1,962 matches
-
înțeleasă. La întrebarea pusă de reporteri unor cetățeni din comuna „1 Decembrieʺ din apropierea Capitalei de gen ul: Ce semnifică ziua respectivă?, un localnic a răspuns dintr-o căruță trasă de cai intonând o strofă din actualul imn al Rom âniei „Deșteaptă te, româneʺ, iar altul din același vehicul, l-a completat adăugând explicativ: „De Andrei Mureșanuʺ, la care reporterul a rămas mut, necomentând nimic spre lămurirea ascultătorilor de la respectiva emisiune T.V. Seara, la emisiunea „10 pentru Româniaʺ, Miha i Tatulici, produs
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
la care reporterul a rămas mut, necomentând nimic spre lămurirea ascultătorilor de la respectiva emisiune T.V. Seara, la emisiunea „10 pentru Româniaʺ, Miha i Tatulici, produs al Liceului nr.2 de la Rădăuți, pus în situație să comenteze melodia cu același nume „Deșteaptă te, româneʺ sub care pe generic apăreau înscrise cuvintele Anton Pann, a dat întreaga operă pe seama acestui cărturar. Într-o asemenea situație, între cele două emisiuni difuzate în aceeași zi, dar la ore diferite, despre același text și melodie „Deșteaptă
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Deșteaptă te, româneʺ sub care pe generic apăreau înscrise cuvintele Anton Pann, a dat întreaga operă pe seama acestui cărturar. Într-o asemenea situație, între cele două emisiuni difuzate în aceeași zi, dar la ore diferite, despre același text și melodie „Deșteaptă te, româneʺ, una dată pe seama lui Andrei Mureșanu, alta pe a lui Anton Pann, cu ce a rămas tânărul auditoriu sau ascultătorul de rând? Pentru clarificare, redăm nedumeriților spusele lui L.V. (Leon Volovici) din „Dicționarul Literaturii Române de la origini până la
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
1974, despre And rei Mureșanu (pag. 596 597) care spune cercetătorul, „și-a realizat vocația pentru poezia socială și patriotică d upă 1843, cu Glasul unui român, și mai ales la 1848 prin poezia „Un răsunetʺ (cunoscută îndeosebi sub titlul „Deșteaptă-te, româneʺ) devenită repede imn popular. Poetul se închipuia un tribun care vorbește în numele neamului oprimat, invocând vitejia străbună și vestind profetic în cadențe ample mom entul decisiv al „Deșteptăriiʺ. Și adaugă: „Imaginea poetului, exponent al unui întreg popor, tonul
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
M. Beniucʺ, ca în zilele noastre să ajungă imnul de stat al României de după 1989, adăugăm noi. La cele de mai sus, în completare și deplină lămurire, înscriem spusele lui G. Călinescu în a sa Istoria Literaturii Române: „Un răsunet (Deșteaptă-te, române!ʹʹ ) nu e nici mai poetic, nici mai concis decât celelalte. El c uprinde câteva versuri de deschidere pline de strigăte, care, puse pe mu zica lui Anton Pann, acel Rouget de LʹIsle român, au rămas întipărite în
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ʹʹ ) nu e nici mai poetic, nici mai concis decât celelalte. El c uprinde câteva versuri de deschidere pline de strigăte, care, puse pe mu zica lui Anton Pann, acel Rouget de LʹIsle român, au rămas întipărite în memoria generațiilor: Deșteaptă te, române! Din somnul cel de moarte, În care te-adânciră barbarii de tirani! Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte Această Marsileză română a distrus restul poeziei lui Mureșanu, ce însemna totuși un pas în progresul poeziei ardelene fratetice
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
În timp ce se repetau anumite rugăciuni, ei învârteau pasărea vie de trei ori în jurul capului, apoi puneau mâinile peste ea, ca pe o jertfă, dup ă care o dădeau să fie tăiată de șochet (tăietor), care mergea din casă în casă, deșteptând pe evrei și dându le lumină de la lant erna sa, ca să aducă afară Ispășirea - cocoșul și găina. În acest sens, oaspeții fuseseră martorii unei scene impresionante, zărită prin fereastra mizeră a unei case cu o familie evreiască modestă: un băiat
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
cer, ne amenință vagul și violența; neliniștit le dau la o parte și caut o veche carte. * * * Trebuia să cunosc gustul epocii, să înțeleg poezia să caut versurile ce dansau pe un portativ suspendat între cer și pământ. O notă deșteptată din somn părea un domn echilibrat, tânăr și viu; știu că va alege frumoasa cu părul argintiu, i se potrivea rochia neagră de catifea. Și povești mărunte înlănțuiau mărgele de pietre scumpe. Erau tristețile marilor depărtări peste mări de Marmara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
corabie, și ucenicii Lui au mers după El. 24. Și deodată s-a stîrnit pe mare o furtună atît de strașnică, încît corabia era acoperită de valuri. Și El dormea. 25. Ucenicii s-au apropiat de El, și L-au deșteptat, strigînd: "Doamne, scapă-ne, că pierim!" 26. El le-a zis: "De ce vă este frică, puțin credincioșilor?" Apoi S-a sculat, a certat vînturile și marea, și s-a făcut o liniște mare. 27. Oamenii aceia se mirau și ziceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
ceva dificil de Înțeles. În aceeași ordine de idei, semnalez că la Întoarcerea În țară a lui Titulescu, Emilia Nicolaescu a afirmat din ecranul TV că s-a intonat imnul României. În realitate, În acel moment se intona Marșul funebru. Deșteaptă-te române a venit mai tîrziu, atunci cînd domnul Iliescu Își ștergea ochii de glicerină cu batista prezidențială. Rugîndu-se să nu cumva să se deștepte acel ceva din sicriu, acolo, la aeroport. „Iliescu este un personaj tragic”, a spus Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că s-a intonat imnul României. În realitate, În acel moment se intona Marșul funebru. Deșteaptă-te române a venit mai tîrziu, atunci cînd domnul Iliescu Își ștergea ochii de glicerină cu batista prezidențială. Rugîndu-se să nu cumva să se deștepte acel ceva din sicriu, acolo, la aeroport. „Iliescu este un personaj tragic”, a spus Într-o miercuri domnul Andrei Pleșu. Are dreptate, dar iată c-a venit și vremea cînd omul tragic a reușit să dea răspunsuri comice, la BBC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
erau niște idioți. Și-am apăsat c-un gest elocvent butonul telecomenzii, nu mai văzusem pînă atunci o telecomandă și nici televizor color stereo, schimbam canalele Întruna, hipnotizat, seara tîrziu, oprindu-mă mai ales la filme thriller, așa s-a deșteptat cinefilul din mine, Într-o vibrație de nedescris, cînd se trăgea cu pistolul, Axel, fiul cel mic, exclama pe-un ton neutru it’s stupid, reușind de fiecare dată să mă irite deși avea doar zece ani, uite că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
monsoon în toi; numai câteva familii de eurasieni, la care mă abăteam câteodată, din plictiseală, ca să mai aud vorbindu-se englezește și să bem împreună. Duminecile, în timp ce servitorii mei plecau cu trenul la Shillong după provizii, dormeam până la prânz, mă deșteptam cu capul greu și cu gura încleiată și rămâneam ziua întreagă în pat, transcriindu-mi în jurnal însemnările. Voiam să public mai târziu o carte despre adevărata viață a albului în Assam și mă analizam cât puteam mai precis; zilele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a venit mr. Sen să mă vadă, la spital. Peste cinci zile, într-un compartiment clasa I, cu două surori de caritate și cu Harold, plecam spre Calcutta, unde am fost internat direct în spitalul de medicină tropicală. ...M-am deșteptat într-o dimineață și am privit surprins încăperea aceea aibă ― mirosind a zahăr ars și a amoniac ― și pe doamna care citea confortabil într-un jeț aproape de fereastră. Câteva minute am ascultat șuierul ventilatorului, încercînd să aflu cine îmi vorbise
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să revedem lista, își aminti Geurtie. Cred că ar fi bine să invităm și pe frații Huber. Cel mare, David, are mașină... Apropos, ce zici de prezența mea de spirit cu "iubita"? Te-am salvat, Allan, să știi... IV Mă deșteptam în fiecare dimineață cu o nouă mirare. Patul meu de campanie se afla chiar lângă ușă, și cele dintâi priviri descopereau o încăpere ciudată, cu fereastra înaltă și zăbrelită, pereții vopsiți în verde, un vast fotoliu de paie și două
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dacă n-aș spune că întreaga mea viață din Bhowanipore ― nu numai fata ― mi se părea miraculoasă și ireală. Intrasem atât de repede și fără rezervă într-o casă în care totul mi se părea neînțeles și dubios, încît mă deșteptam câteodată din acest vis indian, mă întorceam cu gândul la viața mea, la viața noastră, și-mi venea să zâmbesc. Ceva se schimbase, desigur. Nu mai mă interesa aproape nimic din vechea mea lume, nu mai vedeam pe nimeni în afară de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
găsit-o abătută, aproape plângând. I-am spus că am venit, pentru că m-a chemat, și aceasta a surprins-o. Ne-am despărțit, apoi, pentru cinci minute, ca să sfârșesc scrisoarea. Când m-am întors, dormea pe canapeaua din fața mesei. Am deșteptat-o. A tresărit; ochii îi erau măriți. Am început s-o privesc țintă; ea îmi sorbea privirile, ochi în ochi, întrebîndu-mă la răstimpuri, șoptit: "Ce?" Apoi n-a mai fost în stare să vorbească, nici eu n-am mai putut
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
două ceasuri. În noaptea aceea am adormit greu, cu febră și visuri atroce; mi se părea c-o pierd pe Maitreyi, că un înger cu barbă albă mă izgonește din casa aceasta, că Sen mă privește absent de pe terasă. Mă deșteptam mereu, cutremurat, cu fruntea rece și umedă. Parcă săvârșisem un mare păcat. Am găsit-o pe Maitreyi la birou, într-o sari albă, cu un șal cenușiu pe umeri, scriind fișe pentru catalog. I-am urat bună dimineața extrem de încurcat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
aproape fără trezire, ca într-un vis nemaipomenit de frumos; credea că e venerație și iubire filială pentru guru-l ei. Până ce, într-o seară, poetul i-a spus că aceasta e dragoste. A leșinat atunci pe terasă. S-a deșteptat, nu știe după cât timp, la el în odaie, întinsă pe pat, cu fața udă. Plutea în odaie un parfum proaspăt de iasomie. Gura continua s-o mângâie și i-a dat atunci acea mantra, apărătoare de păcate. Să rămână pură
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Începui să-l strâng, să-l mângâi, să-l sărut, sigur fiind că îmbrățișez întreaga făptură a Maitreyiei, că pe ea o mângâi, de ea toată mă bucur. Simțeam cum se pleacă sub voluptate, cum cedează agonizând, simțeam că se deșteaptă la o zi nouă, căci printre săruturi îi observam fața mereu mai palidă, ochii tot mai aprinși, voința tot mai rătăcită. În acea chemare a dragostei mele, plimbată pe carnea brațului gol, o chemam pe ea. Lunecările degetelor mele către
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de mine însumi, fără să mă rătăcească. Niciodată n-am trăit mai total și mai nemijlocit ca în acele clipe, care mi s-au părut fără durată. Încleștarea aceea la sânul Maitreyiei era mai mult decât dragoste. Ea s-a deșteptat, cu palmele întoarse acoperindu-și ochii. S-a depărtat de mine agale, privindu-mă câteodată tresărind, apoi acoperindu-și iar fața. Trecu pe lângă masa cu cărți și spuse automat, arătîndu-mi-le: ― Iată ce-am lucrat astăzi... Au fost o ghicire nefirească
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și de stăpâni. Alergam într-o mașină a secolului al XX-lea și alături de mine aveam un suflet nepătruns și neînțeles, tot atât de himeric și de sfânt ca și al celeilalte Maitreyi, sihastra din Upanishade. I-am atins brațul ca să mă deștept. Fata aceasta mă iubește pe mine? La Belur-Math, în askram-ul lui Swami Vivekanahda, veneam de cele mai multe ori, mai ales sărbătorile, pentru că Gangele curge acolo chiar pe la treptele math-ului, și priveliștea e minunată, aerul îmbălsămat. Acolo ne plimbam noi nestingheriți, fără
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
eu, mi-a spus mai târziu, și i-a fost peste putință să-l pieptene) și buzele mușcate. Privii cu o imensă beatitudine urmele primei noastre nopți de dragoste. Maitreyi era acum de o frumusețe ațâțată, parcă întreg trupul se deșteptase în ea, și buza aceea de jos, cărnoasă și fragedă, își purta mușcăturile ca o victorie, ispitind privirea și turburînd-o. M-am întrebat cum de a trecut neobservată schimbarea aceasta, cum de au fost atât de ușor acceptate explicațiile ei
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
aiurările ei, mă striga "Allan-dadà" și, de câte ori veneam eu, se liniștea puțin), iar noaptea o petreceam cu Maitreyi, care mi se dădea nebună, înspăimîntată de tot ce se petrecea în jurul nostru, dorindu-mă tot mai sincer și mai însetată. Mă deșteptam diminețile cu o oboseală cumplită și nelămurită teamă. D-l Sen își amâna mereu operația la ochi, și medicii îi recomandaseră liniște deplină, iar tot ce se întîmpla în casă și tot ceea ce putea izbucni din ceas în ceas îi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
regretă și acum gestul, căci a fost dat afară din slujba pe care o avea și s-a retras în satul lui, unde duce o viață de câine. Maitreyi nu se plângea adesea de pasiunea aceasta carnală, pe care o deșteaptă în bărbați, chiar apropiați ei prin sânge, și care o face să sufere atât, căci ar fi dorit să exalte altceva în oameni decât o simplă poftă de posesiune.) Mi-au trecut atunci prin fața ochilor și alte scene: Khokha, de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]