1,989 matches
-
mers, a mers într-una / Făr-de greu de drum să-i pese... Când pe vârfuri trece luna / El văzu prin lunci alese / Un palat crescând departe, / Ce lucește parc-ar arde. / El intră pe scări de-oglindă / Și prin salele deșarte, / Pe covoarele din tindă... / Și-n lumina blândei lune / El văzu frumoasa fată. // (Apare imaginea Frumoasei fără corp Cezara.) Dulce, mândră, o minune, / Către el pășind ușoară... / Lângă ea, genunchiu-și pleacă... // IERONIM (în genunchi, către imagine fetei): Am lăsat prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
MAVRICHIE (deschide tartajele, își drege glasul, citește cu importanță): Stă scris așa: că acela care a primit această putere mai presus de fire cată a se feri cu strășnicie să facă vreodată o minune în folosul său, au din fire deșartă, au din lehamite, căci altfel i se va lua darul. Așijderea, pentru a fi de leac și bineprimită, minunea se va face numai acolo unde va fi adunată lume grămadă, nu pe pustii locuri, au în păduri, au la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
sosind pe Garcia. Înainta spre ei fără să le facă vreun semn și a spus în chip de salut: "Trebuie să așteptăm". ÎN JURUL LUI, MULȚIMEA, ÎN CARE PREDOMINAU FEMEILE, AȘTEPTA ÎNTR-O LINIȘTE TOTALĂ. APROAPE TOATE DUCEAU COȘURI ÎN SPERANȚA DEȘARTĂ CĂ VOR PUTEA SĂ LE STRECOARE RUDELOR BOLNAVE CU IDEEA ȘI MAI SMINTITĂ CĂ ACEȘTIA AR PUTEA MÂNCA ALIMENTELE LOR. INTRAREA ERA PĂZITĂ DE SENTINELE ÎNARMATE ȘI, DIN CÂND ÎN CÂND, UN STRIGĂT BIZAR STRĂBĂTEA CURTEA CARE DESPĂRȚEA CAZARMA DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
scos viu din groapă, Doamne, Dumnezeul meu. 7. Cînd îmi tînjea sufletul în mine, mi-am adus aminte de Domnul, și rugăciunea mea a ajuns pînă la Tine în Templul Tău cel sfînt. 8. Cei ce se lipesc de idoli deșerți îndepărtează îndurarea de la ei. 9. Eu însă, Îți voi aduce jertfe cu un strigăt de mulțumire, voi împlini juruințele pe care le-am făcut. Mîntuirea vine de la Domnul." 10. Domnul a vorbit peștelui, și peștele a vărsat pe Iona pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85103_a_85890]
-
a deficienților. Omagiu conducătorului iubit...“ Ațipire, moleșeală și pustiu și acreală leneșă, leneșă. Ar fi pus palmele pe un zid sacru, să-i simtă răceala, apoi să întrebe: „Suntem noi mai răi ca alții?“ și să aștepte ecoul, ecoul vorbelor deșarte. Da, și-ar fi lipit palmele împreunate pe zidul unui schit, să pună întrebări fără răspuns. O treziră vocile de alături. — Hienă, asta era. I-a făcut directorului sute de reclamații. Îi striga în ședințe că și-a trădat clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
RUGĂCIUNE Mama plânge și suspină și cu dorul potolit, Se roagă mereu să vină Copilașul ei iubit. Moartea surdă, nemiloasă, I‐a răpit ce‐ avea mai drag; și de‐ atunci așteaptă‐ntr‐una, Să apară poate‐ n prag. În zadar, deșartă casă Nu mai este cum a fost; Nu mai sunt perechi la masă, Viața n‐ are același rost. Nu‐i nimic mai scump pe lume Cum e dragostea de mamă. Mama plânge și iubește Cu dragostea ei de mamă. Mama
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
de mare în planurile tale ! ... La zodii chiar s‐arată cum am s‐ ajung de bine, și ce măriri m‐ așteaptă în norocoasa‐ mi cale! Din câți copii pe lume‐ s, nici unul nu‐i ca mine ... Ce dureros se stinse deșarta‐ ți așteptare! Pierdut, te văd, din cruda vieții vijelie, Nenorocită mamă, și plâng că nu‐ s în stare O slabă mângâiere să‐ ți dau, cât de târzie, Ce dureros se stinse deșarta‐ ți așteptare! C.D.Zeletin (n.1935) Numele adevărat
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
nu‐i ca mine ... Ce dureros se stinse deșarta‐ ți așteptare! Pierdut, te văd, din cruda vieții vijelie, Nenorocită mamă, și plâng că nu‐ s în stare O slabă mângâiere să‐ ți dau, cât de târzie, Ce dureros se stinse deșarta‐ ți așteptare! C.D.Zeletin (n.1935) Numele adevărat: Constantin Dimoftache, născut în comuna Burdusaci, județul Tecuci. Poet, prozator, esei st, memorialist, cronicar de artă, traducător, mare om de știință, în medicină, și în special în pediatrie. Doctor în medicină. Este
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
adânci de poezie ... 326 C.C.Zincu RESEMNARE Cum să oprim numărul anilor sau să‐i grăbim și să vedem că „după” e o altă lume?! Privită prin lupă ceva ne spune că prevenția tainelor ne duce din nou spre zile deșarte, zadarnic ecou cu firave șoapte într‐ o perpetuă noapte. Mai bine lăsăm fatalității imaculata tardivă tinerețe și ne oprim cu sufletul duios intuind ce nu ne‐a fost dat mai demult. Sau ce‐ ar mai putea fi acum de‐am
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
aș așeza în fața calculatorului, de ce a vrut sè-mi arate Muzeul?! Mè strèduiesc sè fiu atent la cuvintele ei, dar acestea, neascultètoare, i se evaporè de pe buze că într-un abur cețos ce mè învèluie cu fiorii dulci ai unei promisiuni deșarte, Grigorescu, culorile blânde de varè calmè, portretul unui vechil, nu-i rețin numele, controversă din jurul acestui tablou, eforturile pe care Muzeul le-a fècut că sè-l achiziționeze, Matei e departe, urmèrind-o vrèjit, felul în care alunecè în el însuși, conștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
chemèri ale lumii nu sunt decât amânèri, folosește același cuvânt că AnM, amânèri, cotituri la dreapta sau la stanga drumului, înaintèri sau reculuri dupè cum, amègindu-ne cu nèlucirea trecètoare a lumii, viața își urmeazè imprevizibilul curs și cè acele chemèri sunt deșarte în raport cu chemarea adevèratè pe care Iisus i-o adreseazè, fèrè cuvinte, vameșului Matei! Eu argumentând, îi atrag atenția, folosindu-mè de metafore de naturè tehnicè, cè în lumea noastrè, gèlègioasè și brutalè, plinè de paraziți audio, e tot mai greu sè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de icoane un palat. Noi? Privirea scrutătoare ce nimica nu visează, Ce tablourile minte, ce simțirea simulează, Privim reci la lumea asta - vă numim vizionari. {EminescuOpI 36} O convenție e totul; ce-i azi drept, mîne-i minciună; Ați luptat luptă deșartă, ați vânat țintă nebună, Ați visat zile de aur pe-astă lume de amar. " Moartea succede vieții, vieața succede la moarte", Alt sens n-are lumea asta, n-are alt scop, altă soarte; Oamenii din toate cele fac icoană și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pustiului să puiu; {EminescuOpI 106} Dar atuncea greeri, șoareci, Cu ușor-măruntul mers, Readuc melancolia-mi, Iară ea se face vers. Cîte-odată... prea arare... A târziu când arde lampa, Inima din loc îmi sare, Când aud că sună cleampa... Este Ea. Deșarta casă Dintr-odată-mi pare plină, În privazul negru-al vieți-mi E-o icoană de lumină. Și mi-i ciudă cum de vremea Să mai treacă se îndură, Când eu stau șoptind cu draga Mînă-n mână, gură-n gură. {EminescuOpI 107
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
în mintea tuturor, Când voiu să uiți norocul visat de amândoi. Trezindu-te, iubito, cu anii înapoi, Să fie neagră umbra în care-oiu fi pierit, Ca și când niciodată noi nu ne-am fi găsit, Ca și când anii mândri de dor ar fi deșerți - Că te-am iubit atâta putea-vei tu să ierți? Cu fața spre părete mă lasă prin străini, Să-nghețe sub pleoape a ochilor lumini, Și când se va întoarce pământul în pământ, Au cine o să știe de unde-s, cine
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de te chiamă, Tu rămâi la toate rece. Multe trec pe dinainte, În auz ne sună multe, Cine ține toate minte Și ar sta să le asculte?... Tu așează-te de-o parte, Regăsindu-te pe tine, Când cu sgomote deșarte Vreme trece, vreme vine. Nici încline a ei limbă Recea cumpăn-a gândirii Înspre clipa ce se schimbă Pentru masca fericirii, Ce din moartea ei se naște Și o clipă ține poate; Pentru cine o cunoaște Toate-s vechi și nouă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
aură de egoism. Scrii că nu ai curaj și nu te cred. Chiar nu m-abțin, și-atunci, decent, îți propun: s- o faci din eroism! Să-ți simt virtuțile, nu să te lauzi cu ele; mam săturat de vorbe deșarte, fără rost! Rămâi acolo, să ți le tatuezi în piele: de azi nu mai cred în tine, am intrat în post! Vei fi străinul care mi-a cântat “o, sole mio”, pe note false ca un adevărat actor. Promit că
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
la întâlnirile Alcoolicilor Anonimi mă va face să vin acasă, să dau jos fotografiile cu Patrick, ca apoi să-mi sun prietenii rugându-i să-mi caute vreun burlac cât de cât pe gustul meu, înseamnă că își pune speranțe deșarte în cei doisprezece pași ai unui program prostesc. Aseară l-am visat pe Patrick. Stăteam unul lângă altul, îmbrățișați, părul său ne acoperea fețele ca o pânză de mătase în timp ce ne sărutam. Nu, de fapt nu ne sărutam. Fiecare avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nu cred că voi fi vreodată. Găsesc, în mod bizar, o confortabilă familiaritate în toată nebunia legată de Patrick. Capitolul XI De fiecare dată când ajung acasă, tresar când văd ledul aprins la robotul telefonic. Deși e doar o speranță deșartă, tot mai continui să cred că ar putea fi Patrick. Îmi petrec mult timp imaginându-mi că sună și mă întreabă dacă sunt bine și dacă îl mai iubesc, iar dacă s-ar întâmpla, aproape că aș continua să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
siloz care-și aștepta sămânța credinței până la refuz. Sfinții să se sufoce de aerul suferinței, dar să-și păstreze suferința cu degetele unite în simbolul Trinității, cerând în gând ajutor Celui de Sus, să-i elibereze de povara încărcăturii speranțelor deșarte. Pentru că Cel de Sus era ascuns în uitare. În conceptul de uitare? Nu, Mioara, în uitare fizică, de forma pluridimensională. În jurul ei se află cercul celei de-a cincea dimensiuni, timpul material. El era un dragon care-și mușcă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
eschideți gurile, vino cu furtuni care să despice intersecțiile înghețate, încarcă acoperișurile cu plăpumi albe, întinde poduri de gheață, plimbă sloiuri pe mațele goale ale orașului, cuțitele frigului să taie în carnea pământului, din brazdele cerului să cadă grindina speranțelor deșarte, rugăciunile să picure pe buzele uscate de setea dragostei, prefă-mă în sloi care să plutească spre soarele meu, să fiu om de zăpadă netezit de palmele lui, topește-mă în apele limpezi ale ochilor tăi, iubirea mea! Eu respect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de stabilitatea imperiului și de loialitatea acestuia, căci un imperiu ce se întindea pe trei continente nu era ușor de stăpânit. Anul viitor, cu forțe depline, a lansat un asalt asupra Australiei, din Nord și din Vest. Țara-continent, cândva jumătate deșert, era acum o câmpie roditoare, și deci un grânar necesar trupelor lui Felix. Și acest continent a căzut în fața trupelor și conducerii lui Amadeo. În următoarele trei luni și-a organizat armata și a dispus-o pe coasta de Vest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fost total unilaterală. Eu i-am destăinuit toate secretele mele - dar el nu mi-a dezvăluit mie nici un secret de-al lui. Nu mi-a spus nimic. Nu eram suflete pereche. Am fost o proastă care și-a făcut iluzii deșarte. — Emma, n-ai fost deloc o proastă, spune Lissy, punându-și mâna peste a mea, cu compasiune. Doar că ai avut Încredere În el. — Am avut Încredere - am fost o proastă - e exact același lucru. — Dar nu se poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
elenaXXX... ermetica, evelina, evidență... evidență? Facaletz, asta are probabil 15 ani... farash... ficat?... frumoasă, ei da!... frumushica, păi... funduletz... hihihi... <maya>: victor? <victor50>: hi <maya>: cred că ești tu. Ți-ai pus 50 <victor50>: să nu-și facă fetele visuri deșarte <maya>: ce bine îmi pare! Ai dispărut de tot <victor50>: ți-am zis că mă mut <maya>: te-ai mutat <victor50>: ți-am zis că mă mut <maya>: da. Cum e acolo? <victor50> aici nu ninge, ploua <victor50>: toată săptămînă
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire și vreo îndurare, 2. făceți-mi bucuria deplină și aveți o simțire, o dragoste, un suflet și un gînd. 3. Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși. 4. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora. 5. Să aveți în voi gîndul acesta, care era și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85090_a_85877]
-
că vrei, fie că nu vrei. Nu există nimic deosebit sau ieșit din comun când se vorbește despre o operă a vieții. Oricine poate duce la capăt o operă a vieții. Și noi toți suntem „oricine“. Nu-mi fac gânduri deșarte. Prin urmare, așa voi spune. Opera vieții. Prima mea linie, începutul propriu-zis, a fost marginea lumii, atunci când Creatorul, stând sus, pe norii albi, a întins mâna dreaptă, spunând: Să fie lumină. O singură linie și iată, ești pe drum. Adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]