o greutatea de 1
Ferestrașul mare () [Corola-website/Science/329283_a_330612]
-
Se hrănesc prinzând efemeride și alte insecte pe maluri sau se scufundă în apă pentru a se hrăni cu diferite nevertebrate acvatice, îndeosebi insecte, larve de insecte, crustacee, melci, viermi și icre depuse pe rocile și pietricelele de pe fundul apei. Cuibăresc între pietre, în crăpăturile rocilor, printre rădăcinile copacilor, sub un pod sau maluri ori după perdeaua de apă a unei cascade. Cuibul este asemănător cu o cupolă, format din mușchi, căptușit de obicei cu iarbă și frunze, cu intrarea printr-
Cinclide () [Corola-website/Science/329330_a_330659]
-
negră cu partea inferioară albă, răspândita în pădurile de foioase și rășinoase aflate lângă marginea apelor din zonele temperate ale Europei și Asiei. Are ciocul, gâtul și picioarele lungi; nu are glas, clămpănește prin deschiderea și închiderea ritmică a ciocului; cuibărește în arbori, mai rar pe stânci abrupte și se hrănește cu vertebrate (mai ales cu pești, dar și cu broaște, tritoni) și nevertebrate (insecte mari). Cuibărește rar în România și pleacă în sezonul rece. Are o lungimea de 95-100 cm
Barza neagră () [Corola-website/Science/329341_a_330670]
-
și picioarele lungi; nu are glas, clămpănește prin deschiderea și închiderea ritmică a ciocului; cuibărește în arbori, mai rar pe stânci abrupte și se hrănește cu vertebrate (mai ales cu pești, dar și cu broaște, tritoni) și nevertebrate (insecte mari). Cuibărește rar în România și pleacă în sezonul rece. Are o lungimea de 95-100 cm (între curcă și curcan), anvergura aripilor 144-155 cm; cântărește 3 kg. Aripile, gâtul și coada sunt negre cu reflexe metalice arămii și verzui; abdomenul este alb
Barza neagră () [Corola-website/Science/329341_a_330670]
-
este alb. Tinerii sunt lipsiți de luciul metalic. Ciocul este roșu închis; la tineri verde-cenușiu. Picioarele sunt roșii închis; la tineri verde-cenușiu. Trăiește în pădurile de foioase și rășinoase lângă marginea apelor și în regiunile mlăștinoase, cu păduri în apropiere. Cuibărește în Europa Centrală și de Est, peninsula Iberică și zonele temperate din Asia. Iernează în regiunile tropicale din Africa și Asia. Există o populație rezidentă separată în Africa de Sud. Hrana este aceeași ca la barza albă: broaște, tritoni, insecte mari, dar
Barza neagră () [Corola-website/Science/329341_a_330670]
-
sunt de culoarea cărnii. Figurează ca o specie neamenințată pe lista IUCN. Populațiile sunt în declin la nivel local din cauza vânătorii și a defrișărilor, mai ales în Europa. Este intens vânată, în special în timpul migrației prin sudul Europei și Asia. Cuibărește rar la noi și pleacă în sezonul rece. Este mult mai rară decât barza albă și este răspândită în pădurile de amestec din Carpați (rășinoase și foioase), uneori și în ținuturile mai joase, împădurite, cu întinderi de ape în vecinătate
Barza neagră () [Corola-website/Science/329341_a_330670]
-
rășinoase și foioase), uneori și în ținuturile mai joase, împădurite, cu întinderi de ape în vecinătate (în apropierea Deltei Dunării etc.). Este un oaspete de vară; sosește mai târziu și pleacă mai târziu decât barza albă. Pe lângă populațiile mici ce cuibăresc în România, se întâlnește în special toamna, ca specie de pasaj, când migrează în Africa, la sud de Sahara.
Barza neagră () [Corola-website/Science/329341_a_330670]
-
lateralele gâtului, spinarea cenușie cu brun, pieptul roz-violaceu, abdomenul alburiu, coada neagră pe mijloc, terminată cu un chenar lat, alb. Este asemănătoare cu porumbelul, dar mai mică. Se hrănește cu grăunțe, cereale, diverse buruieni, înghit și pietricele pentru ușurarea digestiei. Cuibărește în păduri, plantații, arbuști. Toamna migrează în Africa centrală. Este mult apreciată de vânători. Cuibărește în România și Republica Moldova, dar pleacă în sezonul rece. E simbolul fidelității în amor. Ambele sexe sunt identice. Turturica are o lungime de 26-31 cm
Turturică () [Corola-website/Science/329494_a_330823]
-
cu un chenar lat, alb. Este asemănătoare cu porumbelul, dar mai mică. Se hrănește cu grăunțe, cereale, diverse buruieni, înghit și pietricele pentru ușurarea digestiei. Cuibărește în păduri, plantații, arbuști. Toamna migrează în Africa centrală. Este mult apreciată de vânători. Cuibărește în România și Republica Moldova, dar pleacă în sezonul rece. E simbolul fidelității în amor. Ambele sexe sunt identice. Turturica are o lungime de 26-31 cm și o greutate de 150 g, este mai mică decât guguștiucul; masculul este puțin mai
Turturică () [Corola-website/Science/329494_a_330823]
-
vecinătate, în Deltă și pe litoral. În România este prezentă subspecia "Streptopelia turtur turtur". Ne vizitează în sezonul cald; toamna migrează în cartierele de iernat din Africa Centrală. În perioada de primăvară și toamnă apar și populații de pasaj ce cuibăresc mai spre nord. Nu este o specie amenințată și figurează pe lista IUCN ca specie cu risc scăzut, dar declinul populației în unele țări a fost în 1970-1990 de 50%. Cauzele scăderii numărului de populații sunt: Turturica este vânată, în
Turturică () [Corola-website/Science/329494_a_330823]