3,536 matches
-
dizolva sfârâind. Hicks și Burke închiseră tambuchiul și-l zăvorâră. Aidoma unei comete rătăcitoare, VTT-ul urca pe rampă bubuind și lovind mai multe canalizări. Ripley își făcea de lucru la comenzi pentru a reda aderența la roți și a degaja transportorul. Ploua cu scântei. În spate urla cu toții. Desprinseră extinctoarele și le goliră peste începutul de incendiu. Newt stătea cuminte și-i privea pe adulții speriați care alergau prin fața ei. Respirația-i sacadată era însă regulată. Observa scena. Nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
aplecă pentru a lua un calorifer portabil. Nu era frig în interiorul blocului operator, dar, oricum, va fi mai plăcut cu puțină încălzire. Aparatul aducea cu o placă de plastic, dar când apăsă întrerupătorul emise un zumzăit și un vag halou, degajând căldura, care răspândindu-se în sală, o făcu să pară mai puțin sterilă și impersonală. Newt clipi, pleoapele fiindu-i îngreunate de somn. ― Ripley, m-am gândit la ceva. Aș putea, s-o înlocuiesc. Adică pe fata ta. De probă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ei de a percepte mișcările devenise aproape la fel de acută ca și cea a detectoarelor roboților-santinelă. Se răsuci și, cu forțele dezlănțuite de teroare, trânti mobila de perete. Înțepenită, creatura se contorsiona nebunește. Își folosea picioarele și coada pentru a se degaja, timp în care fetița împingea cu toată greutatea ei pupitrul, gemând: ― Ripley! Mobila zvâcnea și se ridica datorită sforțărilor monstrului care-și degaja picioarele unul câte unul. ― Ripley! Dincolo de geamul de observare își făcu apariția o umbră, indistinctă din cauza aburirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
trânti mobila de perete. Înțepenită, creatura se contorsiona nebunește. Își folosea picioarele și coada pentru a se degaja, timp în care fetița împingea cu toată greutatea ei pupitrul, gemând: ― Ripley! Mobila zvâcnea și se ridica datorită sforțărilor monstrului care-și degaja picioarele unul câte unul. ― Ripley! Dincolo de geamul de observare își făcu apariția o umbră, indistinctă din cauza aburirii. O mână deschise o lucarnă și se ivi figura lui Hicks. Bărbatul căscă ochii descoperind spectacolul din interiorul blocului operator. Îi era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
pe caporal și apoi o zări pe Newt încovoiată pe pupitru. O dădu la o parte pe fetița care se rostogoli pe sol. Simultan, ridică arma și trase în cel de-al doilea parazit. Acesta nu avusese timp să se degajeze de masa care-l strivea. Corpul artropodului explodă într-o jerbă de acid care atacă numaidecât pupitrul, podeaua. Gorman se aplecă peste Ripley și prinse capătul cozii monstrului. Asemenea unui herpetolog în fața unui boa constrictor încolăcit în jurul crengii lui favorite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
dar degetele încremeniră înainte de a atinge metalul. Mânerul se învârtea deja. Paralizat de frică, Burke se retrase, împleticindu-se. Ușa se deschise. Cei care se găseau în prima sală nu auziră șuieratul caracteristic al unui spin năprasnic. Grenadele lui Vasquez degajaseră coridorul destulă vreme pentru ca Hicks să poată suda ușa, dar nu dispuneau decât de un răgaz de câteva minute. Această acalmie era mai curând simbolică. Caporalul își ridică arma, gata de a întâmpina asaltul final. Ușa se bombă în centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și dispăru. După câteva secunde ea plonjă în tunel, pe urmele femeii care începuse să se târească. Newt era urmată de Hicks și Gorman. Vasquez încheia plutonul. Cu corsajul și vibratoarele lor mari, infanteriștii întâmpinau ceva dificultăți în deplasare, dar degajară cu toții intrarea; Vasquez puse la loc grila în urma lor. Dacă tunelul se îngusta sau se scinda în conducte mai strâmte vor fi prinși ca într-o capacană. Dar Ripley nu-și făcea probleme, avea încredere în Newt. Și în cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
trăgea de sacul abdominal sfârtecat, de care apoi se debarasă. Înălțată pe picioare, aidoma unei coloane de templu, înainta greoaie, strivind mașinile, coconii, lucrătorii, tot ce se găsea în calea ei. Ripley se folosea de aruncătorul de flăcări pentru a degaja culoarul pe care mergea. Când ajunse în dreptul liftului de mărfuri, rezervorul aparatului era gol. Platforma pe care venise era distrusă de căderile de fragmente desprinse din construcție. Apăsă pe celălalt buton de apel și auzi geamătul motorului. Celălalt lift se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
capabilă, se cocoță în sfârșit pe punte; o clipă mai apoi ușile interne ale sasului clămpăniră. În puț regina scoase un șuierat furios și-și folosi și ea ultimele resurse de energie. Încărcătoarea scrâșni, scârțâi, împinsă de creatură. Ființa se degajase în parte, când ușile externe mâncate de acid cedară în totalitate. Bucăți de metal, bule de acid, regina și încărcătoarea, fură proiectate în spațiu. Ripley se ridică și se îndreptă spre hubloul cel mai apropiat cu mers împleticit. Regina fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
partea aceea schimba culorile. Erau acolo majoritatea culorilor pe care le cunoștea; și ideea era că dacă erai primul care alinia o culoare pe verticala acelei suprafețe, sau pe orizontală, atunci erai câștigător. Când primul joc era câștigat, câmpul era degajat pentru un nou joc prin apăsare pe un desen aflat lateral: un buton de control cu ajutorul căruia un computer stabilea cu promptitudine o linie nouă, ascunsă, câștigătoare și o culoare câștigătoare. Existau niște indicii, după cum îi explică tânărul împărat, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
el în uniformă, cu cizme de piele neagră până la genunchi; ea într-o rochie crem, cu dantela strânsă pe braț, mai sus de cot. Mașina stă pe faleză, bunică-meu ține o mână pe capota nichelată. Putere, mândrie, liniște - asta degajă scena. Iar în spate, marea aia ciudată, care nu se vede.“ Maria a tras plapuma peste noi. Ne instalasem centrală termică, dar de pomană. Nu s-ar fi putut spune exact dacă făceam noi economie sau fusese o greșeală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
soluție. Doar un reper, ca nivelul apei dintr-un recipient. Un depozit neuronal de vidat, o marfă scoasă pe piața de desfacere a memoriei, ca peștele oceanic din conservele ceaușiste. Dacă nu erai atent, te trezeai cu toate amintirile alterate, degajând un miros insuportabil. „V-ați strâns troacele?“, s-a interesat Mihnea, controlând camera, apoi baia. „Haine? Laptop-uri?“, am verificat și eu. „Umbrela.“, ne-a anunțat Lupu, recuperând-o din colț. „Nu lipsește nimic.“ „OK, Maria. Robane, ai luat algocalminul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vorba de ceilalți. Murdăria presupusă a scenelor se scurgea prin canalele memoriei, căpătând strălucirea endorfinei și dizolvându-se în compartimentele cele mai permeabile ale imaginației mele. Bărbați și femei se împreunau acolo, răsuciți peste corpul Mariei gol și transpirat. Se degaja o fierbințeală rece din toate mișcările grăbite sau pricepute, ca atunci când vezi șerpii încolăcindu-se cu zecile, plăcut și înspăimântător. Aburii treceau dintr-o scenă într-alta, se deplasau odată cu corpurile, vârstele și culoarea pereților din camere, fără a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fund la petreceri, în așa fel încât să fiu lăsat în pace. La vremea când intrasem la facultate, nici eu nu mai știam cum stăteau lucrurile. În cazul Mariei, nici cumințenia, nici imprecizia nu încăpeau în vocabularul adolescenței. Imaginile se degajau clar, încărcate de simplitate și erotism, așa cum eu nu fusesem nici învățat, nici obișnuit. Știam limpede ce se întâmplase și pe chiuveta băiatului vecinului de bloc (dacă m-aș fi aplecat mai mult pe fereastră, aș fi putut zări firicelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ochiuri, strâns discret pe talie, fusta lungă cu volane vernil-aurii și pantofii de catifea, cu toc scurt și botul rotunjit, cum se purta pe vremuri. Mă simțeam ca-n romanele lui Camil, însoțit de eleganța discretă a anilor ’30; corpul degaja un aer de austeritate lubrică, o măreție temperată, înfrânată de dificultățile economice și politice ale recesiunii. Chiar și-n mișcarea nelimitată de măști și cuvinte, existau lucruri pe care nu le puteam nici face, nici imagina. N-o vedeam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
piețe și parcuri, Bucureștiul respira fără viață. Mirosurile care îl străbăteau îți mutau nările din loc, ca un vânt proaspăt de toamnă: de abator, canal, făină de oase, cerneală, benzină, gunoaie, câini vagabonzi, cauciuc ars. Fabricile de bere și pâine degajau pestilențe dulci-aromate, ce sufocau cartiere întregi: Gara, Berceniul, Drumul Taberei. Oamenii se trezeau dimineața acri și obosiți, cu părul călduț și hainele umezite de drojdie. Singurul moment care ne mai salva era cel în care mergeam sâmbăta la „1 Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de eșapamente și neoanele Băncii Comerciale. Era o zonă frumoasă, de literatură și istorie adevărată. Am ocolit-o cu grijă și-am ieșit în spate, pe strada Edgar Quinet, pe care o băteam zilnic în drum spre serviciu. Aici, istoria degaja miros proaspăt și-o înfățișare pieptănată, sculptată în marmură albă și aburi de-azot: cineva avusese proasta inspirație să înșurubeze o placă comemorativă cu „Revoluția“ chiar pe fațada facultății, pe care-o udau în fiecare noapte cerșetorii și boschetarii. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în cârciumă, la o halbă ieftină sau o salată bulgărească. Mi-am scuturat umezeala de pe hanorac, apoi mizeria de pe ghete. Am împins ușile batante și mi-am făcut apariția în salon. Eram așteptat; fără îndoială, nu cu flori. „Edgar’s“ degaja o atmosferă primitoare, de tavernă și sală de curs. Fațada fusese placată în lemn vânătoresc, la fel ca interiorul. Mesele inspirau încredere: păreau de nemișcat și te-așezai la ele pe bănci tari, vopsite în negru intens. La o adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Pe masă, ca niște troleibuze la coadă, stăteau aliniate sute de cărți, așteptându-și rândul. Trebuia să fi fost Superman ca să citești titlurile. Aerul plutea hepatic, lămpile cu glob atârnate de tavanul înalt pâlpâiau și puțina lumină pe care o degajau se împrăștia neuniform, în fâșii mate. Mihnea m-a strâns de braț: „Cine naiba sunt ăștia?“ Am ridicat din umeri. Vocile se suprapuneau enervant, parcă încăperea avea ecou într-o parte, iar într-alta nu. Era imposibil să distingi cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pasionale cu teoriile partizane străine care discreditau pretențiile românești la egalitate politică revendicată pe calea reliefării nobleții originii poporului și limbii române. Din înfruntările asupra acestor chestiuni cu potențial inflamabil (originea, vechimea, continuitatea, prioritatea, latinitatea limbii române etc.) s-a degajat conștiința națională a românilor ardeleni. Conștiința națională a transilvănenilor a mustit în cadrul generației Supplex-ului sub presiunea unui "copleșitor istorism" care i-a purtat pe cărturarii Școlii Ardelene către un adevărat "cult al trecutului" (Prodan, 1984, p. 428). Descoperindu-și trecutul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
legea cea pravoslavnică, a procopsi pe ómeni cu înfrumușețarea vorbiĭ, și practica cuvintelor, a învrednici a se face preoțĭ iscusițĭ, și dascălĭ învĕțați, de la care curge mult folos, atît bisericesc, cît și politicesc" (Uricariul, 1871, I, p. 62). Ce se degajă cu forță din acest citat este funcția moral-religioasă cu care este însărcinată școala cât și utilitatea politică presupusă de o asemenea instrucție școlară. Educației îi este imprimat, prin medierea bucoavnei și a literaturii liturgice prevalentă în secolul al XVIII-lea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Românii" (p. 8). În spațiul carpatin, Ion Micu Moldovan, în Istori'a Ardealului pentru scolele poporali (1866) nu se putea dezice de preceptele Școlii Ardelene în această chestiune identitară a originii pur latine. Într-un pasaj din care pot fi degajate mai multe elemente chintesențiale ale conștiinței românești, Moldovan afirmă că "Dein Romanii, ce n'au voitu a se despartî de Daci'a Traiana, ne amu prasitu Romanii, ce ésta-di ne aflàm in Ardealu, Moldov'a, Tier'a romanesca, Banatulu Temesianu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
lecturii filosofiei sale antropologice, în care chintesența omului este găsită în actul creației culturale, înțeles ca acțiunea specific și exclusiv umană de "revelare întru mister", ne permitem să sugerăm că metafizica spiritualității românești elaborată în paginile Spațiului mioritic (1969) [1936] degajă mai curând un "naționalism cultural extatic" cultivat de filosoful poet. Scriitura lui L. Blaga este deconcertantă în cel mai înalt grad. Experiențial, lecturarea scrierilor lui filosofice are forța de a produce un efect paralizant. Cum să te mai încumeți să
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
care însuflețește trupul neamului românesc, pecetluind osmoza spiritual-etnică înfăptuită prin interpenetrația ortodoxiei și românismului. Doctrina este consfințită teoretic odată cu publicarea lucrării omonime Ortodoxie și Românism (1939) avându-l ca autor pe teologul națiunii, D. Stăniloae. Teza centrală pe care o degajă fiecare din eseurile broșate în tomul în cauză este indisociabilitatea românismului de ortodoxie. Rezonând intim în aceeași comuniune de idei cu gândurile lui N. Crainic, D. Stăniloae atribuie ortodoxiei calitatea supremă de scop lăuntric al românismului: "Ortodoxia este adevărata entelehie
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în sfârșit, singurul popor în această parte a Europei care a izbutit să aibă o vieață politică fără întrerupere, dela întemeierea statului până astăzi (Giurescu, 1942, p. 4). În acest succint paragraf este concentrată chintesența identitară românească. Cele câteva rânduri degajă elementele structurale ale conștiinței naționale românești într-o serie de superlative istorice: vechimea, prioritatea, nobilitatea originară, creștinismul genetic, continuitatea politică singulară etc. În baza acestor caracteristici istorice, "sentimentul de mândrie națională și de absolută încredere în viitorul poporului și statului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]