1,915 matches
-
rivală sub conducerea lui Qutuz a devenit puternică, mulți Bahris au fugit la Cairo. Între timp, mongolii sub comanda lui Hulagu au invadat Orientul Mijlociu în vigoare. Au jefuit Bagdadul în 1258 și au continuata avansul spre vest, capturând Aleppul și Damascul. Qutuz și Bahris au fost de acord să lase deoparte divergențele lor pentru a face față amenințărilor comune. Au întâlnit și înfrânt un contingent de mongoli în bătălia de la Ain Jalut. Sultanul Baybars I , un strateg și un lider militar
Sultanatul Mameluc (Cairo) () [Corola-website/Science/329524_a_330853]
-
vizir, personaj central în ultimele încercările ale Imperiului Otoman de extindere în Europa Centrală și de Est. Născut din părinți turci în Merzifon, a fost adoptat de puternica familie Köprülü la o vârstă fragedă și a servit ca mesager la Damasc pentru cumnatul său, marele vizir Ahmed Köprülü. După ce s-a distins, Mustafa a devenit un vizir în dreptul său propriu, iar prin 1663 sau 1666, Kapudan Pașa (Marele Amiral al Marinei Otomane). A servit ca un comandant de trupe de infanterie
Kara Mustafa Pașa () [Corola-website/Science/329615_a_330944]
-
emirului Djaharks Al Khalili. Pe plan extern Barkuk a obținut printr-o campanie militară în 1387 includerea principatului Sivas în zona de suzeranitate egipteană. După ce în anii 1386-1387 Barkuk a trebuit sa reprime în fașa o mișcare de revoltă din Damasc inspirată de câțiva juriști din jurul lui Ahmed az-Zahir, si numită de aceea „revoltă zahirită”, în anul 1389 el a fost înlăturat de pe tron de o altă rebeliune pornită, de această dată,din nordul Siriei, condusă de guvernatorii din Malatya și
Barkuk () [Corola-website/Science/329660_a_330989]
-
Egiptul și agricultură lui a suferit de pe urma mai multor epidemii. Curtea sultanului era aprovizionata în permanență cu articole de lux. Pentru a facilita aducerea de înghețată din Siria, Barkuk a înființat stațiuni intermediare de transport pe tot parcursul drumului din Damasc până în Egipt. Barkuk a cultivat, între altele, echitația, posedând herghelii de armăsari de cea mai bună spița. Simbolul sau heraldic era șoimul. Barkuk a fost înmormântat în cimitirul de nord al orașului Cairo, aflat în deșert,la poalele dealului Muqattam
Barkuk () [Corola-website/Science/329660_a_330989]
-
Zengi și-a consolidat puterea asupra Alepului și Mosulului, cruciații nemaifiind niciodată capabili să aibă șansa de a-și impune autoritatea asupra Alepului. După reglementarea disputei cu Alepul, Bohemund s-a alăturat lui Balduin al II-lea în cadrul atacului asupra Damascului, însă cruciații, deși victorioși în bătălia de la Marj al-Saffar din 1126, nu au izbutit să ocupe orașul sirian. Bohemund s-a întors atunci către nord, în vederea recuperării Anazarbusului și a altor teritorii pierduta în favoarea Regatului armean din Cilicia. Principele Leon
Bohemund al II-lea de Antiohia () [Corola-website/Science/328256_a_329585]
-
simultan. Succesorul său, Omar( 634 - 644) a devenit fondatorul imperiului islamic. În 637, a consolidat organizarea internă a imperiului prin garnizoane militare, redistribuirea pământurilor, pensii și perceperea unor impozite de la "necredincioși". Între 635-637, generalii săi au cucerit Siria și Palestina, Damascul și Ierusalimul, și teritoriile Imperiului Sasanid, slăbit de pe urmă confruntărilor cu Imperiul Bizantin. Între 639-641 a anexat Egiptul, între 640-644 a cucerit Irakul. A fost asasinat de un sclav persan.În Războiul Romano-Persan, împăratul Heraclius I a respins atacurile persane
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
Cămilei.Aișa este îndepărtată. Pierzând arbitrajul dintre ei, kharidjitii, un grup important al armatei sale, partizani ai purității doctrinare a islamului, îl asasinează pe Ali în 661 în timpul rugăciunii din Kufa. Muawyia este ales calif, ce își stabilește capitală la Damasc, fondând dinastia Omeiazilor, rămasă la putere până în 750, a cărei succesiune era doar în interiorul aceluiași clan, iar centrul puterii era Siria, iar reședința era Damascul. Succesiunea nu este din tată în fiu, ci are loc în interiorul clanului între frați și
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
în 661 în timpul rugăciunii din Kufa. Muawyia este ales calif, ce își stabilește capitală la Damasc, fondând dinastia Omeiazilor, rămasă la putere până în 750, a cărei succesiune era doar în interiorul aceluiași clan, iar centrul puterii era Siria, iar reședința era Damascul. Succesiunea nu este din tată în fiu, ci are loc în interiorul clanului între frați și veri. Au fost impuse soluții ideologice, omeiazii deținând titlul de "Khalifat Allah"-locțiitorii lui Allah, ai căror teologi erau reticenți. Au organizat administrația, Moawiya atrăgând
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
de teologie islamică sunnită . După organizarea administrativă a Sultanatului Ayyubid , Saladin începe un Jihad împotriva statelor cruciate din Siria și Palestina , și a dinastiilor musulmane rebele ce îi stăteau în cale . În anul 1172 cucerește Tripoli , în anul 1174 cucerește Damasc ocupând Siria , în anul 1183 cucerește tot din Siria orașul Alep , în anii 1185-1186 cucerește Mosul , ocupând Irak , toate aceste teritorii fiind loate de la cruciați și de la dinastiile locale . Deasemenea între anii 1176-1183 , Saladin construiește Cetatea Cairo , înconjurând capiatala egipteană
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
Peloponez. El a jefuit Atena și a trecut imediat spre insulele din Marea Egee. Apoi, a devastat coasta de-a lungul Eubeei și al Golfului Corint, pătrunzând până la Teba, unde a prădat fabricile de mătase și a răpit pe țesătorii de damasc, brocart și mătase, luându-i cu sine la Palermo, unde vor forma baza pentru industria mătăsii din Sicilia. George de Antiohia și-a încununat expediția cu jefuirea Corintului, de unde au fost furat moaștele Sfântului Teodor, după care a revenit în
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
VI-lea s-a supus mongolilor conduși de Hulagu, transformând Antiohia într-un stat tributar față de Imperiul Mongol. Bohemund și Hetoum au luptat alături de mongoli în campania acestora de cucerire a Siriei musulmane, cucerind împreună cu aceștia Alepul, iar apoi și Damascul. Când mongolii au fost înfrânți în bătălia de la Ain Jalut din 1260 de către mameluci, Baibars, sultanul mameluc din Egipt, a început să amenințe Antiohia, pe motivul sprijinirii mongolilor. Baibars a cucerit până la urmă Antiohia în 1268, astfel încât întreaga Sirie de
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
deoarece „cel care le dăruiește și-a pierdut omenia în ochii destinatarilor” , iar, în mâna lui, florile par a fi de plastic. În urma întâlnirilor pe care le are cu diferite persoane, călătoria doctorului se transformă „într-un posibil drum al Damascului”. Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, considera că filmul "Singurătatea florilor" se înscrie printre filmele care prezintă „un univers fictiv, o Românie paralelă”.
Singurătatea florilor () [Corola-website/Science/327717_a_329046]
-
adune pe Muntele Templului, în ajunul ceremoniilor religioase musulmane de vineri. Vineri 23 august 1929, după terminarea predicii muftiului Hadj Amin al Husseini, mulțimea de săteni musulmani, îngroșată de localnici de la marginea societății, înarmați cu cuțite, a ieșit prin Poarta Damascului și, împărțită în bande, a asaltat cartierele evreiești din apropierea porții, de ambele părți ale Străzii Haneviyim: Cartierul Gurdjilor (al evreilor georgieni) Eshel Avraham și Kiriyá Neemaná (cunoscut și ca Nissan bek). În aceste cartiere au fost uciși 19 evrei, iar
Tulburările din Palestina din 1929 () [Corola-website/Science/327299_a_328628]
-
a trăit o viață scandaloasă, plină de aventuri romantice. A avut patru soți și mulți iubiți, inclusiv regele Ludwig I al Bavariei, fiul său, regele Otto al Greciei, omul de stat Felix Schwarzenberg și un general albanez. A murit la Damasc, Siria, ca soție a arabului Sheikh Medjuel el Mezrab, care era cu 20 de ani mai tânăr decât ea. Jane Elizabeth Digby s-a născut la Casa Forston, în apropiere de Minterne Magna, Dorset la 3 aprilie 1807, ca fiică
Jane Digby () [Corola-website/Science/327351_a_328680]
-
care le vorbea fluent. Jumatate din fiecare an l-a petrecut în stilul nomad, trăind în corturi din păr de capră în deșert, în timp ce în restul timpului a locuit într-o vilă palat pe care ea a construit-o la Damasc. În ultimii ei ani s-a împrietenit cu Richard Francis Burton și cu soția acestuia, Isabel Burton, în timpul când Burton era consul britanic la Damasc, precum și cu Abd al-Kader al-Jazairi, un proeminent lider al revoluției algeriene, care trăia în exil
Jane Digby () [Corola-website/Science/327351_a_328680]
-
restul timpului a locuit într-o vilă palat pe care ea a construit-o la Damasc. În ultimii ei ani s-a împrietenit cu Richard Francis Burton și cu soția acestuia, Isabel Burton, în timpul când Burton era consul britanic la Damasc, precum și cu Abd al-Kader al-Jazairi, un proeminent lider al revoluției algeriene, care trăia în exil la Damasc. A murit de febră și dizenterie la Damasc la 11 august 1881 și a fost înmormântată la cimitirul protestant de acolo, unde mormântul
Jane Digby () [Corola-website/Science/327351_a_328680]
-
ultimii ei ani s-a împrietenit cu Richard Francis Burton și cu soția acestuia, Isabel Burton, în timpul când Burton era consul britanic la Damasc, precum și cu Abd al-Kader al-Jazairi, un proeminent lider al revoluției algeriene, care trăia în exil la Damasc. A murit de febră și dizenterie la Damasc la 11 august 1881 și a fost înmormântată la cimitirul protestant de acolo, unde mormântul ei poate fi văzut și astăzi.
Jane Digby () [Corola-website/Science/327351_a_328680]
-
Francis Burton și cu soția acestuia, Isabel Burton, în timpul când Burton era consul britanic la Damasc, precum și cu Abd al-Kader al-Jazairi, un proeminent lider al revoluției algeriene, care trăia în exil la Damasc. A murit de febră și dizenterie la Damasc la 11 august 1881 și a fost înmormântată la cimitirul protestant de acolo, unde mormântul ei poate fi văzut și astăzi.
Jane Digby () [Corola-website/Science/327351_a_328680]
-
de 7 noiembrie înmatriculează avionul cu indicativul YR-INA. Avionul este încercat în zbor de Ivanovici și de Max Manolescu, amândoi rămânând cu impresia că, deși motorul avea 130 CP, Traseul planificat al raidului era București - Istanbul - Eskișehir - Konya - Adana - Alep - Damasc - Gaza - Cairo - Luxor - Assuan - Wadi Halfa - Atbara - Khartum - Malakal - Juba - Entebbe - Nairobi - Dodoma - Mbeya - Mpika - Broken Hill - Salisbury - Bulawayo - Pietersburg - Johannesburg - Kimberley - Victoria West - Cape Town și retur. Raidul începe la 3 ianuarie 1935, ora 10, cu plecarea de la Băneasa, dar
Irina Burnaia () [Corola-website/Science/330888_a_332217]
-
și roțile prea mici ale avionului se înfundă. Pentru a decola aranjează să fie pavată cu scânduri o distanță de 200 m din pistă și iau puțină benzină, doar cât să ajungă la Homs pentru a realimenta. Pe drumul spre Damasc sunt învăluiți de ceață, iar aparatele de navigație pentru zbor fără vizibilitate se defectează. Reușesc să ajungă la Damasc, unde constată o scurgere de ulei datorită unei fisuri în carter, fisură provocată de un montaj defectuos al motorului. Carterul, de
Irina Burnaia () [Corola-website/Science/330888_a_332217]
-
de 200 m din pistă și iau puțină benzină, doar cât să ajungă la Homs pentru a realimenta. Pe drumul spre Damasc sunt învăluiți de ceață, iar aparatele de navigație pentru zbor fără vizibilitate se defectează. Reușesc să ajungă la Damasc, unde constată o scurgere de ulei datorită unei fisuri în carter, fisură provocată de un montaj defectuos al motorului. Carterul, de aluminiu nu poate fi sudat decât la Beirut, însă sudura nu ține. Sunt obligați să aștepte un carter nou
Irina Burnaia () [Corola-website/Science/330888_a_332217]
-
în carter, fisură provocată de un montaj defectuos al motorului. Carterul, de aluminiu nu poate fi sudat decât la Beirut, însă sudura nu ține. Sunt obligați să aștepte un carter nou, de la Cairo, care le este trimis la Haifa. La Damasc fac o revizie completă a motorului și constată că și radiatorul de ulei este fisurat și trebuie reparat. Ivanovici se îmbolnăvește și zace câteva zile, având febră. Reiau raidul la 9 februarie. După Tel Aviv constată din nou scăderea presiunii
Irina Burnaia () [Corola-website/Science/330888_a_332217]
-
III) Omri și-a mutat capitala de la Tirtza în cetatea cea nouă, care domina o importantă răscruce de drumuri. Asirienii numeau Samaria Casa lui Omri - Beit Omri sau Beit Humri. În urma înfrângerii lui Omri în conflictul cu regatul Aram al Damascului, arameii au obținut permisiunea de a deschide în oraș un târg (hutzot = străzi) pentru proprii lor negustori. Fiul lui Omri, Ahab (Ahav) (873-852 î.Hr.) a întărit cetatea și a zidit în incinta ei clădiri somptuoase. Una din ele era Casa
Samaria (oraș) () [Corola-website/Science/330347_a_331676]
-
temple ale zeilor canaaneni-fenicieni Baal și Ashera, ceea ce a trezit mânia prorocilor evrei în frunte cu Ilie. Și în vremea lui Ahab regatul israelit s-a aflat într-un aprig conflict cu arameii și aliații lor, care sub conducerea regelui Damascului, Ben Haddad al II-lea au asediat Samaria. Ahab a izbutit să spargă asediul, biruiască și să-i biruiască pe adversari la Afek.În timpul domniei sale. În timpul domniei regelui Yoram ben Ahab, Samaria a fost din nou asediată de aramei, iar
Samaria (oraș) () [Corola-website/Science/330347_a_331676]
-
făcut parte din provincia Djund Filistin. În vremea Regatului Ierusalimului înființat de cruciați Sebastia era sediul unui episcop catolic. Prin 1184 a fost recucerită de musulmanii sub conducerea lui Saladin (Salah ad Din). Cucerirea definitivă de către mameluci sub conducerea guvernatorului Damascului, Ladjin, a avut loc prin anul 1287. Ea este menționată în scrierile geografului sirian Yaqut al Rumi (1179-1229) care scrie ca „aici se află mormintele lui Zakariya și Yahya, fiul lui Zakariya, precum și ale multor alți proroci și sfinți.” Yahya
Sebastia () [Corola-website/Science/330387_a_331716]