8,208 matches
-
temeinic tabiet meditativ, o propensiune spre marile (încă) întrebări ale ființei: ,pe Olimp/ tronul lui Zeus mai adevărat/ decât orice așezare omenească" (Note de drum). Solilocvii dramatice, dacă nu tragice, ele se alcătuiesc plasmatic, de regulă, la țărmul mării, în decor cosmic, țesând cu o voce mică, sfielnică, friabilă, broderii vocale în jurul spaimelor singurătății, dar și al transparenței, al principiului, deopotrivă luminos și numinos, al existenței. Aparțin gândirii ,slabe", părții de umbră a ființei, feminității, domeniului vin al ontologiei. De aici
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
inocenței este de altfel imaginea bulelor de aer agitate în apă, imagine care invadează ecranul adeseori și pentru intervale semnificative de timp. Dar să revin la înțelesul inițial al picăturii chinezești. Innocence îți propune un fiasco epistemologic pus pe repeat. Decorul e o școală de fete situată într-o pădure de niciunde. Există doar două profesoare, una de dans (Marion Cotillard), cealaltă de științe naturale (Hélčne de Fougerolles) plus ceva femei de serviciu. În rest, doar fetițe, care își organizează singure
Cocoșul lovește din nou by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11145_a_12470]
-
basmul, în stadiu marginal, mai mult bănuit decât arătat, amenință să cucerească centrul ocupat de rațiune. Bingo, aceeași relație între supraego și id, și tot așa. Această traiectorie ideatică, dinspre periferie către spațiul central, din scenariu se regăsește la nivelul decorului: satul e lângă pădure, care e - definită drept marginală - organizată concentric în jurul unui turn, anume acel turn din care pornesc toate nenorocirile. Dar de fapt, satul îi e marginal pădurii, în ordinea magică, fiind doar o resursă de materie primă
Cu și de Terry Gilliam by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11191_a_12516]
-
cu cea în care se sinucisese prima dată. Rivette e cunoscut pentru lungimea filmelor lui, dar și pentru sofisticăria și complexitatea lor greu de decodificat, dar nimic din acestea nu se regăsește aici. Ce am apreciat însă mult au fost decorurile, mai exact paleta lor cromatică, și luminația. Ele sunt singurele care creează o atmosferă ireală adecvată poveștii. Al doilea șoc a fost atenuat de faptul că era într-un fel cronica unei dezamăgiri anunțate. De dragul filmului independent în genere mi-
Topul dezastrelor cinematografice by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11214_a_12539]
-
ultimele lumini, iar păianjenii au umplut apa vie. Pe aceeași filieră expresionistă, și cu o notă mai puțin acută decât în elegiile unui rural ultragiat ca Ion Gheorghe, lumea modernă, tehnologizată, industriile bine înșurubate, citadina conservă de beton configurează un decor cvasi-apocaliptic. Este o victorie a artificialului asupra naturalului, a realității sintetice și aseptice asupra gustului bun al vieții, pierdut odată pentru totdeauna: "Unul sărută cu duioșie caloriferul/ altul bagă-n priză boschetul de trandafiri/ oh auziți cum se depune fierul
Elegii de când era mai tânăr by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10661_a_11986]
-
său e foarte relativ, scriitura lui nu numai că a renunțat la distanța fenomenologică, dar abundă în sintagme pret-ŕ-porter și în ideologeme așijderea. Umorul lui e romantic, dacă se poate spune așa ceva, iar personajele lui descind din genul pastoral (adaptat decorului urban, ce-i drept). Nu e nevoie să repetăm împreună cu Pierre Jourde că minimalismul poate fi un discurs literar ,sans estomac" pentru a ne convinge că literatura recalcitrantă franceză a murit - cel puțin în ceea ce privește proza. Și să nu spuneți că
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
o cultură într-un ,hop" ca să pigmenteze povestea sau că o transformă într-un décor pentru o intrigă? Ei, problema este tocmai că acest film e dominat de un contrast. Veridicitatea există din plin la nivelul mizanscenei, cel puțin al decorurilor și costumelor, aceasta dînd cap în cap cu scenariul tras de păr. În rest, foarte interesant mi s-a părut - că tot vorbeam de studii de piață - adventul marketingului în această societate atît de închisă și de patriarhală. Cînd Sayuri
Efectul de halo by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10727_a_12052]
-
easy money". Pe ultimul chiar nu pot să îl învinovățesc, după Ang Lee și Terry Gilliam, cred că munca alături de Hallström a fost vacanța pe care și-a acordat-o în acest an. Deci: efectiv costume frumoase, actori la fel, decorul - minunat! În rest, nimic. Singurul moment tragic al acestei farse, completă cu schimbări sartoriale de sex, nu e credibil din cauza faptului că filmul, din premisa unui Casanova domesticit, nu îți permite să îl iei în serios. În al doilea rând
Oscarurile și Casanova care nu are ce căuta în preajma lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10793_a_12118]
-
cărui critic afirmă ce credeam și eu: Săritura e un film extrem de tactil. Lumină filtrată, cameră fixă sau operată manual, o mulțime de gros - planuri. Peisajele sunt extraordinare, iar unghiurile din care sunt prinse nu sunt niciodată banale. Asta în contrast cu decorurile, complet lipsite de culoare locală (doar accentul îți aduce aminte că acțiunea e plasată în Australia, în rest ar putea fi orice țară, mai puțin una tropicală), dar cu lipsa compensată prin abundența sordidului. Nu chiar ca în Gegen die
Cine are premiera în ianuarie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10934_a_12259]
-
ea din când în când, sărmana, a zis bunica printre hohote de plâns, că tare i-au mai plăcut telenovelele... Da, așa e. De-aceea, mă gândeam să scriu, în memoria ei... Și voi începe cu o posibilă propunere de decor... Deci: e o seară de ianuarie semănând a ajun de Bobotează. În fundal se aud caloriferele duduind precum economia națională anul trecut, după ce domnul Prim-ministru a urnit-o din loc dând la manivelă, fiindcă niște răi îi șterpeliseră alternatorul
Haralampy: "- La toți mai moare câte-o rudă..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10975_a_12300]
-
Gheorghe Grigurcu Valeriu Bârgău aparține, evident, filonului rural al poeziei noastre. Filon foarte bogat, care a cunoscut o neîncetată evoluție, de la barzii nostalgici și revendicativi, care aduceau și un decor etnografic, precum Coșbuc, Goga, Cotruș, G. Rotică, Beniuc, la grandioasa viziune cosmică a lui Blaga, precum o cupolă a întregii noastre poezii naționale, trecînd prin caligrafia eseniană a unui Zaharia Stancu ori blagiană a unui Emil Giurgiuca și ajugînd la
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
căreia, în contextul de față, nu poți să îi aplici altă etichetă decât cea postmodernistă, constă în raționalismul protagonistei pe care îl pretinde neînvins de sentimente. Ca această peliculă să aibă eficiență din plin, Haneke merge pe varianta punct-contrapunct în privința decorurilor: când extrem de formale și elegante (saloane și conservator), când sordide (toalete, debarale). Stilul de filmare e cât mai neutru și mai potențat cu putință, camera stă fixă băț, cadrele sunt lungi, prelungi sau foarte lungi. Scenele de sex sunt filmate
Trilogie de psihologie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11039_a_12364]
-
parfum, fără zâmbet ca brațele mele, ca ochii tăi închiși pe numerele încarcerate arunc pietre pașii îmi cunosc labirintul trupul îmi leagă cerul luna pierde bucăți de piele tot mai trasă tot mai rece este un nou alb-negru în acest decor pământesc cel vechi, cu un deget tăiat se prăbușește ca un bolovan pe lacunele sale privirea cu miros de cretă dansează precum un clovn bolnav dată lungă și liniște de bitum rebelă ca seara Timpul miroase a oameni Călcând peste
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
să îți spună că Dumnezeu îi apără pe români, oriunde s-ar afla, dar mai cu seamă aici, atât de departe de țară. Un loc cu pajiști, copaci seculari, printre care zărești mese și scaune de lemn (ce amintesc de decorul serbărilor câmpenești de la noi), așezate pe ici pe colo, învecinate cu o rotondă a scriitorilor români (George Dornev, Horia Stamatu, Vasile Posteucă, Vintilă Horia, Mircea Eliade, Aron Cotruș, Mihai Eminescu), busturi în bronz executate de binecunoscutul și regretatul sculptor Nicăpetre
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
și cea permisă în care a vorbit despre autori români care, în mod deliberat, au fost trecuți sub tăcere în anii comunismului (Octavian Goga, Radu Gyr, Petre țuțea, Eugène Ionesco, Mircea Eliade și alții) în detrimentul poeților proletcultiști. 4) într-un decor anume gândit și pregătit cu minuție de Lia Lungu împreună cu Dumitru Răchitan (scena era foarte frumos decorată cu co voare românești din lână, țesute manual și care, pe un fond negru, desfășurau în toată splendoarea flori de maci de un
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
chiar dacă teama de atunci nu mai bântuie mentalitatea colectivă. Oricum, era momentul ca Dr. Strangelove al lui Kubrick să beneficieze de revers, mai ales de unul bine făcut. Pe de altă parte, și atmosfera anacronică de studio are două tăișuri: decorurile stas și luminația artificială menținută la un nivel constant plictisesc ochiul până la urmă, cu toate că sugerează claustrofobia celor implicați în conflict. Partea bună e că, prinzându-ți urechile în atmosfera paranoică de atunci, ai și experiența unui program de televiziune în
Despre gangsteri, psoriazis și bomba atomică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11056_a_12381]
-
și i-a legănat-o ușor. - îți mulțumesc, i-a spus Grady. - Pentru ce? - Pentru că mă faci atît de fericită. - Ciudat, ciudat că nu ești întruna fericită, i-a răspuns el, desfăcîndu-și larg brațul, cu o mișcare ce cuprindea întregul decor, gest pe care Grady l-a repetat, pentru că indica, sau mai curînd demonstra cît de conștient era Clyde de avantajele ei; ce absurd, n-ar fi crezut că ar putea să-i poarte pică! - Fericirea e relativă, a replicat. - Relativă
Truman Capote O vară de răscruce by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/10795_a_12120]
-
fericit înconjurat/ de toți ceilalți pînă atunci nevăzuți/ și imponderabili" (Cap de înger de ghips căzînd chiar în fața mea). Ființa auctorială pare a intra într-o stare de grație care se manifestă prin încețoșarea impresiilor, prin reducția senzoriului. într-un decor funerar, i se năzare că e strigată de-o voce neidentificabilă: ,deasupra peste lumînarea plopului îngălbenit/ cineva parcă te privește drept în creștet./ tu pînă la umeri afundat în pămînt./ te strigă pe numele mic/ într-atît de bine te știe
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
bătrînii, care știu, și-amintesc. Interviurile cu Lili Roncea sau cu Mihai Popescu, luate de Sorin Stoica sînt dovada că e imposibil, trăindu-ți copilăria, să n-ai ce povesti. Mai ales că vremurile se-ntorc, fie și trase în decorul zilei de azi de vreun cuvînt-parolă: , După ce-am crescut mai mare și am ajuns la profesională, refuzam categoric să mai răspund la numele de Milucu. Săptămîna trecută am fost la înmormîntare la cumnată-mea. Și au venit frații, nepoții
De-ale gurii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10843_a_12168]
-
în care relația dintre Jack (Jake Gyllenhaal) și Ennis (Heath Ledger) nu e doar nefirească, ci și pasibilă de o pedeapsă violentă în orice moment. Tocmai de aceea peisajele extraordinar filmate de Rodrigo Prieto au o șansă unică în aria "decorurilor naturale", aceea de a-și schimba semnificația de-a lungul filmului. Mai exact, dacă la început faci ochii mari la frumusețea lor sălbatică, pe măsură ce acțiunea progresează ajung să semnifice ceva diferit. Panorama lor pare să ascundă un spațiu social extrem de
Două de nota zece by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10851_a_12176]
-
mai multe vieți secrete, schizofrenia este generalizată, nimic nu este ceea ce pare, fiecare lucru la vedere are multe și încurcate rădăcini ascunse. Una peste alta, Terre salée este un soi de Oedip rege derulat pe străzile din apropierea falezei constănțene, în decorul pestriț al localurilor ieftine și al rugăciunilor ce se fac auzite din înălțimea moscheei. O tragedie ca la carte, cu personaje tipice (poetul Ahoe, prin gura îmbibată în alcool a căruia se rostesc uneori marile și micile adevăruri, Sonia, mătușa
Tragedia antică reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10192_a_11517]
-
spectacolul senzațional, singurul în stare să facă să vibreze coarda anchilozată a sensibilității mahalagiului proletar." Vorbe grele, în prag de război? Credeți? Alteori, picturi din spatele replicii, delicate, ușor scorojite de timp, despre tot ce-i ajută scenei să fie scenă: "decorul ideal va fi acela care va stabili caracterul simbolic al atmosferei și va răuși să stimuleze imaginația spectatorului, inspirându-i sentimentele ori sentimentul generator al piesei. Așadar și decorul e un interpret, un organism viu, o realitate psihologică." O pledoarie
Scrieri libere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10209_a_11534]
-
de timp, despre tot ce-i ajută scenei să fie scenă: "decorul ideal va fi acela care va stabili caracterul simbolic al atmosferei și va răuși să stimuleze imaginația spectatorului, inspirându-i sentimentele ori sentimentul generator al piesei. Așadar și decorul e un interpret, un organism viu, o realitate psihologică." O pledoarie pentru drepturi de autor, dincolo de proprietatea asupra textului, care se ascute în argumentele puse, cîteva pagini mai la vale, în a face din directorul de scenă un co-producător și
Scrieri libere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10209_a_11534]
-
cît o școală. Dar să nu fi știut, poate, omul de teatru cîte bătălii, mai mult dure decît cinstite, încape sobrietatea almei mater? Pot fi citite, mărturiile unui dramaturg și regizor (scene lucioase, luate din spectacolele montate de el, cu decorul lui Th. Kiriacoff), din orice capăt, pe sărite, pe îndelete. Sigur că vremea nu iartă, și orice patimă primește patina, nemeritată, a ridicolului. Sublimul ridicol al cuiva care a iubit teatrul.
Scrieri libere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10209_a_11534]
-
de tip eminescian, a cărui operă se dezvoltă organic, își înfige adînc rădăcinile în soluri imemoriale, în substraturi etno-arheologice și esoterico-metafizice, aspirînd evident spre lumea glacială și pură a nordului, spre acea lumină incoruporibilă a Walhalei. Solitudinea brâncușiană însăși, cu decorul ei arhaizant, cu mișcările ceremoniale și cu gesturile cotidiene resorbite în stereotipii rituale, corespunde și ea unui anumit eminescianism generic și unei utopii romantice împinse pînă la limita hipostazierii. Aparent, aceste similitudini, asociate și cu enorma capacitate civilizatoare, prometeică, aceea
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10208_a_11533]