176,312 matches
-
iunie 2004. întâi, subiectul... Pe la începutul verii lui 1989, ducându-mă la Casa Scânteii și greșind etajul, am întâlnit pe un culoar întunecos două umbre care complotau parcă. Punând o întrebare, una din ele răspunse " era I. Iliescu, nu ne cunoșteam personal. întorcându-mă la redacția R.l. (nu pe stradă, cum afirmă N.M.) i-am spus acestuia și lui Zigu Ornea, cu un fel de premoniție, că Iliescu va fi președintele țării. Atât. Am mai scris de câteva ori. Revin, pentru
Zguduitura ori șocul – note 1944 – by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12757_a_14082]
-
să extindă popularitatea remarcabilă de care se bucură asupra team-ului scos la bătaie. Alianța "Dreptate și Adevăr" va trebui să țină seama de aceste realități, dacă vrea cu adevărat să preia puterea. Or, la acest capitol vulnerabilitățile costă. Se cunosc legăturile de rudenie între dl. Tăriceanu și Ionescu-Quintus, liderul liberal dovedit ca turnător la Securitate. Nu cred că "D.A." se află în situația de a risca să împingă prea în față un personaj ce poate fi anihilat prin simpla invocare
Politicieni, feriți-vă de balcoane! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12748_a_14073]
-
individualist. "Primul român care va lua premiul Nobel, a profețit sumbru-sarcastic Gh. Schwartz, va fi linșat de confrați". Marius Tupan a vorbit despre "confuzia de valori" și despre faptul că există adversari ai noilor formule artistice care nici nu le cunosc. Nu putem rămâne, a spus Tupan, la veșnicele lamentații mioritice". Ne aflăm, ca de atâtea ori în istorie, a spus Gabriel Chifu, la o răspântie, literatura se află la o răspântie, într-o societate care, după 1989, a devenit deschisă
Unde se află literatura română by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12742_a_14067]
-
în contradicție fățișă cu dorințele principelui. Ca urmare, scriitorul se teme în chip firesc ca principele să nu-i retragă dreptul la aceste bunuri esențiale. Frica lui este și ea întovărășită de fascinație. A observa de aproape funcționarea puterii, a cunoaște personal pe cei ce o exercită, a înțelege mecanismele administrative și psihologice care hotărăsc destinele celor mulți, toate acestea îl atrag ca un magnet. Multe secole de-a rândul, el și-a ales ca personaje ale operelor sale de ficțiune
Steaua Dubla by Annie Bentoiu () [Corola-journal/Journalistic/12741_a_14066]
-
la a fi recunoscut în timpul vieții sale (extraordinarul scriitor care este Saint-Simon nu va începe să fie publicat decât 75 de ani după moarte) sau să-și impună o asceză penibilă (sărăcie, tăcere, obscuritate). Acesteia, mulți scriitori din Europa de Est îi cunosc efectele; voi pomeni însă aici un exemplu luat din cu totul altă vreme, cel al poetului chinez Han-Shan, care a trăit în secolul al III-lea după Hr. "Purta", spune primul său biograf, "haine rupte, un acoperământ de cap din
Steaua Dubla by Annie Bentoiu () [Corola-journal/Journalistic/12741_a_14066]
-
pe care noi, laicii și spiritele libere, nu le vedem pe cer". Și încă mai rău, acești "dogmatici letargici", cu toate că "au suflet", "pot deveni asasini oricît ar fi de delicați și candizi". Cîțiva "revoluționari de profesie" pe care i-a cunoscut autorul constituie "ilustrațiile în text" ale caracterizării generale. Iosif Broz Tito, primit la noi, în 1956, ca "noul Papă la Roma III", "este numai un comitagiu balcanic, o unealtă oarbă, cînd în mîna Londrei, cînd în mîna Moscovei", cu o
Glose la Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12756_a_14081]
-
m-au obligat să-mi revizuiesc unele opinii și atitudini aferente domeniului tematic pe care tocmai l-am enunțat. Trebuie să se știe că îi sunt credincios unei singure cauze: aceea care îl privește pe adevăratul Lovinescu, așa cum l-am cunoscut și studiat, și căruia îi port o recunoștință ce nu a încetat niciodată să-și afirme prezența în sufletul și cugetul meu. Desigur, a spune "adevăratul" Lovinescu e un fel de a te exprima. Nimeni nu are căderea de a
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
importanță, mai cu seamă că nimeni, în absolut nici o împrejurare, nu pare să fi luat notă de prezența mea la cenaclu. Nici unul dintre oamenii de condei pe care i-am întâlnit acolo și dintre care pe o seamă i-am cunoscut destul de bine, nu m-au pomenit vreodată în amintirile lor publicate. Ceea ce mi s-a părut firesc, dat fiind că nu eram efectiv un participant, ci doar un oaspete deplin conștient de condiția sa extraliterară. Despre faimoasele Agende literare cu privire la
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
impresiile invocând cele trăite în plan emoțional și faptic. Relația mea cu E. Lovinescu, înțeleasă nu pur și simplu ca o relație de la om la om, ci ca una inițială de pătrundere în conștiință a numelui imprimat pe o carte, cunoaște o istorie destul de insolită. Ea merită a fi evocată pentru că și-a pus pecetea pe întreaga evoluție a întâmplărilor ce aveau să urmeze, legate - în ce mă privește " de această mare personalitate critică a epocii culturale interbelice românești. Ca un
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
Mai târziu, mult mai târziu " atunci când au apărut în cvasiîntregime Agendele literare ale lui E. Lovinescu " realitatea avea să-mi confirme ceea ce închipuirea mea de copil intuise ca aparținând unui domeniu secret. La Liceul "Mihai Viteazul" am avut ocazia să cunosc o figură din strânsa apropiere a lui E. Lovinescu: tânărul său concitadin Mihail Șerban, având funcția de pedagog. Activitatea sa se desfășura mai ales în cadrul internatului, în orele de după-amiază, când îmi pregăteam lecțiile pentru a doua zi și, în
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
treime din viața dusă la București între 1936 și începutul anilor "40 ai veacului scurs am petrecut-o în librăria "Hasefer", fapt reflectat în discuțiile purtate cu Lovinescu, care la rândul său era un vechi client al ei, fără să cunoască prea multe despre cel ce o patrona. De multe ori mă aflam și în librăriile Socec și Alcalay de pe Calea Victoriei, ultima situată la colțul cu Bulevardul Elisabeta, peste drum de magazinul de bijuterii și ceasornice al bunicului meu. Aici l-
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
zi de Bobotează, fapt care pentru Lovinescu nu conta. Despre biblioteca lui Lovinescu și soarta ei nefericită s-a pomenit adesea, în frunte cu cele scrise de Ileana Vrancea și publicate în România literară. Nimeni însă dintre cei care au cunoscut această bibliotecă așa cum arăta ea în apartamentul imobilului din Bulevardul Elisabeta nr. 95 nu s-a oprit la aspectul ei obiectual, concret. Or, legăturile de carte ale bibliotecii aveau, într-o însemnată proporție, o înfățișare cu totul ieșită din comun
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
Ceea ce ca fățuitor de mobilă, chiar și numai modestă, încăpea pe mâna lui căpăta o strălucire deosebită. Era ceea ce se cheamă un tâmplar de lux. Nu am făcut parte dintre persoanele oarecum mai apropiate de Lovinescu și nu l-am cunoscut decât superficial, dacă se poate spune cu adevărat că l-am cunoscut. Cu toate acestea, el a fost factorul principal care a trezit în mine imboldul de a asista la ședințele cenaclului și de a-i pătrunde ambianța. Ca și
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
lui căpăta o strălucire deosebită. Era ceea ce se cheamă un tâmplar de lux. Nu am făcut parte dintre persoanele oarecum mai apropiate de Lovinescu și nu l-am cunoscut decât superficial, dacă se poate spune cu adevărat că l-am cunoscut. Cu toate acestea, el a fost factorul principal care a trezit în mine imboldul de a asista la ședințele cenaclului și de a-i pătrunde ambianța. Ca și în cazul relației mele cu Tudor Arghezi, vroiam de fapt să mă
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
acestea, cum se va vedea, ceea ce am de spus depășește cu mult realitatea nivelului de percepție a personalității lui Lovinescu de care dă dovadă, de pildă, un personaj ca Virgiliu Monda. Aceasta în pofida faptului, subliniat cu insistență, că l-a cunoscut " impunându-se atenției sale într-un mod care prevestea o viitoare afirmare binevenită ca scriitor - încă de pe vremea când, începând din toamna lui 1913 i-a fost elev la Liceul "Matei Basarab" și a participat ulterior la mai toate manifestările
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
grija lui de totdeauna pentru păstrarea manuscrisului." Deși în contrazicere cu realitatea, afirmațiile lui Virgiliu Monda nu sunt lipsite de importanță, și voi arăta de ce. Dar ele trebuie preluate critic și situate într-un context temporal, pentru că Agendele lui Lovinescu cunosc o istorie și evoluează în salturi ondulatorii, ale căror alternanțe nu-și află prin conținutul lor o explicație. în lipsa unor documente care să înlesnească interpretarea, se pot face cel mult speculații sau simple presupuneri ipotetice. Trebuie luate în considerare două
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
a fost? Sau meciul cu Norvegia, în care ai noștri n-au fost în stare să marcheze măcar un gol, dar au primit unul în ultimele minute? Plus că la cum ne plîngem noi de ghinion, cineva care nu ne cunoaște și-ar putea închipui că naționala noastră e nelipsită de la Campionatul European și de la Mondiale. Or, noi lustruim ecranul televizorului de mai bine de zece ani încoace și ne tot jelim ghinionul. În tot acest timp se puteau face trei
Noi și restul Europei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12767_a_14092]
-
aere de clienți mofturoși, deși săraci lipiți.. O dată, ne-a dus lângă Biserica Krețulescu unde avea expoziție Trixy, Chehais, pictor modernist și balerin la operă, o figură cam excentrică a vremii. Nu am vorbit cu el niciodată, nu ne-am cunoscut. Mai târziu, Securitatea, dintr-un interes internațional, avea să-l lase să plece la Londra. Se spunea că ar fi fost în I.S... Mult mai târziu, după ce mă dusesem în două-trei rânduri în Anglia, devenind suspect, un ofițer special
Fiul Dobrogei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12777_a_14102]
-
direct la televiziune, kilogramele de droguri ne sunt prezentate cu posesorii, consumatorii și cu cătușele lor cu tot... Jurnalele tv ne dau detalii în valuri de declarații docte și certe despre cele mai incerte chestiuni... Totul se știe, totul se cunoaște până în cele mai mici amănunte, fiindcă, dacă suntem în miezul democrației, nimic nu trebuie să mai fie tabu. Într-o asemenea conjunctură, și dacă nu ești suficient de atent, poți avea sentimentul că lucrurile au intrat într-un asemenea normal
Urmărirea generală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12783_a_14108]
-
a valma tineri și vârstnici indiferent de sex, religie, nivel de cultură și de studii. La urma urmei, îi obligase cineva la ceva anume ? Nu. Veniseră de bună voie să se integreze în absolut sastisiți de relative și efemerități și cunoscând că păcatul originar nu putea fi anulat decât luând-o din nou de la zero, adică de la frunza de vie. Or, cum viticultura noastră era cam la pământ, s-a convenit prin rit și rugăciune ca, măcar până la închiderea capitolului "agricultură
Urmărirea generală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12783_a_14108]
-
n-au fost atât de multe și evidente. Incompetenți cât încape, submediocrități patente, oamenii Securității știau însă la perfecție câteva lucruri: să încetinească, să blocheze, să distrugă. Din nefericire pentru ei, aisbergului încep să se topească și în sfârșit îi cunoaștem măcar pe câțiva dintre cei cărora le datorăm tragedia de azi a României. Probabil că Melinescu, Magheru sau Grecu nu-și dau seama nici acum de rolul nefast pe care l-au jucat în istoria României, trădându-și cu cinism
Acum, aisbergul. Urmează „Titanicul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12786_a_14111]
-
în momentele grave. Și spune : Nu, domnule, sînt româncă." Și ăla se îmblînzește "Ah, săracii români, noi i-am atras în nenorocirea asta. Dar doamnă, dar eu nu mai am nici o autoritate cu soldații." " Da, domnule ofițer, dar dumneata le cunoști limba, spune-le că sînt străină, că"" Și într-adevăr, omul, cu riscul de a fi împușcat, s-a întors din drum și a negociat cu pichetul de santinele. Au fluierat pentru cei de dincolo de pod, și a putut să
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
-mea, era franceza. Fiindcă ea e franțuzoaică, cu toate că învățase foarte bine românește, dar nu am schimbat. Să vă spun ceva, astea sînt chestiuni inconștiente, nu schimbi limba unei perechi, unui menaj. Dacă noi am vorbit franțuzește de cînd ne-am cunoscut și ne-am iubit și ne-am căsătorit, nu era dintr-odată să spun, acuma sînt în exil, să știi că nu mai vorbesc decît românește. Nevorbind românește în casă, sau prea puțin, aia mică a uitat. Mai cu seamă
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
lipsește ceva dacă nu vorbește limba română. - Nepoata dvs. vorbește și ea românește? - Aia mică, nepoata, dintr-un miracol, s-a măritat și ea cu un român, acum trei ani. Așa că de atunci a început să învețe românește. L-a cunoscut aicea, că a venit să stea cu mine de Anul Nou și întîmplător i-a căzut cu tronc și s-a măritat cu tînărul Andrei Popovici. Așa că a fost o fericire. Deci nepoată-mea nu era decît pe sfert româncă
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
ungurii vin pe drumuri impecabile, trecând prin localități îngrijite, curate și civilizate. Abia ultimii kilometri, cei de după Borș, Vărșand sau Nădlac, aduc nenorocirea: gropi neastupate cu anii, prăfăraie ca după explozia katiușelor, case părăginite, oameni ce nu par să fi cunoscut cam de multișor rușinea săpunului și-a dezodorizantului. Adică un imobilism de stepă ce face puțin agreabilă orice adăstare în acel spațiu. Sunt realități care la București nu par să preocupe pe nimeni. Lupta oarbă pentru putere, obsesia de a
Convalescența cu damf de paralizie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12769_a_14094]