6,404 matches
-
dificultăți în înțelegerea anumitor idei din cuvântarea mea. Da, răspunde ea, îmi cer din nou scuze că vă deranjez. Plăcerea e de partea mea. Se ridică și îi mai toarnă niște apă fierbinte în ceașcă. Așa cum spunea Confucius, fiecare e dator să găsească bucurie în a-i învăța pe alții. Ușa mea îți e deschisă. Vino oricând ai întrebări. Există un formalism când fac pe profesorul și elevul. Apoi el o întreabă despre povestea ei. Cine e și de unde e. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în funcția de comandant suprem al întregii armate? În felul ăsta te eliberezi pe tine, ca să-mi poți lua locul. Păi, Tigrul are doar douăzeci și șase de ani... Dacă nu vei face tu asta, o să o fac eu. E dator poporului cu talentul lui. La 10:54, soții Lin își iau la revedere. Dați-mi voie să vă conduc până la ușă, se oferă Mao. Aș vrea să vă conduc personal. La miezul nopții, telefonul de la Grădina Nemișcării sună. Jiang Ching
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
personali ai lui Mao, Wang Hai-rong, care e nepoata lui Mao și viceministru al diplomației, și Tang Wen-sheng, cea mai de încredere interpretă al lui Mao. Am ascuns atâția ani această informație. Sunt aproape de capătul vieții și simt că sunt dator Partidului cu adevărul: Jiang Ching și Chun-qiao sunt trădători. Dosarul a fost distrus, dar adevărul rămâne. Cel două femei rămân cu gurile căscate. L-aș fi vizitat eu însumi pe tovarășul președinte, dacă ar fi vrut să mă asculte, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
știi tu sè mè dezarmezi, venisem pregètitè sè-ți dau toate rèspunsurile pe care le meritai dupè trei ani de tèceri între noi, am întârziat astèzi fiindcè încè mai ezitam dacè sè vin sau nu, am venit pentru cè îți eram datoare cu niste explicații, nu mi le-ai cerut niciodatè și sunt convinsè acum cè nici n-ai sè mi le ceri, eu admițând, Nu, n-am sè ți le cer! Ne sunt aduse porțiile de mâncare, fata aprinde lumânarea zveltè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
murit! — Ultima care a rezistat a fost Buni. — Penultima, pentru că ultimul este Victor. — Trebuia să vină la vreme, dacă vroia să-și arate recunoștința! — De ce? Oricând e bine să vină, doar suntem aici, noi, urmașii.. — După lege, nouă ne este dator. — E dator celor de aici! Tuturor! — E dator la familie! Capitolul 11 Generația așteptată Cămașă de douăzeci de dolari, totdeauna În civil, În uniformă nu l-ai văzut niciodată, nici nu poți să știi cum i-ar sta, cu moaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
care a rezistat a fost Buni. — Penultima, pentru că ultimul este Victor. — Trebuia să vină la vreme, dacă vroia să-și arate recunoștința! — De ce? Oricând e bine să vină, doar suntem aici, noi, urmașii.. — După lege, nouă ne este dator. — E dator celor de aici! Tuturor! — E dator la familie! Capitolul 11 Generația așteptată Cămașă de douăzeci de dolari, totdeauna În civil, În uniformă nu l-ai văzut niciodată, nici nu poți să știi cum i-ar sta, cu moaca asta frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Penultima, pentru că ultimul este Victor. — Trebuia să vină la vreme, dacă vroia să-și arate recunoștința! — De ce? Oricând e bine să vină, doar suntem aici, noi, urmașii.. — După lege, nouă ne este dator. — E dator celor de aici! Tuturor! — E dator la familie! Capitolul 11 Generația așteptată Cămașă de douăzeci de dolari, totdeauna În civil, În uniformă nu l-ai văzut niciodată, nici nu poți să știi cum i-ar sta, cu moaca asta frumoasă, ca de fată, dacă-i pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mic, sensul glumelor, multe fără perdea, Îmi scăpa, așa cum nu sesizam nici plictiseala, nici conflictele meschine, tot ce ține de obișnuitul vieții și care trebuie să fi existat și acolo. Dar acum, când m-am văzut la masă lângă ei, dator să Înfrunt proba atâtor feluri de mâncare, a trebuit să Îmi recunosc mie Însumi cât de mult Îmbătrânisem... — Pentru că, bineînțeles, nu la vârsta asta trebuia să ajungi acolo! Și cu dieta de la care nu ai În nici un caz voie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
a pulverizat În grabă un deodorant ieftin. Fața străină, miraculos Întinerită, pentru că fără ochelari că o vede Încețoșată În oglinda de proastă calitate. Bideul fără dop, gresia prea lunecoasă, pe care i-a fugit piciorul. Cu ce le sunt eu dator, de fapt? m-am Întrebat atunci. Cât am fost, zeci de ani, singur și sărac, când eram un paria, un nimeni, când am Îndurat nesiguranța, umilința și foamea- În fiecare seară când puneam capul pe pernă mă Întrebam ce avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
sunt în pușcărie... Alții m-au trădat - acceptă curmalele pe care i le oferea targuí-ul. Nu va fi ușor, adăugă. Dar dacă reușesc, poți să-mi ceri tot ce vrei... îți datorez totul. Gacel refuză, vorbind rar: — Nu-mi ești dator cu nimic, ba dimpotrivă, eu îți rămân dator pentru moartea prietenului tău... Orice aș face și oricâți ani ar trece, nu voi putea niciodată să-i redau viața pe care mi-o încredințase. îl privi îndelung, încercând să citească în fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
curmalele pe care i le oferea targuí-ul. Nu va fi ușor, adăugă. Dar dacă reușesc, poți să-mi ceri tot ce vrei... îți datorez totul. Gacel refuză, vorbind rar: — Nu-mi ești dator cu nimic, ba dimpotrivă, eu îți rămân dator pentru moartea prietenului tău... Orice aș face și oricâți ani ar trece, nu voi putea niciodată să-i redau viața pe care mi-o încredințase. îl privi îndelung, încercând să citească în fundul acelor ochi negri și adânci, singura parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și le băgase în casă, erau ca-n familie și-și permiteau. Pline de tupeu, obraznice, dar nu te gândi, Rafaele, că și tu le dădeai nas și le dădeai apă la moară, oferindu-le explicații, păi, chiar se simțea dator să se justifice, amintindu-le că a văzut-o o singură dată pe Mirela și să nu i-a făcut o impresie atât de rea cum încearcă ele... Păi, atunci, la vot, aha, auzi, dragă, nu mai știi când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
el tot în fabrica aia de mobilă, tâmplar ca și taică-său, și ca mâine îl vezi că se-nsoară și o să-i facă lui nea Petrică nepoți cu care să se mândrească la lume... Da-n rest, fiecare-i dator să-și crească copiii și să le-asigure, taică, așa cum și noi ne-am luptat cu greutățile ca să vă facem mari, maică, da’ acuma nu mai putem, c-am îmbătrânit. Ce ar mai fi vrut Mirela de la ei? La o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
din care a căpătat și Mirela. I-a dat și bani nășica pentru lumină, să nu facă Revelionul pe întuneric, și bani să le ia câte ceva la copii, să simtă și ei că-i sărbătoare, așa încât s-a simțit cumva datoare să-i spună că da, s-a gândit zilele astea și i se pare bun sfatul pe care i l-a dat în privința lui Petrișor. Altceva n-ar avea de făcut... Cum ar face să dea de avocata aia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
acum convins și învins și, în sfârșit, se urni de la masă. Păi, să vină în ajutorul tovarășului aflat la ananghie. Deja își făcea reproșuri ca n-a intervenit mai devreme. După cât se lipise de Mărgărit de o săptămână, se simțea dator și aproape vinovat, și uite-l cum se duce, clătinându-se ca bătut de vânt, făcându-și loc printre mesele înghesuite una-n alta și înciorchinate de lume. Se împiedică de un scaun, gata să cadă grămadă pe masa unora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ăla beregata cu sabia? Ie-n drept să te taie pân’ la urmă. Datoria-i datorie. Mărgărit dă din cap în ritmul intonației sobolului bătrân, subliniindu-i parcă frazele. — Așa-i, nea Ghețule, mai ales că și matale-mi ești dator. Și Adrian pe lângă matale. — Așa e! se repede Rafael să confirme, deși nu știe nimic de afacerile lui Mărgărit cu cei doi. Îi sunteți datori! Răzvănel îi amintește lui taică-său: — Ați dat în el, bă, îi sunteți datori pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lungi ezitări, în sfârșit, sobolul bătrân îi întinse bancnota lui Mărgărit. — Că te-am auzit de mă-ta, mânca-ne-ai pula. Îmi pare bine că ai grijă de ea. Da’ să știi că de banii ăștia încă-mi ești dator. — Trece-mă pă listă, nea Ghețule, nici o problemă. Știi doar că-s om de-nțeles. Se ridicaseră de la masă. Cei doi soboli și blondul trecură peste gărdulețul ce despărțea terasa de parc. Mărgărit păru să-i aștepte câteva clipe, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fiu-său se întoarse din drum să-l ajute. Îl goni. Nu vroia să fie ajutat, îl înjura pe Mărgărit și dădea să fugă după el bălăngănind din mâimi și din picioare ca o păpușă dezarticulată, Mărgărite, încă-mi ești dator mânca-ne-ai, la care Mărgărit prompt, păi, cum să nu, nea Ghețule, și la matale, și la Zizi sunt dator și că io te respect ca pă tatăl meu, și nea Ghețu se uita la el cu mâinile-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
dădea să fugă după el bălăngănind din mâimi și din picioare ca o păpușă dezarticulată, Mărgărite, încă-mi ești dator mânca-ne-ai, la care Mărgărit prompt, păi, cum să nu, nea Ghețule, și la matale, și la Zizi sunt dator și că io te respect ca pă tatăl meu, și nea Ghețu se uita la el cu mâinile-n șolduri gâfâind, cu botul lui de sobol ridicat, adulmecând zăpușeala nopții străbătute de luminile lunecânde ale mașinilor peste bulevard, sfidându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
a scris Vlăduț. — Le-a scris, face Mirela. Ai văzut, Rafaele, ce mult mă iubește frățiorul meu? Ea pare să-l ignore pe taică-său, neîndurându-se să-i arate în vreun fel că se bucură, așa încât Rafael se simte dator să-i mulțumească, taicule, foarte frumos din partea matale că vrei să ne ajuți... În momentul următor, își amintește că s-a cam văitat în seara aia în fața fratelui și a verilor. L-a luat valul văicărelilor încrâncenate, deh, cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mai departe. Și nu vreau să aud că nu ți s-a îndeplinit visul. N-a fost vorba, nici un moment, de vreun vis. De la bun început, visul a fost o anexă. Boala era principalul. Și eu am făcut ce eram dator să fac. Pentru că nu era nimeni altul care s-o facă. Tu, cu atât mai puțin. Pentru el am făcut-o, ca să nu se rușineze cândva cu piciorul lui, dar am făcut-o și pentru tine, pentru complexul tău de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
o cauză nobil\ și sunt bucuros că te pot ajuta. O să întorc eticheta de la ușa ta ca să se creadă că ești în cameră. Stai cât îți poftește inima și mâine dimineață poți să intri pe fereastra mea. — Mulțumesc, îți rămân dator. S-a aranjat? m-a întrebat Midori. — Destul de bine, am răspuns cu un oftat. — Grozav! Hai să dansăm! E încă devreme. Parcă spuneai că ești obosită, nu? Pentru asemenea lucruri mă simt excelent. — Vai de capul meu! am exclamat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
femeie, că mult n-o duce. — Ce mă fac Brândușo, Brândușo, a început să plângă mama băiatului. Îmi pare rău că-ți spun toate astea. Bine-ar fi să nu să întâmple, dar așa mi-arată ghiocul. — Ce mi-s datoare? Nimic, că nu-i bine ce-am văzut. După câteva luni Brândușa s-a-ntâlnit cu mama băiatului. Era în doliu. Niculăiță murise. Să fi fost o coincidență, o întâmplare sau chiar puterea de previziune a Brândușii? Destul și bine că cele
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ca tu să ai două Afrodite și eu niciuna. Teofana îl privește drăgăstos știind la ce se referă Cezar. — Nu crezi că este corect ca una să fie a ta și cealaltă să fie a mea? Ieri mi-ai rămas datoare cu un răspuns. Ți-aduci aminte? Foarte bine. — Ce zici? Teofana nu spune nimic, simulând că se gândește ca să-l fiarbă puțin pe Cezar. Dacă spun nu? — Te bat, cum ți-am promis. Dacă spun da? — Eu aștept. Te sărut
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
care se îndreaptă deodată și se proptește ostentativ pe coadă, încrucișând arogant lăbuțele din față, la piept, și-și ridică botul ascuțit și ochii-licurici, către Poet: Hai sictir, tu, rădăcină de boroștean! Asta, ca să nu-ți închipui că-ți rămân dator! Am fumat și răs-fumat și eu asemenea finețuri, și altele, încă și mai și, poți să mă crezi! Ouais! Tu m'as compris? Sunt Marele Maestru Jean de Léols! Conte palatin de Langres și baron de Meaux. Servitorul vostru! Templier
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]